Smaranda Sendrea spune că sportul o ajută să fie mai bună în tot ce face.
În vârstă de 26 de ani, Smaranda visează ca pasiunea ei pentru sport să devină, într-o zi, profesie.
Pe Smaranda Sendrea am cunoscut-o anul trecut la cursul de instructor de fitness și personal trainer pe care l-am urmat în cadrul școlii “Move On”. Era, ca mine, participant. Mi-au plăcut umorul ei și determinarea cu care se antrena. Este genul de om pe care atunci când îl vezi într-un context care îi vine mănușă știi că nu se va opri acolo, că, pentru el, limita este cerul. Așa este și cu Smaranda , care își dorește ca, într-o zi, să predea măcar unul dintre cursurile pe care azi le urmează. Deși este operatoare într-un call center, știe că, la un moment dat, își va găsi locul acolo unde mintea și corpul ei se află deja de patru ani de zile, în sala de sport.
Cum ai devenit pasionată de mișcare?
Sport am făcut de mică. Este acel moment din viață, când părintele își duce copilul la tot ce se poate ca să vadă ce i se potrivește. Am început cu dansuri, dar nu aveam răbdare să urmăresc profesorul. Apoi am fost la balet, dar acolo mă apuca râsul. Am continuat cu gimnastica, unde totul era perfect, până când trebuia să fac roata! Refuzam mereu, de teamă că o să-mi rup gâtul. Toate astea se întâmplau când eram la școală, undeva prin clasele primare.
Pe la 12 ani, am început karate și dans. Iar la 13 ani, am apreciat eu că sunt cam “pufoasă” pentru vârsta mea și am zis să mă apuc de mișcare cât se poate de serios. Așa că m-am înscris la sala de fitness de la parterul blocului meu. Cred că eram singura clientă.
Karate și dans am făcut timp de 5 ani și jumătate, timp în care am participat la un concurs de dans și o competiție de karate. Ulterior am făcut pauză și de sală, de care m-am reapucat în urmă cu 3 ani și ceva.
Am început cu un antrenament ușor, de grup, cu mișcări simple, dar pentru un corp care nu se mai mișcase de ceva timp, au fost “fatale”. Însă după numai o săptămână, mă simțeam deja pregătită să încerc toate celelalte antrenamente din program. Ceea ce am și făcut.
Ce înseamnă sportul pentru tine?
Totul. La sală mi-am făcut grupul de prieteni pe care mi l-am dorit întotdeauna. Câteva persoane cu care să fiu pe aceeași lungime de undă, care să-mi înțeleagă “nebunia” și să ia parte la ea.
Smaranda Sendrea împreună cu Andreea Pavel, unul dintre instructorii care o inspiră.
Ești la sală indiferent de ora din zi ori seară și, de multe ori, stai câte 2-3 ore consecutiv. De ce petreci atât de mult timp acolo?
Pentru unii sala este a doua casă. Pentru mine sala începe să devină prima casă. În ceea ce privește orele pe care le frecventez, ajung să fac 2-3 pe zi pentru că, de cele mai multe ori, corpul o cere. Nu zic că nu obosesc niciodată, dar încerc să mă autodepășesc de la un antrenament la altul. Până nu transpir, nu plec acasă.
Mulți dintre prietenii tăi sunt de găsit tot la sală. Ce înseamnă oamenii aceștia pentru tine și ce ai în comun cu ei?
Am întâlnit la sală niște persoane deosebite. Ne leaga multe, nu numai sala. Am petrecut zile minunate împreună, mi-am serbat ziua de naștere împreună cu ei, am petrecut Revelionul împreună și totul a fost atât de firesc, încât aveam senzația că ne știm de o viață.
Dacă ești atât de pasionată de sport, de ce nu ești tu însăți activă în această zonă din punct de vedere profesional?
În primul rând că ar trebui să mai fac niște cursuri pentru a avea pregătirea necesară. Și, în al doilea rând, mi se pare că, momentan, nu arăt cum ar trebui să arate un antrenor. În plus, mai am de lucrat și la partea de atitudine. Vorba aceea: tonul face muzica (râde).
Apropo de asta, dacă ai fi instructor, ce tip de antrenament ai preda?
Dacă aș fi instructor, mi-ar plăcea să predau un antrenament cu greutăți. Mi se pare că un astfel de antrenament este ușor de explicat și unei persoane începătoare și, de asemenea, permite și progresul celor care frecventează antrenamentul de mai mult timp.
Care crezi că sunt calitățile care te-au ajutat să perseverezi în sport?
Poate că am calități care m-au ajutat, nu zic nu. Dar cea mai mare contribuție o au Iulian Panait și Andreea Pavel, instructori care m-au învățat să pun în valoare ceea ce am, să dezvolt noi abilități și să “pun temelia” unor noi calități. Mi-ar plăcea să fiu și în viața de zi cu zi așa ambițioasă cum sunt la sală.
Smaranda Sendrea și Iulian Panait, o altă sursă de inspirație.
Ce instructori admiri?
Sunt doi instructori pe care îi admir, i-am menționat și mai sus, pe Andreea Pavel și Iulian Panait. Ei m-au inițiat în tainele fitness-ului. M-au învățat să nu mă dau bătută, orice ar fi, să lupt până la ultima repetare, până la ultima picătură. Cu Andreea am făcut primul meu antrenament la World Class. Mi-a dat curaj la fiecare pas pe care îl făceam, observa fiecare progres, uneori mă mai și cicălea, special să mă motiveze și să mă ambiționeze. La clase se implică cu tot sufletul și, de fiecare dată, captează atenția prin micile “pilde” pe care le mai spune. Nu de alta, dar nu suntem chiar roboței și e bine să mai și comunicăm printre picioare lucrate și bicepși umflați.
Tot atunci l-am întâlnit și pe Iulian, care era peste tot, zâmbitor și pozitiv, împărțea starea de bine, în stânga, și în dreapta. Și pe el îl admir pentru ambiția pe care o are și de care dă dovadă zi de zi. Optimismul și pozitivismul sunt cuvintele definitorii. Zici Iulian, zici țopăială, fericire că face ce îi place, implicare și bucurie.
Pe lângă faptul că sunt niște antrenori de nota 10+, sunt și niște persoane cum până acum nu am mai întâlnit. Când am nevoie de cuvinte de încurajare, ei sunt cei mai potriviți. Reușesc să mă facă să uit de supărări, când le am. Dau la o parte problemele lor și te ajută cu tot sufletul.
Sportul pare, printre altele, și un refugiu pentru tine. Cum te ajută să te liniștești și să te regăsești?
Da, sportul este și un refugiu pentru mine. La sală mă simt capabilă, puternică și sigură pe mine pentru că știu că dacă pun suflet și pasiune în ceea ce îmi place, îmi va ieși foarte bine.
Care a fost evoluția ta din punctul de vedere al antrenamentelor pe care le faci, cum s-au schimbat tipurile de mișcare și ce a influențat nevoia de a le alterna?
În prima fază am slăbit 12 kg în decurs de 6 luni. Între timp, însă, corpul s-a acomodat cu efortul și a început să ceară mai mult. Și cum el a cerut mai mult, eu i-am dat MULT mai mult. De la un antrenament pe zi, format din mișcări de bază, am ajuns la câte 2-3 antrenamente, de tipuri diferite. La început, corpul se modifică mai ușor. Însă, după ceva timp, modificările nu au mai fost așa evidente, cântarul era supărat pe mine, hainele erau mai fixe, deși slăbisem. Ăsta a fost momentul în care eu și corpul meu am decis, de comun acord, să mai adăugăm cateva antrenamente (râde).
Ce ai descoperit despre tine cu ajutorul sportului?
Cu ajutorul sportului și al antrenorilor care m-au ajutat mai bine decât un psiholog să mă descopăr, am realizat că sunt foarte ambițioasă, perseverentă și că, dacă ceva îmi place extrem de mult, merg până în pânzele albe. În plus, mi-am descoperit un spirit de competiție pe care nu l-am conștientizat până acum și pe care, ce-i drept, uneori mi-ar plăcea să nu îl am (râde).
Care este cel mai benefic aspect al sportului pentru tine?
Sportul îmi dă energie. Dacă mă antrenez înainte de serviciu, am mai mult spor toată ziua, sunt mai răbdătoare cu clienții și mă simt mai puternică.
Care este cel mai mare vis al tău legat de sport pe care ai vrea sa îl împlinești?
Visez să ajung să predau măcar una din clasele la care momentan sunt doar o simplă participantă.
