Să crezi în steaua ta, să-ți vezi de drumul tău

Scriu în jurnal de când eram în liceu. Caietele cu gândurile mele sunt acasă, la părinți. Pe cele care sunt la îndemână, le mai citesc din când în când, surprinsă că multe dintre gândurile din adolescență le regăsesc în mine și acum, ca pe niște visuri care m-au urmărit în toți acești ani, așteptând să se împlinească. În rândurile pe care le vei citi mai jos poți să mă cunoști pe mine, la 19 ani, adică cea care eram în urmă cu 15 ani și, totuși, nu cu foarte mult diferită de cine sunt acum, în esență. Le redau aici pentru că e un adevăr succint, dar personal, după care m-am ghidat mereu și care mi-a adus mereu bucurii și împliniri. Citește în continuare „Să crezi în steaua ta, să-ți vezi de drumul tău”

Să visăm cu ochii deschiși

Să visez cu ochii deschiși e una dintre activitățile mele preferate. Cu ajutorul acestei practici știu că, de-a lungul timpului, am reușit nu doar să-mi imaginez situații și oameni pe care i-am dorit pentru mine, ci chiar să și am parte de toate astea. Nu știu să vă explic prea bine cum funcționează puterea gândului. Știu însă că am făcut mii de exerciții de imaginație, dintre care unele s-au și realizat.

Să visezi cu ochii deschiși nu e doar o practică de început de an. Pentru mine, e un exercițiu zilnic pe care îl fac oriunde: acasă, pe stradă, în autobuz. Fie că e conștientă sau inconștientă, visarea cu ochii deschiși mă duce mereu cu gândul acolo unde inima mea a ajuns deja. De obicei, visarea cu ochii deschiși pleacă din inimă. Citește în continuare „Să visăm cu ochii deschiși”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑