Sport, Timp liber

TIFF e festivalul unde găsești de toate: filme, concerte și petreceri mișto

Până să ajung prima dată la TIFF, anul trecut, am crezut că festivalul ăsta e numai pentru cunoscătorii de film. Eu sunt mai mult o pasionată așa că nu știam dacă am suficient spirit de observație sau cunoaștere cinematografică pentru a scrie apoi ceva relevant despre ce urma să văd acolo. Dar la fața locului lucrurile s-au arătat cu totul diferit și mi-am dat imediat seama că TIFF nu e doar despre filme, ci despre concerte, petreceri, prieteni și, în general, un mod diferit, relaxant și solicitant în egală măsură, de a petrece niște zile. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

TIFF: unde nu e nici întristare, nici durere, nici suspin, doar viață fără somn

Știi cum e să vrei să le faci pe toate, dar, oricât de bine te-ai organiza, tot îți scapă câte un eveniment, un film, o discuție pentru care ai fi dat orice să fii acolo? Cam asta e, pe scurt, atmosfera la TIFF: prea multe chestii mișto, prea puțin timp. Deși aplicația pentru mobil TIFF e o mană cerească pentru oamenii mereu pe fugă, pentru că îți poți alege într-un calendar virtual unde vrei să mergi, fără să-ți faci griji că ai putea să uiți de treaba respectivă, îți dai seama la cât de puține evenimente poți, de fapt, să ajungi. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Vara evenimentelor memorabile

A venit din nou acea perioadă din an când toate evenimentele mișto se-ntâmplă la Cluj, acest paradis pierdut pe care pare că, dintr-o dată, românii l-au descoperit și nu se mai satură de el. Mă număr și eu printre ei. Dar nici n-ar putea să fie altfel pentru că Cluj are multe dintre calitățile pe care și Bucureștiul mi-ar plăcea să le aibă: arhitectura clădirilor a fost păstrată și conservată, infrastructura este pusă la punct astfel încât orice om, indiferent de gradul său de mobilitate, să poată fi independent, ai o grămadă de feluri de a-ți petrece timpul liber în oraș și-n afara lui, este aproape de alte țări, unde poți ajunge ușor și cu mașina, fără să-ți bați capul cu rezervări pentru bilete de avioane făcute cu luni de zile înainte, deci poți fi spontan. Continuă lectura

Standard
Campanii, comunicare, Oameni, Timp liber

Oamenii și gusturile lor

Îmi aduc foarte bine aminte perioada liceului chiar dacă au trecut mai mult de 10 ani de când l-am absolvit. Asta pentru că aceea a fost perioada în care gusturile fiecăruia dintre noi, mai ales în materie de muzică, puteau să facă și să desfacă prietenii. De fapt, acesta și era criteriul principal după care ajungeai, adesea, să fii într-un grup sau altul. Muzica ne definea stilul de viață, de la îmbrăcăminte, la obiceiuri de petrecere a timpului liber, la locurile în care ieșeam să ne vedem unii cu alții.

În acea perioadă știu că eram impresionată pentru că prietena mea Simona, care se mutase cu câțiva ani în urmă în Germania, studia saxofonul, în timpul ei liber, pentru că îi plăcea jazz-ul. Eu habar n-aveam de acest gen muzical mai departe de faptul că-mi trecuse de câteva ori pe la urechi. Însă ea vorba cu însuflețire despre interpreți de jazz care-i plac, care o inspiră și pe care-i urmărește cu bucurie. Unii dintre ei erau încă în viață, alții, legende, mai trăiau încă prin intermediul albumelor înregistrate. Continuă lectura

Standard
comunicare, Oameni, Timp liber

Aerul tare al teatrului

Am parafrazat spectacolul de dans ”Aerul tare al muntelui/ Yama”, în regia dansatorului și coregrafului belgian Damien Jalet, pe care l-am văzut la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu ca să surprind, în câteva cuvinte, sentimentul cu care am rămas după cele 3 zile petrecute la cea de-a 23-a ediție, una care s-a încheiat cu o premieră și o performanță în egală măsură, festivalul a fost sold out.

De ce aerul rece al teatrului? Pentru că spectacolele pot fi ca un duș rece, iar cele pe care le-am văzut eu mi-au dat mai multe palme simbolice: am plâns, am râs, m-am întrebat, am oftat, m-am foit, mi-am schimbat poziția pe scaun de 68302 de ori, cu fiecare replică sau acțiune care mă făcea să tresar. Când mergi la un festival de teatru și toată ziua, bună ziua bați orașul dintr-un loc în altul să ajungi la diferite spectacole, mintea ta pendulează între ce ai văzut și ce urmează să vezi. E ca și când, fără să-ți dai seama, trăiești dintr-un personaj în altul, așa cum se întâmplă cu actorii care joacă roluri solicitante sau poate un același rol pentru mult timp. Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni, Timp liber

Zilele trei și patru la TIFF

Sunt la recepția hostelului și tipa care tocmai a ieșit din tura de noapte vorbește la telefon:

– Aham, cam astea sunt filmele interesante ale zilei, la ce vrei să mergem?

Răsfoiește revista APERITIFF, care, pe parcursul festivalului, a apărut în fiecare zi cu știrile zilei trecute, astfel încât oamenii să fie mereu la curent cu ce se întâmplă la festival.

Eu cer o rolă de hârtie igienică și-o duc în cameră, pentru colegele mele de ocazie, care încă dorm buștean. Pe una dintre ele nu mai apuc s-o văd trează, ca multe altele care s-au tot perindat prin camera cu patru paturi, dispare înainte să aflu orice despre ea. Singura figură familiară cu care mă trezesc lângă patul meu cât sunt la Cluj e Ciara din Irlanda. Continuă lectura

Standard
comunicare, Oameni, Timp liber

Prima zi la TIFF

Este ora 6.30 dimineața când ajung pe Calea Griviței sub un pod de lângă Gara de Nord de unde pleacă autobuzul mult lăudat cu WI-FI și toate condițiile necesare pentru o călătorie de 10 ore până la Cluj. Sunt înarmată cu senvișuri, apă, răbdare și două cărți – Oliver Sacks, ”În mișcare”, o autobiografie excelentă a neurologului britanic care-a murit anul trecut și care-a lăsat în urmă studii importante, dar și mesajul că medicina fără empatie și interesul real pentru oameni nu poate exista și Simone de Beauvoir, ”Memoriile unei fete cuminți”, din nou, o autobiografie despre cea care la 21 de ani devenea profesoară la Sorbona, una dintre cele mai importante feministe ale începutului de secol 20 și, printre altele, deși nu o informație crucială, dar totuși relevantă pentru cine-a fost femeia asta, iubita filosofului, scriitorului, activistului ș.a.m.d. Jean Paul Sartre.

În scurt timp descopăr că plecăm de fapt cu un mini van cu 8 locuri pentru că suntem doar patru oameni la bord, 3 călători și șoferul. Nu am WI-FI, în plus plouă de rupe și mie mi-e mai mult somn. Planul de acasă se transformă rapid în lungi sesiuni de moțăială, știri în loop pe Europa FM (n-am mai ascultat timp de 8 ore un post de radio de nu mai știu când) și, deci, planul meu de-acasă de-a scrie și citi se duce pe apa sâmbetei. Aflu în schimb povești despre șoferul care ne duce la Cluj și care e-n branșă de 26 de ani, despre felurite situații de familie, unele tragice și despre cum se va dezvolta business-ul pe care-l reprezintă prin meseria pe care o face, știe tot ce mișcă-n compania aia și ne spune și nouă, de-a fir a păr, în popasurile pe care le facem în benzinării obscure. Continuă lectura

Standard