comunicare, Oameni, Timp liber

12 ore de muncă ale unui freelancer (cu tot cu pauze active)

Printre cele mai frumoase părți ale vieții de freelancer e faptul că n-ai timpi morți și că poți să valorifici fiecare moment. Dacă la un loc de muncă stabil, fie că ai, fie că n-ai ce face, ești obligat să rămâi acolo pentru că ești în timpul programului, ca freelancer poți să îmbini utilul cu plăcutul, viața profesională cu cea privată. Nu obții vreo harababură, ci, cu disciplină, ești pur și simplu eficient și-n ciuda unui timp utilizat la maxim, dar cu cap, vei avea și mai mult timp disponibil pentru ce-ți place.

Ziua mea de azi e cel mai bun exemplu de zi de freelancer în care le poți face pe toate. A fost o zi în care am fost doar acasă, așa că îți voi povesti ce am făcut în 12 ore, de la 7 dimineața, când m-am trezit, și până la 7 seara, când, e drept, nu m-am dus la culcare, dar pot să zic că ziua mea activă s-a încheiat. Așadar, dacă ți-ai imaginat vreodată o zi de lucru în care să faci și activități casnice fără să te prindă 12 noaptea, îți spun că se poate, fără să-ți irosești energia, rămâi cu zâmbetul pe buze și mai ai parte și de o seară liniștită, să faci ce-ți place. În cazul meu, azi, fiindcă e marți, mă uit la Asia Express, dar asta e o altă poveste, pe care o voi scrie în textul dedicat ”plăcerilor vinovate”.

Kreti 29.jpg

M-am trezit la 6.50 dimineața, înainte să sune ceasul, ca să beau un pahar cu apă, îmi era sete. Nu m-am mai culcat, căci alarma urma să ”cânte” oricum la 7.00. După rutina de dimineață, mi-am făcut cafeaua și m-am așezat la birou la 7.30, unde am citit câteva știri, apoi am început să traduc un text din română în engleză, pentru un proiect la care lucrez și în care am făcut o serie de interviuri care vor fi bilingve, și română, și engleză. Treaba asta mi-a luat cam două ore și jumătate, căci am mai editat, încă o dată, și textul în română. Îmi place să am timpul necesar să revin la textele pe care le lucrez așa că atunci când pot face asta, mă uit peste ele de mai multe ori, să fiu sigură că sună așa cum trebuie, ca ton și mesaj, deopotrivă.

În jurul orei 9.30, am mâncat micul dejun, un iaurt cu musli și o banană și am mai citit alte știri, apoi pe la 9.45 am lucrat la o a doua traducere din română în engleză pentru același proiect, activitate care a durat tot cam două ore și jumătate. Pe la 12.00 am luat o pauză mai mare, de vreo 20 de minute, în care am pus o tură de rufe la mașina de spălat și am măturat și am dat cu mopul pe holul de la etajul unde locuiesc, atât în fața ușii mele, cât și a vecinilor mei.

Kreti 12.jpg

Pe la 12.30 am făcut o nouă adaptare din engleză în română, de data asta pentru site-ul RedBull.ro și, pentru că mi-a picat un interviu pe care trebuia să îl fac online, pe Skype, am profitat de momentul liber ca să calc niște haine care stăteau pe fotoliu de vreo săptămână și pe care, în așteptarea momentului oportun, le tot mutam dintr-o parte în alta.

Așa că după ce am terminat cu călcatul, în jurul orei 1.15, a urmat pauza de masă, în care mi-am făcut 2 ouă ochiuri, cu un avocado și niște brânză. În timpul acesta am ascultat un podcast pe Spotify, de fapt e o meditație ghidată de 21 de zile, pe care o urmez inconsecvent, căci ultimul episod îl ascultasem săptămâna trecută. Tot e bine că n-am uitat de el. După ce am terminat de mâncat, am pus la uscat rufele din mașina de spălat, căci se terminase programul.

Pe la 1.45 m-am reașezat la birou, am dat mai multe mailuri și am făcut câteva plăți, căci am primit banii de la un proiect, așa că a fost un moment bun să mă achit de orice fel de datorii financiare. De fiecare dată când am bani, mă asigur că am plătite, la zi, toate facturile, mă stresează să știu că am întârzieri cu plățile de orice fel și mă liniștește, deci, să știu că-s la punct cu toate.

Kreti 22.jpg

La ora 2.00 am început să editez un alt interviu în limba engleză, căci am primit un feedback pe care-l așteptam pentru el, așa că am putut să fac modificările de rigoare. Editarea a mers ușor așa că într-o oră am terminat-o. Simt nevoia să mă dezmorțesc, deci bag un antrenament de 15 minute pe care-l găsesc pe YouTube și îmi crește iar energia.

Pe la 3.30 citesc niște transcrieri de interviuri pe care le-am făcut săptămâna trecută și pe care trebuie să le folosesc săptămâna asa ca să scriu un articol. Am deadline vineri așa că vreau să mă familiarizez cu informația și să mă reconectez cu subiectul. Sunt transcrieri cu trei personaje diferite, așa că lectura și notițele pe care le iau pe marginea lor durează cam o oră și jumătate. Mă simt bine că am făcut și treaba asta, acum tot ce-mi rămâne de făcut e să scriu articolul.

La ora 5.00 îmi mai fac o cafea scurtă și mă apuc de citit una dintre multle cărți pe care le am pe birou. Luna care a trecut am citit foarte puțin că nu prea am avut chef, însă nu mă îngrijorez, sunt, la fel ca-n cazul serialelor, o cititoare care atunci când se apucă de lectură, rade 2-3 cărți dintr-un foc, după care iau o pauză lungă, după care mă reapuc și tot așa.

Kreti 18.jpg

Citesc vreo 40 de minute, apoi plec la sala de sport care e lângă mine, în 5 minute sunt acolo, iar ora mea începe la 6.00, o oră frumoasă de pilates care mă relaxează și care mă ajută să-mi reechilibrez postura după o zi petrecută mai mult la birou. Termin ora la 7.00 și vin acasă, unde fac un duș, mă pregătesc să-mi fac de mâncare și să mă uit, ca-n fiecare marți, la Asia Express, un show care, deși nu credeam, m-a prins cu totul și la care mă uit cu sufletul la gură de 3 ori pe săptămână, în parte pentru că pe unii dintre oamenii de acolo îi cunosc, în parte pentru că am astfel prilejul să visez cu ochii la deschiși la o aventură similară, dar să mă și pun în locul concurenților pentru care experiența e plină de provocări, mai ales că destinația în care sunt acum, India, nu e deloc floare la ureche, ci, dimpotrivă, te poate face complet cu nervii.

Cum ar arăta o zi de-a ta dacă ai fi freelancer? Sau, dacă ești deja unul, cum e o zi perfectă în care apuci să le faci pe toate?

Imaginile au fost realizate de Andreea Irina Leu cu ocazia evenimentului Walk’n’Shoot.

Standard
comunicare, Oameni

Statutul de freelancer m-a făcut să ajung la cea mai bună variantă a mea de până acum

Tocmai am revenit de la doctor unde am fost, și anul acesta, să-mi interpreteze analizele de sânge și alte analize pe care obișnuiesc să le fac ca să fiu sigură că sănătatea mea este în regulă. Sunt foarte sănătoasă și-n 2018, mulțumesc! M-am obișnuit să fac acest lucru regulat în ultimii cinci ani de zile, adică de când am devenit freelancer și mi-am dat seama, mai mult ca niciodată, că e reponsabilitatea mea, în totalitate, să am grijă de mine însămi.

Nu mă refer aici doar la a merge în scop preventiv la medic, asta a fost doar o consecință firească și una dintre deciziile pe care le-am luat în propriul beneficiu când noul meu statut profesional s-a schimbat din ”angajată” în ”liberă profesionistă.” Atunci am devenit conștientă de cât de important e să am un sistem personal de protecție la care să apelez în cazul în care voi avea nevoie. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

Viața mea de freelancer

STILL LIFE / REPORTER'S DESK WITH TYPEWRITER & BOX CAMERA

Au trecut un an și aproape patru luni de când sunt freelancer și încă pot să îmi plătesc chiria, întreținerea, să-mi cumpăr mâncare și să-mi fac și mie mici bucurii. Pe scurt, cu încântare, pot să spun că trăiesc, nu că supraviețuiesc și asta e o diferență importantă. Că într-o zi voi fi pe cont propriu știam încă de când m-am angajat pentru prima dată la 22 de ani, deși, în mod oficial, muncesc de la 18, însă fără forme legale pe atunci. Știam că voi fi pe cont propriu pentru că din multe puncte de vedere, majoritatea relevante pentru angajatorii mei, deși, cumva, am trecut mereu mai departe cu zâmbetul pe buze chiar și-atunci când purtarea mea ar fi putut să atragă ceva sancțiuni, nu am fost niciodată un angajat la locul lui. Continuă lectura

Standard