Nu am copii. Dar am o mulțime de prietene în jur care au unul. Ba chiar doi. Deci, prin intermediul lor, am văzut și eu, pe ici, pe colo ce înseamnă să fii mamă. Printre multe altele, să fii mamă înseamnă să ai o bună organizare a timpului. E ceea ce mi-a atras mie atenția pentru că mie îmi place să fac lucrurile pe îndelete, fără grabă și, atunci, ideea timpului e unul dintre aspectele care mă preocupă zi de zi. În plus, îmi place să am un timp al meu, în care să fac ce vreau: fie că citesc sau mă duc să mă tund, pur și simplu existența timpului personal mă face să mă simt că-mi aparțin, în continuare, și mie. Că nu-s doar a muncii, a oamenilor cu care fac treabă sau a celor care, pentru un motiv sau altul, vor să mă întâlnească.
Tocmai de aceea, când am aflat că Riccarda Zezza vine în București, am spus că trebuie s-o întâlnesc. Cine e Riccarda Zezza? O profesionistă cu 15 ani de experiență în managementul de corporații și mamă a doi copii de 6 și 9 ani. De ce contează că e și mamă? Pentru că de la asta a pornit ideea ei, azi un proiect în toată regula – MAAM (Maternity as a Master) – prin care le explică prietenilor, colegilor, angajatorilor de ce să fii mamă înseamnă cu mult mai mult decât un alt rol social: este o școală în toată regula, una în care înveți aptitudini noi, care sunt apoi utile și-n mediul profesional.
Riccarda Zezza spune că să fii mamă e un atu pentru viața profesională.
După ce a primit 2 sancțiuni profesionale în toată cariera ei, pe amândouă în timp ce era în concediul de maternitate, Riccarda și-a dat seama că ceva trebuie să se schimbe în percepția oamenilor atunci când se gândesc la o femeie care a devenit mamă: să n-o mai privească ca pe una a cărei viață socială și profesională va deveni o tristă amintire, ci ca pe una care, în noul său rol, va deveni mai puternică, mai energică, mai organizată, mai înțelegătoare. Pe scurt, cine face față cu brio provocărilor creșterii unui copil, va face față oricărei situații profesionale pentru că va avea deja deprinderile diplomatice necesare ca să rezolve totul cu tact.
Apropo, aseară am văzut o știre despre cauzele depresiei la români și unul dintre motivele depresiei la femei era izolarea ei de societate atunci când devine mamă, fapt care deși pare normal pentru majoritatea dintre noi înseamnă de fapt o excludere din viața socială. Pe scurt, izolarea doare psihic.
M-am întâlnit așadar cu Riccarda și am vorbit cu ea despre proiectul MAAM și despre ce înseamnă pentru ea să fii în egală măsură mamă și profesionistă.
Bună, Riccarda! Când ai devenit mamă?
Aveam 36 de ani când am avut primul copil. Și mi s-a părut cel mai tare lucru din lume, n-am știut că poate să fie așa mișto să fii mamă, nimeni nu mi-a zis asta vreodată. Am citit un studiu al psihologului Erik Erikson și el consideră că-n viața unui om există mai multe etape de dezvoltare, fiecare cu provocările și sarcinile sale. Se pare că stadiul în care am avut eu primul copil a fost cel al adultului (35-65 de ani), care se caracterizează prin ”nevoia adultului de a fi productiv, de a fi capabil să se orienteze către exteriorul sau/si de a-şi exersa rolul profesional şi/sau parental (este stadiul în care acest rol este accentuat şi se simte nevoia de a avea un moştenitor cu orice preţ dacă nu s-a putut realiza până în acest stadiu); de asemenea, individul simte nevoia de a împărtăşi şi altora din experienţa acumulată. Din acest motiv se mai numeşte şi “perioada meşterului”; Erikson afirmă că adulţii au nevoie de copii aşa cum aceştia au nevoie de adulţi.” Așa că mie experiența asta mi s-a părut foarte tare.
Cu proiectul MAAM, Riccarda le spune angajatorilor că femeile care devin mame au un potențial enorm pentru bunăstarea unei companii.
Și cum ți-ai dat seama că viața de mamă nu trebuie să fie separată de viața profesională, ci se pot influența pozitiv una pe cealaltă?
În primul rând în familia mea. Mama a muncit mereu, n-a stat acasă după ce ne-a avut pe noi, pe mine și pe sora mea (n.red. conform Eurostat, doar 46% dintre femeile din Italia muncesc, în timp ce media UE e de 60%; Italia e, de asemenea, țara din UE în care cele mai multe familii trăiesc din venitul unui singur membru, aproape 40%). Deci maică-mea n-a fost niciodată genul de femeie care s-a sacrificat pentru noi. A avut mereu viața ei, care a venit pe primul loc și chiar dacă poate asta a avut unele minusuri, ca exemplu pentru mine și soră-mea a fost o chestie extraordinară că ne-a eliberat de povara de-a crede despre noi că trebuie să ne sacrificăm pentru copii într-un fel sau altul. Am lucrat 15 ani în corporații, așa că munca la nivel înalt e parte din personalitatea mea, din cine sunt eu. Mai cred că dacă eu sunt fericită și satisfăcută, și copiii mei vor fi la fel. Eu vorbesc mereu cu copiii mei și când am perioade foarte ocupate le explic de ce nu pot fi cu ei seara, unde mă duc, ce fac, de ce fac ce fac. Și chiar dacă au 6 și 9 ani, ei înțeleg foarte bine cu ce mă ocup și respectă asta chiar dacă îmi spun ”mama, ne va fi dor de tine”. Pentru mine însă e important că la rândul lor dezvoltă ideea de sine, de respect, de independență și timp personal.
Cum au reacționat femeile și bărbații la ideea ta și proiectul MAAM: că să fii mamă e un atu pentru mediul profesional?
Primul bărbat căruia i-am spus despre asta în afară de soțul meu a fost co-fondatorul proiectului MAAM, Andrea Vitulo, care e și coach și care a primit ideea foarte bine, deși la început nu m-a luat în serios. Dar după ce i-am repetat ce vreau să fac, m-a încurajat. Sincer, a fost mai dificil cu femeile decât cu bărbații. Bărbații iau maternitatea ca atare și, într-un fel, o subevaluează, adică nu au aceleași trăiri ca o femeie în legătură cu asta, deci nu văd potențialul noului rol și e normal să fie așa. Dar femeile …
De ce e mai dificil cu ele?
Femeile care sunt într-o zonă de putere la muncă, care dețin poate conducerea, unele dintre ele s-au sacrificat ca să fie unde sunt profesional și au ales să nu aibă copii, deși poate și-ar fi dorit și acum sunt pur și simplu furioase când aud că alte femei ar trebui să fie încurajate profesional când au devenit mame, căci consideră că ele n-au avut beneficiul ăsta. E un subiect dureros pentru ele și pur și simplu uneori emoțional nu-i fac față, e un călcâi al lui Ahile. Ele sunt acele femei care au adoptat un rol masculin de a conduce, deci e normal că modelul maternității le vine ca nuca-n perete. Pe urmă mai sunt femeile care înțeleg că spun că mamele sunt mai bune decât cele care nu-s mame fiindcă vorbesc de soft skills și ele înțeleg că eu cred că poți avea soft skills doar dacă ești mamă și evident că nu zic așa ceva. Sincer, credeam că problema pe care o voi avea va fi că femeile care sunt mame îmi vor spune că vreau să fac un business din maternitate, dar din fericire n-a fost cazul (râde).
https://www.youtube.com/watch?v=nxKwEDEPWfk
Ce vrei tu să faci cu proiectul MAAM?
E tentant să zic că schimbăm felul în care companiile le privesc pe angajatele care devin mame, dar nu se întâmplă chiar așa, căci companiile nu vor schimbare, lor le place ca lumea să rămână cum o știu (râde). Însă ceea ce facem e să inoculăm virusul care, încet, dar sigur, va deveni o masă critică care va înțelege că modelul de leadership care vorbește despre creștere, împuternicire și renunțare se bazează pe atitudini pe care părinții le dezvoltă în mod natural cu copiii lor. Deci cu cât explicăm că modelul maternal se află deja în modelul de leadership, cu atât va fi mai bine. E vorba și de energia care curge într-o femeie devenită mamă și căreia dacă i se permite să fie și un profesionist valoros, va da tot ce are mai bun pentru că va fi împlinită și-n planul social/profesional al vieții sale și, deci, va fi mai fericită.
