Romania la Oscar

by Andreea

departures

Ieri, am scris un material despre categoria “Cel mai bun film strain” din cadrul Premiilor Oscar pentru ca pe 15 octombrie toate cele 65 de tari participante au trimis propunerile pentru nominalizarile din 2010. Romania participa cu “Politist, adjectiv” a lui Porumboiu. Si asa am aflat ca Romania trimite propuneri inca din 1970 si-a facut-o aproape in fiecare an de-atunci. Ca n-a castigat niciodata, o stiti si voi, dar nici macar pe lista scurta n-am ajuns cu vreun film. Cel mai aproape am fost in 2008 cu “4 3 2“-ul lui Mungiu, dar nu s-a intamplat, desi castigarea Cannes-ului garanta intrarea, fara probleme, printre nominalizati.

Si-atunci, ce face un film strain interesant pentru juriul american? Razboiul, imigratia si politica, au spus cele mai multe voci. Adica elemente universale cu care orice tara e familiarizata. Ma gandesc ca ingredientele astea nu trebuie sa fie in your face si ca, de exemplu, filmul lui Mungiu, desi prezenta problema avortului in perioada comunista, vorbea si despre responsabilitatea deciziilor si solidaritatea dintre oameni. Deci cu metafore si fineturi.

Intr-un fel, am avut dreptate. De pilda, filmul castigator in 2009 la sectiunea “Cel mai bun film strain” a fost “Departures“, pelicula japoneza in regia lui Yojiro Takita. Filmul nu-i cu razboaie, nici cu imigranti, nici cu violente. E un film japonez si, ca orice film de orientare asiatica, are povete.  Dai Kobayashi, personajul principal, isi pierde slujba de violoncelist dupa ce orchestra din care face parte este destramata si, din lipsa de bani, se muta, impreuna cu sotia, in satul in care s-a nascut si unde are o casa lasata mostenire de la mama. Aici, incepe sa-si caute de munca si raspunde unui anunt conform caruia va trebui sa-i ajute pe oameni in plecarile lor. Poetic spus pentru ca, de fapt, va trebui sa pregateasca cadavrele, conform ritualului japonez, inainte de incinerare.

Restul este o frumoasa poveste despre intelegere, acceptare si iertare. Personal, mi-a placut rolul sotiei lui Dai, Mika si mi-a placut starea pe care relatia dintre cei doi mi-a dat-o. Daca veti vedea filmul, poate veti intelege ce lipseste filmului romanesc de nu poate sa ajunga printre nominalizati. Ca eu n-am inteles…

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: