Sunt șase ani de zile de când fac mișcare în mod constant, chiar dacă am mai avut și eu pauzele mele mai lungi, după care fiecare revenire m-a făcut să promit că niciodată nu o să mai fac pauze de mișcare mai lungi de două săptămâni. De ce? Pentru că orice pauză lungă te face să te simți, atunci când reiei mișcarea, ca și când n-ai depus efort niciodată în viața ta. Mușchii te dor iar ca-n prima zi când i-ai pus la treabă și trebuie s-o iei de la zero cu construirea rezistenței și-a flexibilității.
Cu toate astea, în toți cei șase ani de zile, alergarea a rămas un mare călcâi a lui Ahile, nu am reușit să-i dau de cap și nici să depășesc sentimentul că habar n-am ce fac atunci când alerg. Obosesc repede, mă dor genunchii, abia respir. Sigur, n-am trecut niciodată de etapa asta și, cu toate lucrurile făcute greșit, am renunțat repede cu gândul că poate alergarea nu e pentru mine.
Ce-o fi, o fi
Așa că atunci când Habitat for Humanity România m-a invitat să alerg în echipa sa la Bucharest International 10K care va avea loc în București duminică, 21 aprilie, am zis că e un prilej bun să îmi mai înfrunt încă o dată demonii. Mai ales că voi alerga la cursa populară de 3.5km, așa că distanța rezonabilă mi-a dat curaj. În plus, am vrut să ajut organizația cu care am colaborat și-n alte contexte și care face o treabă minunată, căci ajută la consolidarea, construcția sau reconstrucția locuințelor pentru familii greu încercate.
Știai că ”52% din populația României trăiește în locuințe supraaglomerate, iar 21,5% din case sunt în stare avansată de degradare și au nevoie de reparații urgente?” Sunt cifrele Habitat for Humanity România și nu-s greu de crezut. Știm cu toții că România e o țară care stă să cadă din multe puncte de vedere și că orice mână de ajutor e binevenită.
Aseară am avut ultimul antrenament de alergare înainte de concurs alături de instructorii Robert Davidenco și Andreea Ionescu de la World Class și-n prezența ambasadorilor Habitat for Humanity România, Constantina Diță, Roxana Ciuhulescu și Victor Hănescu. La Bucharest International 10K din acest an suma strânsă din taxa de înscriere va merge către cauza Habitat for Humanity România, deci dacă vei fi și tu duminică printre alergători, banii tăi din înscriere sunt bine investiți.
Constantina Diță, Roxana Ciuhulescu și Victor Hănescu sunt ambasadorii Habitat for Humanity România la Bucharest International 10K
Dacă nu te-ai înscris, în limita locurilor disponibile mai poți să faci asta vineri și sâmbătă (19-20 aprilie). Află toate informațiile accesând link-ul următor: https://www.runbi10k.ro/info/.
După o încălzire în care instructorii World Class ne-au pus serios la treabă, am pornit alergarea. Am fost singura care nu a putut să alerge în jurul lacului Herăstrău pentru că pur și simplu nu am pregătirea necesară să fac asta. Nu m-am supărat pe mine din cauza asta, știu foarte bine unde sunt acum în privința alergării, însă am fost încurajată să fac cât pot. ”Acceptă unde te afli în acest moment și construiește de aici,” mi-a spus Ștefan Oprina, antrenor de atletism, care a alergat, de asemenea, aseară și care, până ieri, a condus antrenamentele din parcul IOR.
Pentru mine a fost OK felul în care a fost primit nivelul meu de alergare mai ales că am trecut de multă vreme peste încrâncenarea și competitivitatea cu care altă dată făceam sport. După ce am dat-o în bară de mai multe ori crezând că sunt în stare de mai mult decât eram de fapt în stare și după ce am înțeles că nu pot compensa anii de sedentarism crezând că, dintr-o dată, voi putea să mă mișc ca un om care face sport dintotdeauna, am învățat că e suficient să fac mișcare constant, bucurându-mă de ocaziile nenumărate pe care le am să încerc forme noi de mișcare alături de oameni pe care-i admir.
Așa că, la recomandarea lui Robert Davidenco, am făcut ture mici de parc, 1 minut alergare, 1 minut mers pe distanța dintre statutia lui Charles de Gaulle din piața Aviatorilor și zona Expo Flora. M-am confruntat, din nou, cu problema pierderii respirației, pe care am încercat, pe cât posibil, să o controlez așa cum fac fie la orele de fitness, fie la cele de yoga.
Orice antrenament începe cu încălzire și se încheie cu stretching pentru evitarea accidentărilor
Mi-am revenit repede de fiecare dată astfel încât să pot să continui antrenamentul și, pe viitor, simt că pot să progresez cu răbdare și perseverență, dar și cu mai multă relaxare, pentru că, momentan, încă alerg destul de mult ca un roboțel, cu prea multă matematică în minte, în ceea ce privește felul în care pășesc și îmi mișc mâinile.
Depun însă acest efort ca să îmi depășesc prejudecata că eu nu-s făcută să alerg și pentru că astfel pot să ajut o organizație pe care o admir. Chiar dacă am strâns suma de 500 de lei pe care mi-am propus-o cu această ocazie, dacă vrei să mă ajuți, mai poți dona zilele acestea pentru cauza Habitat for Humanity la link-ul unde strâng donațiile: https://run.habitat.ro/ro/runners/andreeavasile. Îți mulțumesc!
Altfel, ne vedem duminică la start, unde fie că voi alerga, fie că voi merge, voi trece linia de sosire.
