Cu o lansare concomitentă care a avut loc în 24 de limbi străine la finalul anului trecut și care a inclus și România, cartea autobiografică a lui Michelle Obama, intitulată simplu ”Povestea mea” (Becoming, în limba engleză), a reușit să devină, în numai două luni, cea mai bine vândută carte a anului 2018. O strategie de maketing care a dat roade, dar cred că această carte ar fi avut oricum succes și dacă lucrurile ar fi fost făcute diferit. Michelle Obama a fost nu doar o primă doamnă a SUA simpatizată, ci și prima doamnă de culoare pe care această țară a avut-o. În lumina actualei președinții a lui Donald Trump, familia Obama e cu atât mai mult regretată.
Mi-am precomandat cartea și am așteptat cu nerăbdare să o citesc. Mi-a plăcut familia Obama și mi-a plăcut Michelle pentru că a fost activă și a avut proiectele ei care au depășit rolul mai degrabă onorific pe care celelalte prime doamne l-au avut. Nu și ea. Departe de a fi un obiect de decor, Michelle a avut niște direcții clare care au inclus un stil de viață mai sănătos pentru copii prin intermediul alimentației și al sportului și mai multă atenție pentru veteranii de război și familiile acestora. De fapt, datorită ei, una dintre cele mai importante legi ale administrației Obama a fost introducerea alimentelor sănătoare în mesele de la școală ale elevilor.
În carte, Michelle spune povestea cronologică a vieții ei, din copilărie și până la terminarea celui de-al doilea mandat de președinte al soțului ei, Barack Obama. E o carte care se citește ușor și în care Michelle povestește cu sinceritate despre orașul în care și-a petrecut cea mai mare parte din viața ei, Chicago, despre influența familiei, despre dorința de-a fi mereu cea mai bună, despre prejudecăți și greutăți pe care le-a avut de înfruntat, despre întâlnirea, relația și căsătoria cu Barack Obama și anii dificili care au urmat pentru ca el să-și construiască o carieră politică și, în fine, viața la Casa Albă.
Mi s-a părut o poveste scrisă cu multă onestitate în care avem de-a face cu un om care a avut șansa să trăiască o experiență deosebită de viață, simțindu-se, în cei opt ani de zile petrecuți la Casa Albă, uimită că are acest privilegiu și neputându-se obișnui până la capăt cu rolul care a implicat multă securitate și ochi ațintiți asupra ei. Sunt foarte haioase momentele în care, alături de fiicele ei, încearcă să fenteze gărzile de corp pentru mici momente, de altfel banale, pe care voiau să le petreacă în curtea Casei Albe.
Cartea nu își dorește să ofere o poveste de succes și Michelle nu-și asumă nici un merit pentru faptul că soțul ei a devenit președintele SUA. Dimpotrivă, povestește toate momentele în care s-a îndoit de calea pe Barack a dorit s-o urmeze implicându-se politic pentru că doar astfel a simțit că va putea să aducă schimbările la care a visat dintotdeauna. Prin ochii lui Michelle, vom cunoaște un Barack visător, muncitor, preocupat de binele lumii și puțin legat de chestiuni imediate precum curățenia în casă, cumpărăturile sau alte astfel de detalii.
Vă recomand ”Povestea mea” pentru că, în esență, vorbește despre lucruri de bun simț care pot ajuta orice om să aibă o viață mai bună: perseverența și munca dau roade, ascultă-ți inima ca să fii fericit, nu renunța când e greu, alege ca povestea pe care ți-o spui despre tine și despre lume în mintea ta să fie mereu pozitivă și încurajatoare, fii alături de familie și lasă-i să-și urmeze drumul, încearcă să vezi viața ca pe o călătorie și învață mereu lucruri noi.
