Când eram copil, eram fascinată de faptul că tata pleca mereu la birou la ora 6.30 dimineața, deși programul începea abia la 8.00. Însă făcea asta pentru că îi plăcea să aibă timp să citească presa – cumpăra zi de zi toate ziarele de la chioșc, care erau cu mult mai multe decât azi – și să își bea cafeaua în liniște. Ajungea la lucru în jur de ora 7.00 și până la începerea programului oficial se conecta cu ziua. L-am moștenit cu vârf și îndesat din punctul acesta de vedere pentru că și eu iubesc puterea rutinei care mă ajută să mă ancorez în fiecare nouă zi.
În urmă cu șase ani am început să lucrez ca freelancer, mai mult din propria sugraferie. De aceea, pentru mine, zilele acestea nu-s deosebite din acest punct de vedere, căci îmi urmez, zi de zi, toate acele obiceiuri pe care mi le-am creat în timp, care mă fac să mă simt bine și care îmi dau acel sentiment de ordine, disciplină, eficiență. Ceea ce mi-am dorit cel mai mult când am început să lucrez pe cont propriu a fost liniștea, posibilitatea de a mă organiza așa cum îmi doresc, în acord cu nevoile mele, cu bioritmul meu, cu viziunea mea de lucru.
În perioada asta de lucru pe cont propriu am înțeles cel mai bine că nu suntem toți făcuți din același aluat și că viitorul în muncă va fi despre self management, să fii propriul tău șef, chiar dacă ai unul formal, să îți împarți singur sarcinile și să le execuți în funcție de deadline-uri, pe scurt, să fii capabil să te autogestionezi, cu succes, fără să-ți spună nimeni cum să faci asta. Practic, în aceste zile, oamenii care lucrează de acasă fac, într-un fel, toate aceste lucruri, le testează și, deopotrivă, angajați și angajatori descoperă poate noi forme de a munci. E o perioadă de explorare!
Înainte să vă vorbesc despre programul meu și rutina pe care o am (nici măcar nu e mare scofală, despre unele dintre lucruri probabil ați citit deja), sunt recunoscătoare pentru un alt atribut pe care îl am de la părinții mei, calmul. Vorbesc mult despre ei, în general, nu pentru că sunt vreo ciudată care nu se poate desprinde emoțional, la 35 de ani, de părinți, ci fiindcă ei chiar sunt niște oameni extraordinari care m-au învățat, fără să mă învețe propriu-zis, ce înseamnă să fii om și cum merită să-ți trăiești viața, de ce liniștea e mai importantă decât dreptatea.
Prețuiesc acest calm interior pe care îl cultiv cu fiecare ocazie: o situație grea, un moment frustrant sau, dimpotrivă, când citesc o carte bună, când beau o cafea gustoasă, când fac sport și așa mai departe. În toate aceste momente și-n multe altele, obiectivul meu final e să îmi educ mintea și firea, să înțeleg rațional și intrinsesc că să fii lucid e darul cel mai de preț. Luciditate, nu emoții puternice, claritate a minții, nu haos care generează agitație, dezechilibru, scenarii.
Rutina are puterea să ne facă să ne simțim în siguranță, concentrați, stăpâni pe noi, însă eu mă las mereu însoțită de posibilitatea lui ORICE. Adică, în ciuda planului pe care îl am, sunt gata să primesc orice vine și are potențialul de a destabiliza lumea ideală pe care mi-am creat-o. Sunt flexibilă! Am învățat să mă obișnuiesc cu incertitudinea tot în primii ani de freelance când proiectele erau inconstante, când veniturile fluctuau foarte mult și nu știam niciodată pe ce mă pot baza. Ce am învățat atunci? Că pot trăi cu foarte puțin și că tot ce trebuie să fac e să ajustez mereu felul în care trăiesc în funcție de banii pe care îi aveam. Asta e tot!
Cum arată rutina mea de zi cu zi?
- mă trezesc între orele 6.00 și 7.00 dimineața
- mă spăl pe față și pe dinți
- îmi fac cafeaua și citesc știrile
- îmi fac patul și aerisesc camera în care dorm
- mă dezbrac de pijama și mă îmbrac în hainele de peste zi
- mă așez la calculator și încep să scriu după un TO DO LIST (pe care îl numesc SUCCESS LIST) pe care l-am pregătit cu o zi înainte (nu scriu niciodată mai mult decât am trecut pe listă, chiar dacă aș avea timpul s-o fac, îmi respect timpul liber, e o atitudine care a venit în timp, căci la început stăteam atârnată de calculator până când mi se tăia elanul și asta se cam întâmpla după 10 – 11 ore de treabă, nu era prea bine)
- scriu până pe la 10.00 când mănânc micul dejun
- scriu apoi până pe la 14.00 când mănânc prânzul
- dacă am chestiuni care ard mai scriu până la 15.00 – 15.30, dacă nu, mă opresc și beau o a doua cafea din zi, apoi citesc câteva pagini dintr-o carte
- pe la 16.00 încep și mă pregătesc pentru programul de seară care implică sport, ieșire la bere, mers la teatru sau la un concert
- pe la 19.00 – 20.00 mănânc cina
- pe la 22.00 – 23.00 mă culc.
Anumite puncte din listă variază, de exemplu dacă ies să fac interviuri sau dacă am întâniri ori alte drumuri de făcut, însă, în linii mari cam așa arată ziua mea de șase ani de zile. M-am plictisit vreodată de rutina asta? Absolut niciodată! Mă simt în formă, dau randament, sunt liniștită, am analizele medicale perfecte, un tonus foarte bun, e pur și simplu ceea ce mi se potrivește mie și dacă sugerez ceva oricui e să încerce să identifice în aceste zile propriul ritm și-n funcție de asta propria rutină. Mie mi se pare un exercițiu de meditație fantastic, să îți suprapui activitățile de peste zi cu propria minte, să le integrezi una în cealaltă.
Ce aș extrage important din ce am scris? Că pentru o viață echilibrată, minte și corp, e nevoie de:
- somn/odihnă
- mâncare naturală și hrănitoare
- mișcare fizică
- să facem o meserie care ne place
- să ne luăm timpul liber în serios și să facem ce ne place în acest timp
- să ne simțim utili
- să oferim și să primim dragoste
- să visăm cu ochii deschiși
- să fim calmi și să ne propunem să cultivăm calmul în orice împrejurare.