Spiritualitate versus ajutor medical

by Andreea

Cristina Bazavan a scris despre motivele pentru care ea considera ca oameni ca Madalina Manole (sau din generatia ei de interpreti) nu mai sunt cautati in mass-media de azi. In ceea ce ma priveste, replica mea la ceea ce ea a scris ar fi ca Madalina nu intra in categoria celor care vorbesc despre “valori adevarate”, deci, asa cum s-a spus, argumentul sinuciderii din pricina ignorantei publice pe care ar fi resimtit-o nu mi se pare valabil chiar si numai pentru ca, de exemplu, revista Vip a interactionat cu ea in ultimele luni inivitand-o sa apara nu doar pe coperta revistei, dar si sa participe la diferite evenimente pe care Vip le-a organizat.

In privinta aparitiei pe coperta, Madalina a fost uimita de propunere, dar nu a refuzat, ci a spus ca prefera sa faca asta cand i se lanseaza albumul. Intre timp insa a scris pentru rubrica Blog pe Hartie, acolo unde invitatii revistei sunt liberi sa redacteze un text pe orice tema doresc. Madalina a scris despre copilul nou-nascut si a facut multe referiri la faptul ca este o minune de la Dumnezeu. De fapt, in tot textul pe care l-a scris, referintele religioase erau dese. “Una dintre cunostintele mele mai vechi imi scrie ca se bucura pentru mine si ca merit sa fiu fericita! Brusc, gandul ma poarta la atatea alte femei care ar merita aceeasi fericire, dar care nu se pot bucura de ea! Imi vine sa le cant celebrul refren <Fata, draga, nu fi trista…>, dar oare le-ar schimba in vreun fel soarta? Un lucru e sigur, fetelor, intrebati-va sufletul daca meritati sa fiti fericite. Veti avea un raspuns si, in felul acesta, veti intelege ca e doar o chestiune de timp pana cand veti face ca mine. Veti pluti si <veti muta muntii din loc>! Facem pariu? Sa nu uitati insa niciodata de … binecuvantare!”, scria Madalina Manole.

In interventiile televizate ale sotului ei, Mircea Puiu, referintele la ajutorul duhovnicesc pe care cei doi l-au cerut pentru ca Madalina “sa se faca bine” par a fi echivalente in ochii acestuia cu ajutorul medical specializat. In cultura populara, expresii ca “asa a dat Dumnezeu”, “cum o vrea Dumnezeu”, “asa i-a fost scris”, capata adesea caracter imperativ si devin explicatie pentru turnura, adesea nefericita, a unor evenimente care, in realitate, puteau fi evitate sau amerliorate. Sa cauti ajutor duhovnicesc acolo unde ajutorul medical e prioritar e semn de prostie si de incredere oarba, acel “crede si nu cerceta”.

Auzim des in practica medicala expresii ca “a avut loc o minune” acolo unde, in cazul in care medicina n-a dat roade, altceva a facut ca bolnavul sa se faca bine. Cei care inteleg spiritualitatea profunda, spun adesea ca in forul interior al bolnavului a avut loc o transformare, o schimbare, ceva in spiritul omului s-a modificat astfel incat vindecarea a aparut ca prin minune. Nu de putine ori se spune ca bolile fizice ale omului sunt in directa legatura cu gandurile acestuia, ca felul in care percepem si privim lumea ne tine departe sau ne aduce aproape de boli. Inclusiv banala durere de cap sau durere de masea sunt legate de suparari pe care le avem si care se reflecta, imediat, la nivel fizic.

Sa crezi in Dumnezeu (ma voi abtine sa definesc conceptul) este un lucru foarte bun daca te face sa te simti mai bun, mai linistit, mai increzator ca unde e o inima buna si intelegere, si Dumnezeu contribuie. Dar sa justifici prin credinta inactiunea, in cazul de fata sa spui ca asa a vrut Dumnezeu ca cel de langa tine sa-si ia viata cand actiunea ar fi putut salva omul dintr-o situatie extrema, acesta mi se pare un curent de gandire periculos.

Am in jurul meu prieteni religiosi si, nu de putine ori, in situatii personale urate pentru ei (nu neaparat grave, ci mai degraba tensionate), referintele la Dumnezeu luau locul actiunii (de ex: “Ma rog la Cel de Sus ca X sa se schimbe”, “Da, m-a suparat la Y faza, dar ma rog sa-i fie mintea luminata). Sigur ca si genul asta de comportament din partea lor sugereaza ca credinta tine loc de confruntarea directa cu persoanele cu care au ceva de impartit si ca ruga in fata divinitatii ar putea produce in X schimbarea fara ca ea sa mai fie ceruta verbal de cel ce-o asteapta.

Sa fim prezenti este, poate, cel mai simplu lucru pe care il putem face in raport cu ceilalti. Sa fim directi e cea mai simpla si onesta forma de comunicare. E cam cum au americanii stilul ala rece, de-l vedem prin filme, de a-si anunta pacientii sau pe rudele acestora ca X e al dracului de bolnav si-o sa crape. Fiindca, stilul asta direct, s-ar putea sa fie, in cele mai multe cazuri, si semnalul brut si dur ca daca nu faci ceva pentru tine esti pa. Adesea, si-n situatii d-astea grave, ca si-n stilul general de comunicare dintre oameni, cand avem de transmis un mesaj serios, ezitarea, mascarea mesajului, formularea lui in mult citata maniera diplomatica, “sa nu suferi”, “sa nu deranjezi” nu face altceva decat sa distraga atentia de la ce-ai de comunicat.

Ca si in cazul pilotilor buni pusi fata in fata c-o situatie extrema, dovedit stiintific este ca cei care vor reusi, adesea, sa redreseze situatiile grave sunt aceia care in momentul in care ceva nu merge bine, reactioneaza imediat. Cei care crapa sunt cei a caror prima replica este: “O sa fie bine. Nu poate sa ni se intample noua asta”. Bine, dar tu ce faci ca sa nu se sfarseasca prost? Cam asta-i intrebarea.

0 comment

You may also like

0 comment

Monica July 23, 2010 - 12:24 pm

Sunt de acord cu ce spui in legatura cu resemnarea asta a ciobanasului in fata mortii- e oarecum aberant. Nu-i judec pe cei care prefera sa gandesca asa, dar nici nu sunt de acord cu ei- nu am cum. Nu te poti lasa asa sa aluneci numai pt ca “asa e voia celui de sus”…e o scuza jenanta ca sa renunti la lupta. Da, ok, uneori in disperare de cauza omul se intoarce catre entitatea superioara, foarta exterioara care i-ar putea oferi -in mod iluzoriu- ajutorul de care are nevoie, dar de acolo pana sa te resemnezi ca asa i-a/ti-a fost scris/dat e cale cam lunga.
E un adevar stiut ca poporul roman are destula delasare in el si ca in fata mortii sau a bolii merg mai degraba pe latura spirituala decat pe cea medicala- o atitudine prosteasca la urma urmei…

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: