Povestea editurii Curtea Veche si lasitatea de zi cu zi

by Andreea

Hoti furand carti, manuscrise, documente oficiale, calculatoare de la sediul editurii Curtea Veche

Povestea editurii Curtea Veche trebuie ca va e familiara pana la aceasta ora. Pe scurt, in urma cu doua saptamani, in ziua de sambata, 17 iulie, sediul editurii a fost ocupat abuziv de niste unii care pretind ca locul nu apartine editurii ci unui nene care, cu documente false, a probat ca, de facto, el ar locui acolo. Politia a venit, a constat si-a plecat, iar imobilul a fost preluat de o gasca de baieti cu cefe groase care nu permit niciunui detinator de drept al editurii sa intre acolo pentru ca macar sa-si ia documentele, stampilele si tot ce inseamna item oficial.

Absuriditatea continua si azi cand, de la editura Curtea Veche, au inceput sa se care maculatura, carti, calculatoare, acte oficiale si duse Dumnezeu stie unde. Si mie, asemenea voua, imi e greu sa cred ca asa ceva se poate, pur si simplu, intampla fara interventia vreunui organ abilitat sau a oricui in masura sa faca lumina in situatia asta.

Cazul editurii Curtea Veche atinge, intr-un fel, apogeul unor situatii cotidiene in care lasitatea isi face aparitia la orice colt de strada. Va pot enumera o gramada de situatii, dar o sa va spun doar doua, proaspete, de azi. Ma suisem la Gara de Nord in 282 si veneam inspre Dorobanti cand un controlor a inceput sa ceara biletele si abonamentele. Printre calatori, un el dubios si mare si nebarbierit, genul cu care nu vrei sa te pui. Credeti ca l-a intrebat cineva de sanatate? Controlorul, dupa ce a trecut pe langa el, a venit si mi-a cerut mie abonamentul, pe care il aveam. Am refuzat sa i-l dau si am spus: “Atata vreme cat nu veti cere TUTUROR sa probeze ca nu calatoresc fara bilet, nici eu n-o sa arat daca am sau nu am bilet de calatorie. Stiti foarte bine la ce ma refer”. S-a uitat la mine si a trecut mai departe. Stia bine la ce ma refer si nu a vrut sa faca nimic in sensul asta.

La Dorobanti am coborat din autobuz si-n statie, dar fix in statie, o decapotabila a carui proprietar bea probabil intr-un din cafenelele din zona. La 200 de metri departare de statie, doi politisti. Sau agenti comunitari. Ma duc si spun: “Buna ziua, stiti, in statie la 282 e parcata o masina cu numarul de inmatriculare cutare (il retinusem). Credeti ca ati putea face ceva in acest sens ca e greu sa te urci sau sa cobori in autobuz? ” Unul dintre ei: “Ce sa facem noi domnisoara ca doar n-o sa-l cautam pe proprietar prin cafenele?” Eu: “Sigur ca nu. Dar puteti fie sa-i dati o amenda, fie ca, in loc sa stati unde stati acum, sa-l asteptati in preajma masinii daca tot patrulati in zona”. Ei: “Ei, lasati, ca vedem noi ce facem”. Eu am plecat si ei au ramas unde erau.

Irene Arsene, director general Curtea Veche Publishing, a spus intr-un material trimis presei: “Cladirea din strada Ion Mincu numarul 11, in care isi desfasoara activitatea de peste 10 ani Editura Curtea Veche, a fost sechestrata abuziv in cursul diminetii de sambata, 17 iulie a.c. In jurul orei sase, firma de bodyguarzi Civis Paza a blocat toate portile cu lacate si lanturi, taind accesul catre toate computerele, documentele si actele contabile ale editurii. In cursul zilei de luni, 19 iulie, Sectia 2 de Politie a constata falsul in actele depuse de pretinsul proprietar si a dispus anularea avizului pentru planul de paza. In aceste conditii, trebuia permis accesul reprezentantilor editurii in sediul din Ion Mincu 11. Cu toate acestea, un grup de 15 oameni trimisi de Schalli Alexandru, mostenitorul care nu are de partea sa nicio hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, a blocat – fara niciun temei legal- accesul in cladire”.

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: