Ce pot eu să fac?

La începutul săptămânii am citit la o prietenă de pe Facebook că împreună cu mama ei și cu ajutorul altor oameni au reușit să pornească lucrările pentru reabilitarea unui bloc social din Târgoviște, unde trăiesc oameni săraci și needucați care, având la îndemână aceleași instrumente de-a mișca lucrurile așa cum au avut ele – inițiativă, e-mail, puterea cuvântului, diplomație, capacitatea de-a pune lucrurile în perspectivă – n-ar fi putut să facă asta pentru că nu au abilitățile sociale necesare în acest sens. În plus, acestui minus i se adaugă prejudecățile legate de faptul că sunt romi, deci se mai pierd câteva puncte. Despre această poveste o să scriu mai pe larg în perioada următoare pentru că pe mine m-a inspirat și o consider un exemplu de bună practică.

Pentru mine, a trecut de multă vreme perioada lui ”statul nu face nimic”. A venit timpul lui ”ce pot să fac eu?” Mă refer aici la faptul că a trăi în societate e un drum cu dublu sens: și tu mergi înspre instituții și instituțiile vin înspre tine. Pentru prea mult timp, din motive pe care nu pot eu să le explic, sentimentul general, unul cu care și eu am crescut, a fost că statul, de la sine putere, se sesizează în legătură cu ce e în neregulă și ia măsurile necesare. Observația asta e parțial adevărată în ceea ce privește sistemele mari. Dar la nivel micro, de exemplu la mine în bloc sau la mine în cartier, problemele care apar trebuie sesizate de mine și de tine, iar instituțiile trebuie să devină colaboratorii noștri. Așa văd eu lucrurile. Citește în continuare „Ce pot eu să fac?”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑