Cum ar fi să faci închisoare ani de zile și să-ți iei pedeapsă 1000 de bice pe spinare fiindcă ai scris pe blogul tău opinii împotriva regimului politic din statul tău? Fiindcă ai spus că femeile n-au suficiente drepturi și societatea patriarhală construită pe considerente religioase nu prea se mai pupă cu secolul în care trăim? Ți s-ar părea, pe drept cuvânt, ridicol. Dar, în Arabia Saudită, poți să pățești așa ceva dacă ești un cetățean al acelei țări cu păreri liberale care crede că Coca Cola e gustoasă și femeile care votează, o idee bună.
Am aflat povestea lui Raif Badawi datorită cărții ”Raif Badawi – soțul meu, povestea noastră” scrisă de soția lui, Ensaf Badawi, în colaborare cu jurnalista germană Andrea C. Hoffman. În limba română, cartea a apărut la editura Univers și e proaspătă pe piață. Am terminat-o de citit în numai 2 zile ceea ce e extraordinar pentru că n-am mai citit de multă vreme o carte pe care să n-o pot lăsa din mâini. Faptul că sunt întâmplări adevărate, că situația lui Raif e încă incertă în acest moment și că scriitura e dinamică m-au făcut să citesc cu mult elan. Din capul locului recomand cartea asta înainte de-a vă mai spune câteva cuvinte despre ea.
Cartea a fost tradusă și-n limba română.
Povestea începe de la Adam și Eva, întâlnirea întâmplătoare dintre Raif și Ensaf, cutumele retrograde și absurde ale Arabiei Saudite (o să exclami – ce mama naibii! – la aproape fiecare paragraf pe care-l citești în legătură cu modul în care se desfășoară acolo relațiile dintre femei și bărbați, pe scurt, relații de supunere în care ea e proprietatea lui, fie că e vorba de tată, soț, frate, cumnat etc.), iluminarea lui Raif care-și dă seama că băi, stai așa, ceva cu felul în care Arabia Saudită face politică și legi pentru noi cetățenii nu e chiar OK, forumul pe care-l deschide și care crește în popularitate într-un timp foarte scurt datorită opiniilor lui liberale și-ale altor gânditori și intelectuali saudiți dintre care, majoritatea, nici nu mai sunt prin țară. Așa se-mpute treaba!
Principala campanie pentru eliberarea lui Raif e dusă de Amnesty International din momentul în care Ensaf și cei trei copii ai lor au primit azil politic în Canada.
Statul saudit l-a luat pe Raif în vizor și-a început să-l șicaneze până când, în cele din urmă, l-a arestat și condamnat la 10 ani de închisoare și 1000 de lovituri de bici. I-a fabricat dosarul și i-a inventat acuze. Chiar și pe avocatul lui l-a condamnat la închisoare fiindcă i-a luat apărarea lui Raif. Stat de drept, ce să mai, mhm! Totuși, pentru că și-au dat seama din timp că lucrurile se vor duce pe apa sâmbetei, Raif și Ensaf au decis, de dragul siguranței copiilor, ca ea și ei să plece din țară. Mai întâi în Egipt, apoi în Liban și-n cele din urmă în Canada, ca să iasă complet de sub sfera de influență saudită, deci orice potențial pericol.
Sunt deja 3 ani de când Ensaf și copiii au ajuns în Canada, unde ea a vorbit mult și des despre soțul ei până când a aflat toată lumea ce se întâmplă cu el. După ce a luat 50 de bice pe spinare în piața publică, care l-au îngenuncheat și provocat răni oribile, opinia publică internațională a făcut gălăgie suficientă încât, până la acest moment, Raif să nu mai primească nicio lovitură. Deși Arabia Saudită merge pe principiul ”nu-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala”, nu vrea totuși nici să fie privită drept o țară fără scrupule. Deși, în realitate, toată lumea știe că e fără scrupule. Dar, așa cum veți vedea în carte, pe Arabia Saudită o sperie ”gura lumii”. Ca atunci când tu făceai vreo boacănă și bunica zicea: ”aoleu, mă faci de rușine la vecini”, cam așa sunt și ăștia.
Ensaf Badawi (Haidar, pe numele de fată) în casa din Canada.
Raif a luat, în mod evident, toate premiile pentru pace posibile și-n 2015 a fost nominalizat chiar la la Nobelul pentru Pace. Din închisoare așteaptă o veste favorabilă după ce toate încercările de până acum ale șefilor de stat occidentali au rămas fără răspuns. Chiar și Barack Obama a încercat să-l scoată din închisoare. Însă în Arabia Saudită a venit acum la putere un rege nou, mai tânăr și lumea se bazează pe asta și pe faptul că cine naibii vrea să-și înceapă mandatul cu un scandal și cu întreaga lume cu ochii ațintiți spre regimul tău considerat criminal. Mă rog, nu că-l considerăm noi așa, el chiar e așa.
Vă recomand deci cartea pentru povestea în sine și pentru că e o ocazie bună să aflați informații noi despre cum funcționează un regim absurd și, nu în ultimul rând, despre cum poți cere azil politic la ONU, o procedură destul de simplă după părerea mea, deci dacă Doamne ferește e vreodată nevoie, să știți pașii.
