comunicare, Oameni, Timp liber

Psihologul Domnica Petrovai despre viața în cuplu și rostul ei: ”Avem nevoie să înțelegem ce înseamnă o relație”

Lumea e plină de idei despre iubire. Câți oameni, atâtea păreri. Cu toții am avut experiențe în iubire, fericite sau nefericite și, pe baza lor, suntem gata să spunem sus și tare că știm cum stă treaba cu iubirea. Oare? Iubirea a fost dintotdeauna un prilej pentru filosofie și tot ea a stat la baza creației de mii de feluri, dar și a unor acțiuni îndrăznețe, uneori. Însă tot ea și-a schimbat semnificațiile și rosturile de mii de ori de-a lungul anilor.

La iubire ne uităm cu ochii sclipind și ne-o imaginăm ca pe o vată de zahăr pe băț, pufoasă și dulce. În viața fiecăruia știm și vedem că lucrurile sunt pline de nuanțe când vine vorba de iubire, dar adesea ne încăpățânăm să aspirăm la un ideal și să raportăm tot ce trăim prin prisma idealului respectiv, care e fie o fantezie a propriei minți, fie o proiecție inspirată de poveștile altora de dragoste. Uităm că ceea ce vedem la alții însă sunt frânturi dintr-un univers mai amplu, care, de fapt, nu ne e accesibil. Ce e adesea între doi (sau mai mulți oameni) care au o relație amoroasă rămâne între ei. Continuă lectura

Standard
Oameni

Întâlnirea

Despre cum am cunoscut un străin în autobuz și am aterizat cu el la o cafea.

Ce zi a săptămânii era, Adrian? Mai ții minte? Trebuia să mă întâlnesc cu tine la Piața Romană, în față la KFC, să îți dau o factură. Ți-am zis să ne vedem la 19.00, dar mi-ai spus că 18.45 e mai bine, că trebuie să ajungi acasă și apoi la un majorat. Pot la 18.45? Am putut, n-a fost o problemă! Toată schimbarea asta de ultim moment a dus la o serie de întâmplări care mă face să scriu azi textul ăsta.

Sunt în stația de autobuz de la Piața Dorobanți și ceasul e cam 18.20, ora aia în care, în oraș, balamucul e la cote maxime. Dar cand nu e balamuc în București? Mă urc într-un 301, parcă asta era și, cum urc scările, fac dreapta, apuc bara și rămân în dreptul unui scaun unde stă un tip care se dă pe telefonul mobil. Asta fac și eu, mă dau pe telefon, de fapt știu exact ce fac, îmi programez o melodie pe repeat, îmi place mult și nu mă mai satur de ea.

ollie deschidere

Ollie Trew

”Încotro e Piața Romană?” Întrebarea vine de la blondul în dreptul căruia stau. Vorbește o română chinuită, îi răspund deci în engleză. Îmi place când pot să vorbesc în engleză. Îi explic că e la capăt de linie, că dacă n-ar fi trafic ar ajunge repede la destinație, dar că, în condițiile astea, o să mai dureze ceva. Că poate ar fi mai bine să meargă pe jos și, când îi spun asta, mă gândesc că poate ar fi mai bine să merg și eu pe jos să nu întârzii la întâlnirea cu Adi. Continuă lectura

Standard