Discursul

Doamnelor şi domnilor,

Mi-ar fi plăcut ca bunica mea să fie aici. Am cunoscut-o puţin, dar suficient cât să îmi amintesc că avea darul de a face haz de necaz, de găsit în orice carte bună. Mi-ar fi plăcut ca mătuşa mea să fie aici. Avea darul de a exagera, obligatoriu în literatură. Mi-ar fi plăcut ca mama să fie aici. Mi-a dat nu una, ci câteva vieţi prin felul ei de a fi. Avea darul generozităţii, o demnitate de a lua lucrurile aşa cum sunt. Avea, aşadar, mintea şi sufletul predispuse pentru a literaturiza.

Mi-ar fi plăcut ca alături de mine să fie în această seară profesoarele mele de română. Prima m-a învăţat să citesc cu adevărat la 14 ani. Nu râdeți! Cea de-a doua cum şi ce să citesc. Adică m-au învăţat să iubesc cărţile. Citește în continuare „Discursul”

T.S. Spivet și călătoria incredibilă a unui băiețel din Montana în Washington D.C.

tsspivet

T.S. Spivet e un băiat de 10 ani din Montana care pleacă cu trenul de marfă spre Washington D.C. ca să ridice celebrul premiu Baird pentru o invenție unică în domeniul științific.

Un băiețel genial în vârstă de 10 ani reușește, într-o zi, să creeze mașina de mișcare perpetuă după ce îi promite unui profesor universitar că va face asta pentru că … poate. Profesorul e înduioșat de aspirațiile puștiului pe care le consideră, evident, nerealiste și, împăciuitor, îi mângâie creștetul lui T.S. Spivet ca și când i-ar spune: ”ce știi tu, ești doar un copil”. Numai că băiatul, care e și un cartograf genial, realizează proiectul și-l trimite la celebrul institut pentru științe, Smithsonian, de unde primește un telefon într-o zi când este anunțat că a câștigat premiul Baird, deci este așteptat la ceremonia de la Washington D.C. să și-l ridice. Numai că nimeni nu se așteaptă ca inventatorul să fie…un copil. Citește în continuare „T.S. Spivet și călătoria incredibilă a unui băiețel din Montana în Washington D.C.”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑