Campanii

Real Junkfood Project: restaurantul în care se gătește numai cu resturi alimentare și-n care plătești cât vrei pentru ceea ce mănânci

Ieri am aruncat doi avocado și doi dovleci la coșul de gunoi pentru că se stricaseră și m-am simțit tare prost din cauza asta. Încerc să reduc la minim risipa alimentară și oricât de conștient aș face cumpărăturile, tot o mai dau din când în când în bară. Însă încerc să îmbunătățesc aspectul ăsta, mai ales că, în ceea ce mă privește, e o chestiune etică, la care țin: să nu îmi bat joc de alimente când alții n-au ce pune pe masă.

În România, unul din doi copii cu vârsta de până-n 6 ani se află în risc de sărăcie și excluziune socială. Asta înseamnă și că merge la culcare flămând. Suntem pe primul loc în UE în ceea ce privește sărăcia și avem și cel mai mare dezechilibru al veniturilor. Deși ai putea crede că mâncarea e irosită de oamenii fără educație și cu o situație precară de viață, o să ai o surpriză: statisticile au arătat că, în general, oamenii cu venituri mari și cu studii universitare sunt cei care fac cea mai mare risipă. Continuă lectura

Standard
Oameni

Sănătate pe bani: cum am rămas fără consultațiile gratuite la medicul de familie

Una dintre bucuriile mele când eram copil era să merg cu bunica la medici. Bunica era un om care se ducea la doctor fără să o doară ceva. Făcea prevenție. Inconștient, am rămas de la ea cu aceeași ”apucătură”: nu trebuie să te doară ceva ca să verifici dacă e totul în regulă, mai ales că unele boli sunt invizibile, de exemplu cancerul de col uterin, în cazul femeilor, care e asimptomatic și d-aia e important să mergi la control la ginecolog la fiecare 6 luni sau o dată pe an.

Înainte să mergem unde trebuia să mergem, bunica pregătea mereu câte ceva pentru doamna doctor și asistente, dacă era cazul, atunci când trebuia să își facă băi galvanice la Spitalul Foișorul de Foc, pentru reumatismul de care suferea. Că era o cafea sau o carte semnată de Sandra Brown (una dintre surorile ei lucra la o editură de carte, deci făcea ușor rost de ele), bunica nu mergea niciodată la doamna doctor cu mâna goală. Probabil și ea, la fel ca alți bunici și, apoi, părinții noștri, făcea asta ca semn de apreciere, nu ca să câștige atenție și bunăvoință din partea medicilor. Odată, medicii erau respectați mai mult decât azi, atât de oameni, cât și de stat. Continuă lectura

Standard