Oameni care mă inspiră: mama și tata

”Băi, păi sunteți niște fraieri, d-aia sunt oamenii nașpa cu voi, că îi lăsați!”

Aveam vreo 15 ani când trânteam ușa de la dormitor, dădeam play albumului ”Nevermind” de la Nirvana și mă gândeam, pentru a nu știu câta oară, că părinții mei sunt pur și simplu prea buni. Mă rog, ”prea fraieri”, așa cum îi evaluam eu atunci. Deși unii oameni îi tratau urât fie pentru că nu le răspundeau cu aceeași eleganță la gesturi, fie îi ignorau complet, mama și tata au știut să stea mereu pe baricade. Cu cât cineva se arăta mai ostil, mai obraznic sau pur și simplu mai nesimțit în comportament când venea vorba despre ei, cu atât ei păreau să ridice un zid al bunăvoinței cu resurse de înțelegere, amabilitate și bunătate pe care nu am înțeles niciodată de unde le scot. Citește în continuare „Oameni care mă inspiră: mama și tata”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑