„Aici e casa mea”

Sunt de patru zile în munții Himalaya. Fac traseul Poon Hill, considerat în toate cărțile de călătorii ca cel mai ușor traseu, mai ales pentru începători. Eu, însă, nu am mai urcat pe munte de când eram copil așa că mă simt, în fiecare zi, ca și când ar fi ultima. Totuși, oscilez între sentimentul că o să-mi dau duhul și gândul că data viitoare mă voi urca pe Everest cât aș bate din palme.

Am aflat că Annapurna I (8091 m) are base camp-ul (Annapurna Base Camp – 3704 m) la încă șase zile de mers pe jos de unde sunt eu și că drumul nu e greu. De fapt, traseul până acolo durează chiar mai puțin, dar după 3000 de metri e nevoie să faci du-te-vino între înălțimi ca să te obișnuiești cu altitudinea și să nu ai AMS (acute mountain sickness) de care sunt avertizată și-n permisul de trekking pe care-l primesc la intrarea în parcul național Annapurna, cu tot cu poza mea. În orice moment, responsabilii cu parcul național știu că sunt hai-hui p-acolo și-mi știu traseul, așa că dacă se întâmplă ceva, mă vor căuta. Citește în continuare „„Aici e casa mea””

Blog la WordPress.com.

SUS ↑