Romania – radiografie a unei lumi

by Andreea

Romanii nu-si prea iubesc tara. Nici eu, sincera sa fiu. Intr-un fel, e greu sa faci asta cind majoritatea stirilor si informatiilor care circula despre Romania ne face sa credem ca ne-am nascut intr-unul dintre cele mai lasate de izbeliste locuri cu putinta. Poate ca tocmai lipsa noastra de incredere in locul in care ne-a fost dat sa ne nastem a adus tara asta in zbaterea in care traieste azi. Daca ii spui unui om ca e prost si urit si ii repeti mereu asta, asa va ajunge sa se si simta. Intr-un fel, Romania este aceasta persoana. Si totusi sint oameni care vad in aceasta tara un potential extraordinar si gasesc o magie de care noi, romanii, am cam uitat. Sint strainii care ne viziteaza tara si expatii care traiesc, de ani buni, aici.

Aeroportul “Henri Coanda”, o poarta spre Romania

Este joi, miezul zilei, si majoritatea strainilor pe care ii poti gasi intr-o asemenea zi in aeroportul international “Henri Coanda” au venit in Romania in interes de serviciu pentru trei, patru zile. Observatiile lor sint legate, in principal, de infrastructura care lasa de dorit si de vremea rea care nu ne da pace de aproape o luna. Insa oamenii le-au lasat o impresie buna si cei mai multi ii descriu pe români ca fiind ospitalieri si saritori. Asta cind nu le vor fi furat ceva calatorilor veniti de departe, vreun laptop sau vreun telefon mobil. Mark Woodnomo este din Marea Britanie si a stat la Bucuresti patru zile. A venit in interes de afaceri. “Mi-a placut foarte mult hotelul in care am stat, insa nu mi-a placut fumul din baruri si restaurante. De asemenea, e mult prea frig, nu as putea sa locuiesc aici”, spune Mark care adauga ca, daca ar putea, ar incerca sa obtina mai multe fonduri europene pe care sa le investeasca in infrastructura, drumuri si cai ferate. Iugo Weiss, din Germania, a stat in tara noastra tot patru zile si tot in interes de afaceri. “Mi-au placut oamenii, mincarea si vinul, insa nu imi place ca e multa birocratie, trebuie sa astepti o gramada de timp pina sa poti face ceva”, spune Iugo. Gunnar Gronberg, din Suedia, locuieste in Galati de doi ani si jumatate si mai are de stat in România pina in luna iunie dupa care pleaca in Germania, unde i s-a oferit urmatorul proiect. “Imi plac oamenii”, spune Gunnar in timp ce ia o gura de bere Ursus, preferata lui. “Si berea. Primul lucru pe care il fac cind ajung acasa la Galati e sa beau o bere d-asta”, ride el. Cea mai frumoasa amintire din Romania este o nunta traditionala la care a participat. “Am cistigat o gramada de experienta acolo”, povesteste el. Tot din Suedia vine si Jude K. Tah, profesor la Universitatea din Stockholm, care a stat in Romania o saptamina unde a participat la o intilnire la universitatea din Oradea. Crede ca oamenii sint ospitalieri, dar ca “infrastructura este ingrozitoare, iar informatiile de la aeroport lipsesc cu desavirsire”. I-au placut mult oamenii asa ca crede ca ar putea locui aici pentru ca factorul uman conteaza mult pentru Jude. “Asta doar daca nu s-au purtat frumos cu mine pentru ca eram invitatul lor”, se gindeste suedezul. Mohamed Idris Adam Moameh are o poveste extraordinara. A venit din Egipt sa studieze designul in Romania, insa spune ca nu a gasit o universitate care sa predea asa ceva si s-a inscris la inginerie cu toate ca nu-i place deloc. “Am facut asta de gura parintilor mei. Cind voi absolvi peste doi ani, o sa le duc diploma sa si-o puna in rama, dupa care plec in Italia sa studiez designul. E ceea ce-mi doresc cu adevarat”, explica Mohamed care scoate citeva schite pe care ni le arata. Ii place Romania pentru ca pe oameni nu-i intereseaza ce faci, se simte liber aici. “In lumea araba e mai complicat”, spune el. Cea mai neplacuta experienta a fost cind i s-a furat laptopul. Anne Gordon e din Israel si a venit in interes de serviciu in Romania. A stat trei zile la Sibiu unde i-a placut foarte mult. Cu toate astea nu ar trai in Romania: “M-am mutat din Anglia in Israel si imi place mult viata pe care o am acolo. Insa pot spune ca Romania este cu mult mai interesanta decit alte tari pe care le-am vizitat, Bulgaria, de exemplu. Este prima mea data aici si nu am de ce sa ma pling. Am fost rasfatata”, spune Anne.

In Romania, tocmai din Noua Zeelanda

Blake Horsely si Candia Trugly locuiesc in Romania din 2008. “Am venit aici in luna martie pentru ca Blake a primit o slujba in cadrul Colliers International dupa ce a facut o prezentare la universitatea Colliers din Ungaria unde a obtinut 99%, cea mai mare nota din istoria institutiei de invatamint”, isi incepe Candia povestea. “Eu l-am urmat pentru ca mi s-a parut o aventura interesanta”. Lui Candia ii plac viata de noapte din Romania si verile. Detesta insa felul in care se conduce. “Toata lumea claxoneaza, non-stop, mi se pare stresant. In Noua Zeelanda oamenii sint mai linistiti. De asemenea, nu-mi plac tiganii care cersesc, mai ales cind au catelusi si copii cu ei. Asta ma supara foarte tare. Nici cu ciinii vagabonzi nu sint prietena, mai ales cind umbla in haite”, spune Candia care n-ar putea totusi sa locuiasca aici pentru totdeauna pentru ca ii este dor de casa. Cel mai frumos lucru care i s-a intimplat aici a fost posibilitatea de a machia pentru pictoriale in revistele glossy si de moda de la noi. “Am fost bine primita de industria in care am ales sa profesez, make-up profesionist. Asta a fost o sansa extraordinara pentru mine pentru ca nu as fi avut ocazia sa fac asa ceva in Noua Zeelanda”, explica ea. Si lui Blake ii plac munca pe care o face si colegii, in schimb spune ca spitalele de aici sint un dezastru. “As mai incerca, de asemenea, sa le explic oamenilor ca e important sa-i respecte pe ceilalti. Poate suna prosteste insa este un aspect pe care multi expati il observa. As mai incerca sa-i determin pe oameni sa nu mai puna atita accent pe lucrurile materiale, este o obsesie cu asta in Romania. Viata inseamna mai mult”, crede Blake.

Aventuri la spital

Kazim Karaismailoglu a fost student Erasmus in Romania in 2008. Originar din Istanbul, Turcia, in Romania s-a simtit ca acasa chiar daca a avut parte si de experiente neplacute. “Intr-o dimineata plecam de la un prieten din camin. Cind am iesit din camera, am dat cu capul de o cutie de metal fixata in perete. Mi-a dat singele imediat si lovitura a fost atit de puternica incit nu m-am putut misca minute in sir. Oamenii treceau pe linga mine fara sa ma bage in seama. Am coborit si l-am rugat pe cel care avea grija de cladire sa-mi cheme un taxi, insa nu vorbea engleza. Am iesit in strada, m-am suit in taxi, dar soferul vorbea doar romana, eu aratam ca naiba, asa ca m-a dat jos, cine stie ce-si inchipuia. In cele din urma, m-am suit intr-un autobuz si-am aflat ca e un spital la doua statii departare. Numai ca m-au prins controlorii si cu toate ca aratam in ultimul hal, ei insistau sa le arat biletul si ca daca ma simt atit de rau ar fi trebuit sa iau un taxi. M-au dat jos din autobuz si a trebuit sa merg 15 minute pina la spital unde am fost bagat in seama dupa alte doua ore cind am inceput sa injur in turca si o asistenta, care vorbea limba, a avut grija de mine. M-au cusut si mi-au spus sa nu ma ud pe cap citeva zile. Ca o ironie a sortii, cind am iesit din spital, a inceput sa ploua”, isi incheie Kazim povestea.

Misiuni umanitare

Familia lui Marianne Crossman s-a mutat din Statele Unite la Constanta in urma cu zece ani cind au infiintat asociatia United Hands Romania care dezvolta proiecte umanitare pentru familiile sarace si centrele de plasament din Dobrogea. “Ne place foarte mult zona de nord a României unde am si reusit, intr-un an, sa stringem toata familia care, din pricina muncii pe care o avem, e raspindita in toata lumea. Ne place foarte mult aici si n-avem de gind sa plecam curind. Avem multi prieteni si o munca pe care o iubim”, spune Marianne.

“Romania e tara mea adoptiva”

Johnny Jensen e din Norvegia si a venit in Romania in urma cu cinci ani, dintr-o intimplare. A ramas aici, a facut facultatea, voluntariat si un stagiu de practica, iar acum oscileaza intre angajare si deschiderea propriei firme. Vorbeste romana impecabil si o scrie la fel de bine. “In Romania imi place ca sint multe persoane care fac lucrurile cu pasiune si nu se lasa descurajati de cei care spun ca nu se poate. Avem foarte mare nevoie de acesti oameni pentru a avea de cine sa fim mindri, iar daca avem motive sa fim mindri, avem motive sa fim fericiti”, spune Johnny. “Iubesc Romania la fel de mult ca si Norvegia. In Romania inca poti face un lucru pentru prima oara. Poti fi pionier la ceva. Cred ca este mediul in care poti sa reusesti daca indraznesti. In occident, toate s-au facut, lumea e mai asezata”, crede Johnny.

De la Bologna la Bucuresti

Simona Rizzi a venit din Italia in Romania in 1997 si si-a deschis aici o afacere de design interior. “Ma simt acasa aici dintr-o serie de motive care ramin un mister chiar si pentru mine. Bucurestiul mi se pare un oras prietenos cu strainii si pe mine ma stimuleaza foarte mult, interactiunile sint grozave aici. As putea sa traiesc aici pentru totdeauna, dar nu stiu daca voi face asta. Pot spune da astazi, insa miine este o noua zi si nu stii niciodata ce se poate intimpla”, explica Simona.

In cautarea antidotului

Jonathan Stillo este doctorand in antropologie medicala si a venit in Romania cu o bursa de la Universitatea din New York ca sa cerceteze fenomenul tuberculozei in Romania, in prezent tara din Europa cu cele mai multe astfel de cazuri. Jonathan incearca sa afle cum poate imbunatati tratamentul anti-tuberculoza pentru pacientii care-s cel mai greu de tratat, cei saraci, cei cu probleme mentale si alcoolicii. “Nu cred ca as putea sa traiesc aici pentru totdeauna. Logodnica si familia mea sint in State si e greu sa fiu departe de ei atit de mult timp”, spune Jonathan care e in Romania din septembrie 2009, urmind sa stea aici pina in decembrie 2010. “Romania poate fi o tara extrem de provocatoare, insa este si frumoasa. Inteleg de ce multi vin sa o viziteze si sfirsesc prin a se muta aici definitiv”, incheie Jonathan.

[scris si publicat in revista VIP pe 22 februarie 2010]

0 comment

You may also like

0 comment

Morko February 25, 2010 - 10:13 am

nici mie nu-mi place aici, si stii asta mai bine ca oricine. nu imi place, insa cred ca daca mi-as creste copiii aici, ar fi mai puternici si mai isteti decat daca i-as creste in alta parte. tara asta, asa cum e, te face sa-ti pui mintea la contributie. mult mai mult decat am fi nevoiti daca am fi in alta parte.
sunt convinsa ca pt majoritatea expatilor e de-a dreptul fascinanta. de fapt, pana si pt noi e fascinanta cateodata. nu intotdeauna in sensul tocmai bun, insa, cu siguranta in a ‘raising an eyebrow’ kind of way.

Reply
Gabi February 25, 2010 - 8:26 pm

Tare articolul! Mi-ar placea sa-i cunosc pe cativa dintre cei pe care i-ai prezentat. Tu cum i-ai descoperit?

chiar azi am primit o intrebare de genul: “de ce n-ai ramas in olanda?” si am raspuns: “pentru ca n-as fi avut multe provocari. acolo lucrurile sunt asezate, stiam foarte clar ce am de facut. aici nu ma plictisesc. :)”

Reply
Andreea February 26, 2010 - 6:01 am

multumesc.

pe cei din prima parte a articolului i-am agatat pe otopeni. adica m-am dus acolo intr-o zi si am inceput sa le pun intrebari.

la cei din partea a doua am ajuns prin ajutor de la prieteni care cunosteau pe cineva care nu era roman si care vizitase sau care traieste aici. am dat ad pe fb si au inceput sa curga marturiile. ele au fost mai multe decat cele din text insa le-am ales pe cele mai bune din punctul meu de vedere 🙂

Reply
Penny February 26, 2010 - 7:27 am

ma omorati cu ideea ca aici nu ne plictisim si ca copiii nostri ar gandi mai mult daca ar fi crescuti in romania. eu nu consider smecheria si ideea de fac ce pot ca sa ma ridic la suprafata o aptitudine de care sa pot fi mandra.
de ce o fi media de viata mai scazuta in romania decat in olanda (pe langa sistem sanitar defectuos)? poate stres, poate lipsa de educatie sportiva, poate viata asta care ne tine in priza tot timpul.
uffff! sorry… am si eu frustrarile mele.

Reply
Andreea February 26, 2010 - 7:32 am

:-))) i’d rather be lazy and happy as well

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: