TIFF e festivalul unde găsești de toate: filme, concerte și petreceri mișto

Până să ajung prima dată la TIFF, anul trecut, am crezut că festivalul ăsta e numai pentru cunoscătorii de film. Eu sunt mai mult o pasionată așa că nu știam dacă am suficient spirit de observație sau cunoaștere cinematografică pentru a scrie apoi ceva relevant despre ce urma să văd acolo. Dar la fața locului lucrurile s-au arătat cu totul diferit și mi-am dat imediat seama că TIFF nu e doar despre filme, ci despre concerte, petreceri, prieteni și, în general, un mod diferit, relaxant și solicitant în egală măsură, de a petrece niște zile. Citește în continuare „TIFF e festivalul unde găsești de toate: filme, concerte și petreceri mișto”

TIFF: unde nu e nici întristare, nici durere, nici suspin, doar viață fără somn

Știi cum e să vrei să le faci pe toate, dar, oricât de bine te-ai organiza, tot îți scapă câte un eveniment, un film, o discuție pentru care ai fi dat orice să fii acolo? Cam asta e, pe scurt, atmosfera la TIFF: prea multe chestii mișto, prea puțin timp. Deși aplicația pentru mobil TIFF e o mană cerească pentru oamenii mereu pe fugă, pentru că îți poți alege într-un calendar virtual unde vrei să mergi, fără să-ți faci griji că ai putea să uiți de treaba respectivă, îți dai seama la cât de puține evenimente poți, de fapt, să ajungi. Citește în continuare „TIFF: unde nu e nici întristare, nici durere, nici suspin, doar viață fără somn”

Vara evenimentelor memorabile

A venit din nou acea perioadă din an când toate evenimentele mișto se-ntâmplă la Cluj, acest paradis pierdut pe care pare că, dintr-o dată, românii l-au descoperit și nu se mai satură de el. Mă număr și eu printre ei. Dar nici n-ar putea să fie altfel pentru că Cluj are multe dintre calitățile pe care și Bucureștiul mi-ar plăcea să le aibă: arhitectura clădirilor a fost păstrată și conservată, infrastructura este pusă la punct astfel încât orice om, indiferent de gradul său de mobilitate, să poată fi independent, ai o grămadă de feluri de a-ți petrece timpul liber în oraș și-n afara lui, este aproape de alte țări, unde poți ajunge ușor și cu mașina, fără să-ți bați capul cu rezervări pentru bilete de avioane făcute cu luni de zile înainte, deci poți fi spontan. Citește în continuare „Vara evenimentelor memorabile”

Pentru prima dată după 60 de ani, Campionatele Europene de Gimnastică Artistică vor avea loc în România

Pentru prima dată după 60 de ani, Campionatele Europene de Gimnastică Artistică, Feminin și Masculin au loc în perioada 19 – 23 aprilie, în România, la Cluj. E un eveniment important într-o țară în care sportul, în general, nu pare vreo mare chestie și unde, ca multe alte domenii, e lăsat de izbeliște.

Rămân însă câteva vârfuri într-o serie de discipline sportive datorită cărora există încă vizibilitate și chiar performanță. Pe cont propriu, astfel de oameni generează interes și, de ce nu, speranța că poate ceva bun se va întâmpla mai departe. Citește în continuare „Pentru prima dată după 60 de ani, Campionatele Europene de Gimnastică Artistică vor avea loc în România”

Pe cine aștept să văd la Electric Castle

Dacă n-ai pornit încă spre Electric Castle sau ești deja acolo și vezi articolul ăsta, cel mai important e să nu omiți aplicația de mobil Electric Castle care, fără doar și poate, e cel mai bun GPS în timpul festivalului. De la informații de ultimă oră, la faptul că îți poți controla resursele financiare – cât mai ai în cont, cât ai cheltuit – și până la orarul muzical și faptul că în paralel cu acesta îți poți crea unul al tău cu trupele pe care vrei să le vezi printr-un simplu ”tap”, cu un smartphone și app-ul ăsta ai tot ce vrei și ce trebuie la îndemână.

În ultimele zile m-am jucat pe el încontinuu și aseară mi-am ales trupele pe care vreau să le văd anul ăsta. Din păcate, faptul că plec abia în seara asta spre Electric Castle, mă face să pierd două nume pe care mi-ar fi plăcut să le văd: Macanache și Sigur Ros. Dacă pe primul îl mai prind prin oraș, despre Sigur Ros nu știu când mai apuc să îi văd. Sunt și multe nume despre care nu știu nimic, evident, în zona de DJ-ing, așa că o să văd la fața locului despre ce e vorba. Citește în continuare „Pe cine aștept să văd la Electric Castle”

O zi de naștere de neuitat. De data asta la Electric Castle

Anul trecut, înainte de ziua mea de naștere care e pe 17 iulie, mă prosteam pe Facebook cu meme-uri cu Robbie Williams despre care spuneam că vine special să-mi cânte mie ”La mulți ani!” Toată joaca mea s-a transformat într-o petrecere de 30 de ani pe care nu am s-o uit niciodată: Radio ZU mi-a oferit 10 bilete la Golden Circle pentru prietenii mei și pentru mine, iar Telekom m-a invitat să fac interviuri televizate cu membrii echipei lui Robbie Williams care au fost apoi difuzate în seara în care a avut loc concertul pe unul dintre posturile Dolce.

anu trecut

Anul trecut la concertul lui Robbie Williams în ziua în care am împlinit 30 de ani. Partea și mai amuzantă a fost că la 18 ani îl văzusem pe Robbie pentru prima oară la Budapesta, acesta fusese cadoul părinților mei pentru mine. Prietenii mei au scris anul trecut un banner care spunea: My 18th and 30th b-days @ your concerts! Evident, cu dedicație pentru Robbie, care însă nu a văzut mesajul. Citește în continuare „O zi de naștere de neuitat. De data asta la Electric Castle”

Oamenii și gusturile lor

Îmi aduc foarte bine aminte perioada liceului chiar dacă au trecut mai mult de 10 ani de când l-am absolvit. Asta pentru că aceea a fost perioada în care gusturile fiecăruia dintre noi, mai ales în materie de muzică, puteau să facă și să desfacă prietenii. De fapt, acesta și era criteriul principal după care ajungeai, adesea, să fii într-un grup sau altul. Muzica ne definea stilul de viață, de la îmbrăcăminte, la obiceiuri de petrecere a timpului liber, la locurile în care ieșeam să ne vedem unii cu alții.

În acea perioadă știu că eram impresionată pentru că prietena mea Simona, care se mutase cu câțiva ani în urmă în Germania, studia saxofonul, în timpul ei liber, pentru că îi plăcea jazz-ul. Eu habar n-aveam de acest gen muzical mai departe de faptul că-mi trecuse de câteva ori pe la urechi. Însă ea vorba cu însuflețire despre interpreți de jazz care-i plac, care o inspiră și pe care-i urmărește cu bucurie. Unii dintre ei erau încă în viață, alții, legende, mai trăiau încă prin intermediul albumelor înregistrate. Citește în continuare „Oamenii și gusturile lor”

De ce să călătorești singur?

Vă zic din capul locului: sunt ultima persoană din lume care-ar fi scris despre cât de mișto e să te plimbi de unul singur. Într-un fel, tocmai acest gând m-a și împins să fac asta atunci când am plecat la TIFF, să văd cum o să fie să fiu 4 zile singură. Panica mea cea mare legată de a merge singură pe te miri unde e … plictiseala. Vrei să schimbi o vorbă, n-ai cu cine. Vrei să-ți dai coate cu un cunoscut, n-ai cu cine. Eu, pe cont propriu, sunt în regulă, îmi fac de lucru, mă simt antrenată de propriile gânduri, idei, glume. Dar cât să faci asta?

Propunerea Staropramen, berea care a cerut mai mult de la gust, a venit la fix. Știi cum e când, în minte, îți repeți o întrebare: cum ar fi, cum ai face, cum ai simți? Ei, bine, la toate astea mă gândeam eu în acele zile în care mi s-a dat pe tavă șansa asta. Ultima dată când am mai mers singură cuc undeva a fost prin anul întâi de facultate, la Viena, cu trenul, la o conferință a jurnaliștilor la Națiunile Unite, eveniment pe care l-am ratat că a întârziat trenul, așa că am ajuns direct la wrap-up, pupături și îmbrățișari, și-apoi la masă. Am mai rămas să mă plimb pe urmă vreo 3 zile prin oraș și tot ce voiam era să plec mai repede acasă. Nu era de mine să umblu brambura fără să am cui să-i zic o glumă, o observație, orice! Citește în continuare „De ce să călătorești singur?”

Zilele trei și patru la TIFF

Sunt la recepția hostelului și tipa care tocmai a ieșit din tura de noapte vorbește la telefon:

– Aham, cam astea sunt filmele interesante ale zilei, la ce vrei să mergem?

Răsfoiește revista APERITIFF, care, pe parcursul festivalului, a apărut în fiecare zi cu știrile zilei trecute, astfel încât oamenii să fie mereu la curent cu ce se întâmplă la festival.

Eu cer o rolă de hârtie igienică și-o duc în cameră, pentru colegele mele de ocazie, care încă dorm buștean. Pe una dintre ele nu mai apuc s-o văd trează, ca multe altele care s-au tot perindat prin camera cu patru paturi, dispare înainte să aflu orice despre ea. Singura figură familiară cu care mă trezesc lângă patul meu cât sunt la Cluj e Ciara din Irlanda. Citește în continuare „Zilele trei și patru la TIFF”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑