Sutiene

Cerere şi … lipsă de ofertă

Cele mai banale situaţii şi interacţiuni pot da măsura a ceea ce se întâmplă în lumea în care trăim. Când zic “lume” mă refer la universul micro al fiecăruia dintre noi, cel în care trăim zi de zi. Aşa se face că ieri, pe când căutam să-mi cumpăr sutiene, am aflat ceva foarte interesant despre modul în care femeii din România îi place să-şi marketeze sânii.

*

Am intrat, într-o doară, într-un soi de consignaţie în care sutiene şi chiloţi se vindeau cot la cot cu produse cosmetice, oglinzi de geantă şi pile pentru unghii. Ştiţi genul. Căutam un sutien negru, fără push up, fără bureţei, unul simplu în care să-mi bag “fetele” ori de câte ori ies pe stradă. Îi spun vânzătoarei ce caut.

– Ah, dar aşa ceva nu avem…

– Aduceţi?

– Nu, niciodată.

-De ce?

-Pentru că modelul ăsta nu ni se cere, mi-a spus sec.

*

“Pentru că modelul ăsta nu ni se cere”. Replica m-a urmărit toată ziua şi am încercat să înţeleg de ce un sutien simplu nu este căutat de femei. Ok, sutienul cu bureţei şi push-up este la mare căutare la anumite vârste: în şcoala generală, în adolescenţă, hai, poate şi facultate, să ai model cu bureţel ori push-up e parte dintr-o prea mare atenţie, aproape obsesivă, pe care o acordăm sânilor noştri în încercarea de a-i scoate la înaintare cu orice preţ.

DAR, vine o vârstă, mă gândesc, când nevoia de a-ţi defila sânii prin oraş, de parcă abia ai luat un Nobel cu care trebuie să te lauzi, trece. Femeile au sâni, bărbaţii ştiu asta, unele se descoperă, unii ţi-i descoperă, ideea este că nu-i musai să-i prezinţi ca pe exponate ca lumea să ştie că, pe bune, ei sunt acolo, pe pieptul tău.

Funcţia unui sutien cu bureţel sau cu push-up e să-ţi facă sânul mai mare sau să ţi-l salte (ca să pară mai mare). Faptul că sutienele simple nu-s cerute în genul ăsta de loc în care am intrat eu (şi din care majoritatea femeilor îşi cumpără lenjerie, n-am nicio îndoială, de fapt aici apare semnul de exclamare) arată, poate (poate că mă înşel, poate că nu), că nevoia asta de-a ne expune corpurile ca şi când ele şi nu mai ele pot atrage, mi s-a părut uşor tristă.

Nu mă înţelegeţi greşit! Nu am nimic nici cu bureţeii, nici cu push-up-ul, eu însămi posed modelele în cauză, însă faptul că DOAR astea au trecere la femei poate să sugereze, de la o vârstă, raportul dintre importanţa şi imaginea corporală vs. ce-aveam în cap. Şi, la cum arată piaţa vânzării de sutiene în România, mi-e teamă că balanţa înclină spre prima categorie.