Uncategorized

Amy

amy 2

I don’t think I’m such an amazing person who needs to be written about.

Am fost printre cei care, în sala de cinema, am încercat să-mi ascund lacrimile în timp ce trupul lui Amy Winehouse era scos din casă, acoperit pe-o targă, și băgat în ambulanța aia privată. Am plâns așa cum plângi pentru un prieten, de fapt, Amy putea la fel de bine să-i conțină în ea, ca simbol, pe toți oamenii pe care-i iubești pentru că sunt ei așa cum sunt. Iar pe fata asta cu atât mai mult: celebră și plină de bani, își dădea în continuare ochii peste cap și făcea fețe-fețe când cineva îi punea vreo întrebare stupidă. Faima? O lăsa rece și, așa cum spune și-n final, dacă ar fi putut să schimbe vocea pe posibilitatea de-a merge din nou pe stradă fără să fie recunoscută, ar fi făcut-o. Continuă lectura

Standard