Sherry Vine, drag queen: ”Să fii tu însuți nu e ușor”

Sherry Vine în București la sesiunea foto pentru 2017 Orthodox Calendar.

sursă: OC team

Sherry Vine e o legendă americană a drag queen-ului, actor și muzician deopotrivă. Numele adevărat a lui Sherry e Keith Levy, născut și crescut în Statele Unite ale Americii. E în lumea performance-ului din 1992 și azi trăiește la New York unde, după 23 de ani, își face încă meseria cu bucurie și originalitate. Sherry, personajul lui Keith, e cunoscută datorită parodiilor video pe care le face după artiști internaționali celebri ca Madonna, Lady Gaga sau Katy Perry. 

În weekend-ul care tocmai s-a încheiat, Sherry a venit pentru prima dată în România, chemată de echipa de la Orthodox Calendar, un proiect foto despre care am mai scris și de care m-am și ocupat la prima sa ediție și care, pentru că a fost prea mult pentru România, se comunică și se vinde acum numai în străinătate cu o piață super receptivă mai ales în Taiwan (de aceea, site-ul proiectului nu este available aici).

Timp de 3 zile, Sherry a fost în studioul din București unde a fotografiat pentru ediția din 2017 a calendarului (cea din 2016 e deja pe piață și e excelentă, am și eu copia mea). În plus, ea a ținut pentru prima dată un show aici, în clubul Queens.

M-am întâlnit cu Sherry duminică, în cea de-a treia ei zi în România, și ultima, ca să vorbim despre libertate, valori și ce înseamnă să fii tu însuți.

Ce este libertatea?

Pentru mine, libertatea înseamnă să fiu fericit! E foarte important, dar e și foarte greu să faci asta. Să fii fericit înseamnă multă muncă și când reușești asta, când reușești să fii tu însuți, pentru mine asta e libertatea.

Cum a arătat drumul tău spre libertate?

În liceu a fost dificil pentru că lumea s-a purtat urât cu mine. Însă părinții mei au fost extraordinari, foarte relaxați. Când le-am spus ”sunt gay” au zis ”da, știm asta”. Și asta a fost tot, nicio dramă! Apoi, când le-am spus că vreau să fiu drag queen, au zis ”oh, păi asta sună amuzant.” Deci, din punctul ăsta de vedere, am avut noroc, însă tot a trebuit să-mi dau silința în fiecare zi să-mi păstrez optimismul și energia. Încă fac treaba asta! În fiecare dimineață îmi spun că sunt norocos că sunt sănătos și că pot să fac ce îmi place și că am o familie care mă iubește și pe care o iubesc.

Spui că ”lucrezi să fii fericit”. Ce-nseamnă munca asta?

E ca și când ai decoji o banană! Interiorul bananei e fericirea. Și ce e în afară e rebutul, all the bullshit. Și ce nu te face să te simți bine, îndepărtezi. Oameni, job-uri, evenimente, tot ce nu te face fericit, trebuie dat la o parte. Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am înțeles tot mai bine despre ce e vorba, totul a devenit mai clar. Și treaba asta funcționează pentru că atunci când mă trezesc, în loc să spun ”treaba asta mă enervează”, pur și simplu dau la o parte ce nu îmi place și merg mai departe cu ce mă înveselește și cu oamenii care-mi plac.

sursă: OC Team

Ai fost norocos cu părinții tăi, dar n-ai scăpat de bullying. Însă uite că au trecut atâția ani de când tu ai fost în liceu și mulți tineri se confruntă și azi cu problema asta fie pentru că sunt gay, fie din alte motive.

Da, așa este! În liceu am avut de pătimit cu chestia asta. Dar și eu mi-am pus bețe în roate pentru că atunci când cineva îmi spunea ”ești gay”, eu strigam ”nu, nu sunt gay, nu-mi mai spune așa, că nu sunt gay”. Dacă răspundeam ”da, sunt gay, du-te naibii”, acele persoane nu ar mai fi avut ce să îmi zică. Dar nu eram pregătit la acea vreme să fac asta! E adevărat că și azi tinerii se confruntă cu genul ăsta de atitudine negativă, dar oamenii sunt mult mai conștienți în ceea ce privește problema și liceele, de pildă, au asociații pro-gay și există internetul pentru informare și cooperare. Ori eu am făcut liceul înainte să existe internetul (râde), când toate instrumentele astea nu existau și nici măcar la TV nu erau prea multe personaje LGBT. Era totul foarte diferit!

Care sunt valorile în care crezi?

Încerc să mă port cu oamenii cum vreau să se poarte și ei cu mine. Încerc să fiu amabil și câteodată mă opresc și mă întreb ”cum pot să rezolv situația asta într-o manieră rezonabilă în loc să mă las dominat de negativitate ?” Așa că îmi spun ”oare e mai bine dacă fac asta?” Apoi, încerc să nu mint niciodată, chiar dacă nu e ușor. Nu vreau să rănesc sentimentele nimănui, dar încerc să fiu sincer. Nu în ultimul rând, sunt loial prietenilor mei, asta e o valoare foarte importantă pentru mine.

Ai ales parodia ca formă de exprimare artistică și de sine. De ce?

Nu știu dacă ai auzit vreodată de Carol Bennett. E comedian și în anii 70 avea un show la TV în SUA și avea multe parodii și era foarte expresivă, se mișca mult și atunci mi se părea că nu există cineva mai amuzant decât ea. Și când eram copil, ea a fost cea mai mare infleunță a mea, o urmăream și-mi ziceam ”trebuie să fac și eu asta” și când a venit momentul chiar asta am și făcut, toată viața mea. Așa că și înainte de internet și YouTube parodiam cântece. Cu YouTube însă totul a devenit mai ușor.

Am fost întotdeauna comedian, persoana aia amuzantă. Chiar și când studiam teatrul în școală, știam că n-o să fiu niciodată Tom Cruise, dar am să fiu tipul ăla amuzant care va face drag și care astfel va exprima lucrurile în care crede (râde). Pentru unii oameni e ușor să stea în fața unui public și să dea lecții ”fă aia, nu face aia”, însă eu nu sunt așa. Eu prefer să fac chestii amuzante și să sper că lumea va înțelege mesajul meu, mesajul din spatele cuvintelor și parodiilor pe care le fac.

Faci drag din 1992. Cum s-a schimbat arta ta în toți anii ăștia?

Nu s-a schimbat prea mult ceea ce fac, însă datorită internetului să zicem că fac lucrurile puțin diferit în sensul că am tăiat la jumate durata videclipurilor mele că oamenii nu mai rezistă prea mult să urmărească aceeași chestie. Dacă ceva avea înainte 4-5 minute, acum tai timpul la 2-3 minute (râde).

sursă: OC Team

Fii tu însuți e mesajul tău în tot ce faci. E ușor să fii tu însuți?

E foarte ușor să spui ”fii tu însuți!” Oamenilor însă, cel mai adesea, nu le place când cineva e el însuși. Și dacă vorbim de un gay în Iran, cu siguranță nu e ușor să fie cine este. Sunt atât de multe circumstanțe în care oamenii nu pot fi ei înșiși. Nu am nicio idee despre ce aș face într-un caz ca ăsta! E ușor să fiu eu în New York, dar mi-e greu să fiu eu în Alabama, de exemplu.

Dar acum, odată cu legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex în SUA, nu devine totul mai ușor pentru comunitatea LGBT?

E o schimbare enormă, e începutul schimbării! Și asta pentru că acum legea e asta care e și dacă mai există oameni care sunt împotrivă, oricum nu mai au ce face. Ei spun ”ok, hai să mergem mai departe cu o nouă cauză, bătălia asta e pierdută.” Pentru că e! (râde) Eu n-am crezut niciodată că voi prinde ziua în care asta să fie realitate, acum 10 ani nici nu-mi imaginam că așa ceva ar fi posibil în SUA și uite că a fost posibil. Yay, Obama! (râde)

Care sunt personajele tale preferate pe care îți place să le interpretezi?

Nu încerc să arăt niciodată ca altcineva. E mereu Lady Gaga în varianta Sherry Vine sau Jennifer Lopez în varianta Sherry Vine sau you name it. Însă, dintre toate, Lady Gaga a fost persoana potrivită pentru parodiile mele pentru că îți oferă atât de multe (râde). De exemplu, Mariah Carey nu e interesantă pentru că e mereu într-o rochie neagră pe o scenă și cântă. Nu prea ai cum să faci mișto de așa ceva. Însă Lady Gaga are de toate, de la haine, la păr, e ce trebuie.

https://www.youtube.com/watch?v=sa3zoo4IQxA

E foarte ușor să faci meseria mea la New York, e ca o bulă acolo, atât de diferit de restul țării. E un oraș pentru artiști, foarte liberal, unde poți vedea de toate. Gay-ii sunt peste tot acolo, la fel și drag queens. Deci, pentru că trăiesc într-o bulă, de fiecare dată când plec de acolo spun ”ok, hi, nu mai ești în Kansas” (n.red. “You’re not in Kansas anymore”, replică din filmul “Vrăjitorul din Oz”)

După 23 de ani de drag, ce mai e de spus despre meseria ta?

Că încă iubesc ceea ce fac, sunt foarte noroc, arta mea e job-ul meu din care fac bani și asta e grozav! Singurul neajuns care mă mai sperie uneori e când mă întreb dacă peste 10 ani voi mai putea să fac asta. Nu există nicio siguranță, nu e genul de job în care să știi ce venituri ai. Nu există niciun fel de ajutor pe care guvernul să-l ofere artiștilor ca mine așa că o astfel de viață e nesigură: luna asta poți să faci mulți bani, iar luna viitoare poți să n-ai nici bani de chirie. E o atmosferă instabilă! Sigur, la 20 de ani, ți se rupe dacă n-ai bani, dacă dormi pe jos, însă la vârsta mea vrei măcar să nu-ți faci griji în privinșa chiriei (râde).

Cum a fost experiența ta de a poza pentru Orthodox Calendar?

Vorbesc cu oamenii din echipa Orthodox Calendar de peste un an. Când mi-au scris prima dată, mi-am zis ”cine naiba o să-mi plătească mie un zbor până în România pentru niște poze?” Dar uite că sunt aici și sunt foarte bucuros să fac parte din proiectul ăsta care arată super și care poate să deschidă mințile oamenilor!