Albume cu care am crescut: Guano Apes – Proud Like a God

În 1997, pe 6 octombrie, se lansa primul album al trupei Guano Apes, Proud Like a God. Până în ziua de azi, albumul de debut al trupei rămâne și unul dintre cele mai populare al lor cu melodii pe care nimeni nu le va uita niciodată. Rain, Suzie, Open youy eyes și, bineînțeles, evergreen-ul Lords of the Boards, probabil cel mai cunoscut imn al skaterilor de pretutindeni, alături de If I Die Before I Wake de la OPM. Citește în continuare „Albume cu care am crescut: Guano Apes – Proud Like a God”

Albume cu care am crescut: Linkin Park – Hybrid Theory

Chester Bennington, în vârstă de 41 de ani, solistul trupei Linkin Park, s-a sinucis ieri, din cauza depresiei, conform primelor cercetări. După ce în copilărie a fost abuzat de un bărbat mai în vârstă, Chester s-a luptat în permanență cu dependența de droguri și alcool și cu gândurile de suicid.

Pentru mine și pentru alții însă, Chester a însemnat cu mult mai mult pentru că de albumul Linkin Park, Hybrid Theory (2000), mă leagă multe amintiri din adolescență.  Citește în continuare „Albume cu care am crescut: Linkin Park – Hybrid Theory”

Ce mai ascult: The XX – I See You

Stăteam pe malul râului Bega în Timișoara și beam un pahar de prosecco când la bar a început muzica celor de la The XX. ”Îmi plac foarte mult”, a spus Adrian, fără să-și dea seama că astfel îmi readuce în atenție o trupă pe care și eu ascult cu mare plăcere și care anul ăsta m-a însoțit în căști datorită ultimului album ”I See You”. I-am ascultat la fel de mult cum i-am ascultat pe Twenty One Pilots și al lor ”Blurryface”, un album superb, despre care o să scriu separat (lansat însă în 2015). Citește în continuare „Ce mai ascult: The XX – I See You”

Experiența mea la prima ediție a festivalului Neversea (2017)

Neversea a fost primul meu festival de muzică la care am participat anul ăsta. Sora mai mică a lui Untold, festivalul Neversea a avut loc între 7-9 iulie, între plajele Modern și 3 Papuci din Constanța, lângă portul Tomis. Au fost 3 zile pline cu muzică datorită celor 7 scene existente și o grămadă de lucruri de făcut și-n afara programului. A fost un festival cu bune și câteva rele, dar, în ansamblu, o experiență reușită, de care m-am bucurat.

20170710_160413.jpg

Am ajuns la Constanța pe 7 iulie și după ce m-am cazat la hotelul Oxford, un loc decent, de trei stele, recondiționat în 2011, am și plecat spre festival pentru că nu mai aveam răbdare și voiam să văd despre ce este vorba. De la hotel până la festival era o distanță de vreo 5 km pe care i-am făcut de cele mai multe ori dus-întors cu autobuzul. Pe toată durata festivalului au circulat non stop autobuze speciale și asta a ajutat enorm, am apreciat transportul public și faptul că s-a mișcat foarte bine. Un bilet a costat 5 lei, a avut valabilitate 24 de ore și puteai să ți-l iei și prin SMS. Citește în continuare „Experiența mea la prima ediție a festivalului Neversea (2017)”

One Love Manchester și forța Arianei Grande

Pe 22 mai, la finalul unui concert susținut de Ariana Grande în Manchester, tânărul Salman Ramadan Abedi, în vârstă de numai 22 de ani, s-a aruncat în aer omorând alți 23 de copii și adulți și rănind încă 119 oameni, dintre care 23 în stare critică. Astfel se sfârșea o seară obișnuită, dintr-o țară europeană: încă un atac terorist, unul dintre multele care încep să devină, din păcate, la ordinea zilei în locuri în care, până mai ieri, poate că și tu, și eu am fost. E o situație care ne privește în egală măsură pe toți pentru că noi sau cei dragi ai noștri s-ar putea afla oricând în mijlocul unor astfel de evenimente. Citește în continuare „One Love Manchester și forța Arianei Grande”

Trei idei să fii mai deștept când stai acasă din cauza zăpezii

Să fim mai deștepți este o calitate pe care ne-o dorim cu toții. Însă, pentru asta, trebuie să ne dăm silința. Majoritatea dintre noi învățăm la grădiniță, la școală, la liceu și la facultate. De când suntem copii și până începem să muncim, educația se întâmplă acasă și în mediul formal. Când reușim să ne luăm ultima diplomă considerăm că asta a fost tot. Ne-am făcut datoria, am mers la școală, am învățat. Însă lucrurile nu stau chiar așa. Dimpotrivă! Azi, dacă nu ții pasul cu tot ce apare nou, riști să pierzi contactul cu o realitate care nu mai e ca pe vremea părinților noștri, statică. Realitatea de azi înseamnă schimbare la tot pasul, noutate la tot pasul, deci capacitatea de-a te adapta iar și iar. Citește în continuare „Trei idei să fii mai deștept când stai acasă din cauza zăpezii”

5 melodii care mi-au plăcut în 2016

Și anul ăsta am ascultat, ca de fiecare dată, multă muzică. Îmi place să ascult ORICE. Chiar dacă nu va mai fi o a doua oară când voi apăsa play pe anumite melodii, toate au o șansă dacă ajung la mine. E foarte greu să faci un top de numai 5 melodii dintr-un an întreg și, la anul, mi-am propus să țin o listă cu toate melodiile care apar astfel încât, la final, în decembrie, selecția să fie mai corectă și mai ușoară. Citește în continuare „5 melodii care mi-au plăcut în 2016”

Hymns, cel mai nou album de la Bloc Party și de ce-mi place trupa asta

De Bloc Party, trupa rock britanică, am aflat în 2007, când au scos albumul ”A Weekend in the City”, al 3-lea al trupei și unul dintre preferatele mele până azi. Melodia care mi-a atras atunci atenția a fost ”I still remember”.

Ulterior am aflat că este melodia care în cele din urmă l-a ajutat pe Kele Okereke, vocalistul trupei, să spună public că e gay. Un nigerian la origini, născut la Liverpool, care acum trăiește la Londra și face muzică rock, atât în cadrul Bloc Party, cât și-n proiecte solo. De Kele mi-a plăcut după ce am citit despre el că a refuzat să fie o figură publică în sensul dorit de media și să dea interviuri în urma unei interacțiuni ratate cu un reporter de la revista Skyscraper. El a zis atunci astfel: Citește în continuare „Hymns, cel mai nou album de la Bloc Party și de ce-mi place trupa asta”

”Just met a man”, cea mai nouă melodie a lui Anouk

O ascult și-o urmăresc pe Anouk de când eram în liceu. ”Nobody’s wife” a fost și pentru mine, la vremea aceea, un cântec imn despre femeile libere care nu au nevoie de cineva în viața lor care să le spună cine să fie și ce să facă. În timp, mesajul melodiei ei și-a mai schimbat din sensuri atât pentru mine, cât și pentru ea. Viața ei personală arată clar faptul că, deși o tipă neliniștită, dar confortabilă în pielea ei, Anouk și-a dorit o familie, o unică iubire, un pentru totdeauna al ei.  Citește în continuare „”Just met a man”, cea mai nouă melodie a lui Anouk”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑