Oameni, Timp liber

Poveste de familie: doi tați, doi copii gemeni, o viață fericită

Lestat Monroe, Perry Zizzi și cei doi copii ai lor, Lucrezia și Orazio formează o familie fericită de opt ani de zile. Sunt o familie în care părinții sunt bărbați, dar pentru ei asta nu contează. Cu toții trăiesc în România. Lestat este om de afaceri, iar Perry este avocat. Copiii lor merg la școală și au parte de activități obișnuite, ca orice alt copil.

Primul meu loc de muncă după terminarea facultății a fost cel de asistentă personală pentru Lestat Monroe, care la acea vreme era manager al evenimentului artistic ”Cow Parade”, în București. Relația de muncă s-a transformat într-una de prietenie și așa a rămas de atunci. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

Crăciunul, sărbătoarea copilăriei la care ne întoarcem mereu

Când ai avut o copilărie frumoasă, tot ce s-a întâmplat atunci te urmărește pe viață. Eu sunt nostalgică și îmi aduc des aminte de multe momente deosebite pe care le-am trăit atunci. Iar sărbătoarea Crăciunului e una dintre ele. Așa că, nici azi, nu aș putea să îmi imaginez zilele astea fără brad și fără familie. Așa am crescut. În jurul meu, oamenii văd Crăciunul în felul în care sărbătoarea asta s-a imprimit în casele lor când erau mici. Pentru unii, Crăciunul e grozav, un prilej de voie bună, de cadouri, de colinde, de voioșie. Pentru alții, dimpotrivă, e un chin, o cheltuială-n plus, ceva artificial. Fiecare e liber să simtă cum dorește, până la urmă totul e o proiecție a felului nostru de-a fi, de-a gândi și de-a simți. Continuă lectura

Standard
comunicare, Oameni

Ce se întâmplă când ai părinți mișto?

Mi s-a spus des că vorbesc foarte mult despre părinții mei! Și ce dacă? Să vorbești despre faptul că ai părinți mișto mi se pare la fel de firesc ca a vorbi despre orice alți oameni care-ți plac. Cu oamenii care-ți plac nu te lauzi? Nu vrei să știe toată lumea cine sunt și de ce sunt atât de tari? În definitiv, când iubești, nu vrei să le spui tuturor de ce oamenii respectivi au dragostea ta? Mie mi-a plăcut mereu să povestesc despre oamenii care îmi plac și nu m-am gândit niciodată că vorbesc prea mult despre ei. Că sunt prieteni, iubiți, verișori, oameni cu care lucrez, colegi, cunoscuți, familie, am fost o moară stricată și nu am crezut niciodată că trebuie să mă cenzurez din a împărtăși motivele pentru care îmi plac.

Știu foarte bine că am fost unul dintre copiii foarte norocoși și că dacă undeva, în Univers, oamenii se găsesc unii pe alții din varii motive, ei bine, nu puteam să-mi aleg părinți mai buni și nici ei un copil mai breaz. O zic cu toată deschiderea că știu că asta simt și ei, ia eu, în calitate de fiică, am în minte foarte clar propria-mi natură și știu cum am fost, cum am crescut, cum am gândit. Continuă lectura

Standard