Oameni, Timp liber

În inima Transilvaniei

Mi-am dat seama recent că unul dintre motivele pentru care îmi place să plec din București în weekend e ca să dorm mult și bine măcar o noapte. Un somn profund, liniștit și odihnitor cum acasă nu prea îmi mai iese de mult timp. Nu pentru că aș avea neliniști sau frământări sau gânduri care mă țin trează, ci pentru că, cumva, în jur e mereu zgomot de fond.

Așa că m-am bucurat enorm când am ajuns weekend-ul trecut în Saschiz, județul Mureș, o comună aflată la 20 de kilometri depărtare de Sighișoara, la o pensiune nouă și frumoasă, Keisd, pierdută pe niște străduțe departe de șoseaua principală. Locul e proiectul și munca de cinci ani a unor oameni care au avut curajul să își facă pe fonduri europene o casă primitoare, nu însă fără emoții, căci de la plan la realitate e mereu un drum lung și adesea doar cu încredere și nervi de oțel poți duce la capăt visul. Dar asta e o poveste pe care să v-o spună gazdele dacă ajungeți acolo cândva! Continuă lectura

Standard
Timp liber

Casa Cositorarului din Sighișoara: locul cu cele mai bune prăjituri din oraș

Am ajuns la Casa Cositorarului din Sighișoara după ce locul mi-a fost recomandat de prieteni pe Facebook. În trei zile de odihnă și relaxare în acest oraș, am avut timp să fac câte-n lună și-n stele. Să mănânc bine și gustos a fost unul dintre obiective.

dsc_0271

În fața Casei Cositorarului din Sighișoara. Casa e în dreapta. În stânga e terasa, dar era închisă, fiindcă afară e încă frig. Continuă lectura

Standard
Timp liber

Sighișoara: o cetate liniștită cu mâncare bună

Într-o zi mă jucam pe Booking.com. Câteodată intru pe site-ul ăsta și introduc anumite date – orașe și zile și luni – să văd ce apare. Uneori fac asta cu scop precis – caut o destinație și oferte bune în legătură cu ea. Altă dată pur și simplu mă joc. E un fel de wishful thinking, dacă totuși apare ceva bun în cale, acționez în consecință: rezerv și, ulterior, plec.

Așa am găsit pe la sfârșitul lui ianuarie o ofertă bună pentru Sighișoara, oraș pe care nu-l mai văzusem din anii de liceu, când mergeam, aproape în fiecare an, la Festivalul Medieval. Vila Franka, chiar în inima orașului de numai 26.000 de locuitori, oferea o cameră dublă la prețul de 100 de lei în loc de 200 de lei, cât era în mod obișnuit. Am luat-o instantaneu, căci, nu-i așa, ce e-n mână, nu-i minciună. Apoi, pe 10 februarie, într-o vineri, la ora 6.00 dimineața, m-am urcat în tren și am plecat.

DSC_0010.JPG

În tren la ora 6.00 e aproape pustiu. Lucru care mie-mi place foarte mult. Continuă lectura

Standard