Campanii, Oameni, Timp liber

Am muncit o zi pe șantierul Hospice Casa Speranței din Brașov

În 1995, părinții tatălui meu au murit la o diferență de câteva luni unul de celălalt. Bunicul a murit într-un cămin de bătrâni de insuficiență cardio respiratorie după o lungă și grea suferință din cauza bolii Parkinson cu care s-a luptat timp de aproape cinci ani de zile și care, spre sfârșit, l-a imobilizat la pat. Bunica a avut grijă de el în tot acest timp, însă un cancer spontan și agresiv a pus-o și pe ea la pat, astfel încât tata și cei trei frați ai lui au început pe rând să-și ia concediu ca să aibă grijă de el, până când căminul a devenit singura soluție ca lucrurile să fie ținute, cât de cât, sub control. Sora lui tata a luat-o pe bunica la ea acasă și a îngrijit-o până la final. Amândoi erau oameni în vârstă, bolile amândurora deveniseră agresive și tata alături de frații lui au făcut tot ce au putut ca să le fie bine părinților.

Când mă gândesc la situația de atunci îmi dau seama cât de mult i-ar fi ajutat și pe bunici, și pe tata și frații lui un loc ca Hospice Casa Speranței din Brașov, primul centru din România, înființat în 2001, care oferă servicii gratuite de îngrijire paliativă unui număr de peste 2000 de copii și adulți cu boli terminale, în fiecare an. Ce ar fi însemnat, atât pentru bunicii mei, cât și pentru tata și frații lui, să beneficieze de acest ajutor specializat, de care România încă duce lipsă pentru că, în ciuda eforturilor mari și bunei organizări, Hospice Casa Speranței deservește doar 9% dintre bolnavii terminali din România și familiile acestora. Vă dați seama, deci, cam câți oameni cu boli terminale în această țară se chinuie pe cont propriu să ducă o viață decentă până la finalul zilelor atunci când nu au acces la servicii specializate. Suferința lor e de neimaginat! Continuă lectura

Standard
Oameni, Sport

Jurnal de bord: primele 7 zile pe Marea Neagră

Au trecut 7 zile din călătoria în care echipa Atlantic4, care în luna decembrie va participa la Atlantic Challenge, cursa în care încearcă traversarea Oceanului Atlantic, trage să stabilească un nou record de traversare a Mării Negre în sub 29 de zile, cât e recordul actual. Un demers dificil din cauza problemelor tehnice, vremii nefavorabile și, firește, corpului omenesc care se adaptează cu greu unei astfel de încercări. Continuă lectura

Standard
Oameni, Sport, Timp liber

Pentru prima dată, o echipă de români încearcă traversarea Mării Negre într-o ambarcațiune cu vâsle

Andrei Roșu, Vasile Oșean, Ionuț Olteanu, Marius Alexe și Alexandru Dumbravă sunt cei 5 membri ai echipei Atlantic4, care au pornit vineri din portul Marina Limanu și vor vâsli neîntrerupt aproximativ 1200 km, până la Batumi (Georgia). Ei încearcă astfel să doboare recordul mondial de traversare a Mării Negre într-o ambarcațiune cu vâsle, care e în prezent de 29 de zile.

Încercarea aceasta este și primul antrenament important al echipei Atlantic4 care se pregătește astfel pentru competiția ”Atlantic Challenge”, care va începe în luna decembrie și care înseamnă traversarea Oceanului Atlantic într-o ambarcațiune cu vâsle, aceeași pe care echipa o folosește acum pentru traversarea Mării Negre. Continuă lectura

Standard
Campanii, comunicare, Oameni

De ce să donezi?

Sunt mulți oameni în jurul nostru care au nevoie de ajutor. Ca să trăiască mai bine, ca să poată să pună în practică idei, ca să poată să-i ajute, la rândul lor, pe alții. Oricum ar sta situația, mereu, lângă noi, sunt situații care pot să arate ceva mai bine, cu puțin ajutor. Hei, chiar și noi, din când în când, avem nevoie de altcineva. Poate că nu ne gândim la gesturile celor de lângă noi ca la un act donat, dar, adesea, asta sunt ele: că vorbim de bani, timp, o vorbă bună, omul care face asta ia din ceva al lui să dea la altul.

În opinia mea, e o atitudine firească, care nici n-ar trebui astfel prezentată, însă, de dragul demonstrației pe care vreau s-o fac în acest text, voi înlocui poate termeni ca ” grijă ”, ” iubire ”, ” solidaritate ”, ” interes „ cu termenul ” donare ” pentru a sublinia, în mod conștient, că, până la urmă, cu toții facem asta, nu din obligație, ci pentru că vrem, e-n natura noastră să nu rămânem nepăsători și situația asta nu e de gândit în termeni enormi, grandomani, ci la cel mai mic nivel, aparent fără însemnătate. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

Laurențiu Daniel Moga, povestea alergătorului desculț

Are 27 de ani și lucrează la o spălătorie auto din București. Laurențiu Daniel Moga spune că să speli 12 mașini pe zi este cel mai bun exercițiu de răbdare și control. De ce contează aceste lucruri? Pentru ca Laurențiu este ultramaratonist și zilele astea se pregătește pentru cursa de 100 de kilometri pe care o va face în numele copiilor din satul Valea Plopului, o zonă defavorizată din județul Prahova, unde oamenii au nevoie de tot ajutorul pe care-l pot primi. Obiectivul lui Laurențiu? Să strângă 500 de lei și, cu siguranță, si noi îl putem ajuta să facă asta. Tânărul nu este la primul lui maraton cu miza de a face viața mai bună unor oameni. El a mai alergat 42 de kilometri, desculț, pentru Hospice Casa Speranței. Am vorbit cu Laurențiu și-am aflat povestea unui alergător care crede că să fii în slujba altora e ceea ce face ca totul să merite.

laurentiu

Laurențiu, ultramaratonistul care aleargă desculț pentru cauza unor oameni care au nevoie de tot ajutorul pe care îl pot primi. Continuă lectura

Standard