Sport, Timp liber

TIFF e festivalul unde găsești de toate: filme, concerte și petreceri mișto

Până să ajung prima dată la TIFF, anul trecut, am crezut că festivalul ăsta e numai pentru cunoscătorii de film. Eu sunt mai mult o pasionată așa că nu știam dacă am suficient spirit de observație sau cunoaștere cinematografică pentru a scrie apoi ceva relevant despre ce urma să văd acolo. Dar la fața locului lucrurile s-au arătat cu totul diferit și mi-am dat imediat seama că TIFF nu e doar despre filme, ci despre concerte, petreceri, prieteni și, în general, un mod diferit, relaxant și solicitant în egală măsură, de a petrece niște zile. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

TIFF: unde nu e nici întristare, nici durere, nici suspin, doar viață fără somn

Știi cum e să vrei să le faci pe toate, dar, oricât de bine te-ai organiza, tot îți scapă câte un eveniment, un film, o discuție pentru care ai fi dat orice să fii acolo? Cam asta e, pe scurt, atmosfera la TIFF: prea multe chestii mișto, prea puțin timp. Deși aplicația pentru mobil TIFF e o mană cerească pentru oamenii mereu pe fugă, pentru că îți poți alege într-un calendar virtual unde vrei să mergi, fără să-ți faci griji că ai putea să uiți de treaba respectivă, îți dai seama la cât de puține evenimente poți, de fapt, să ajungi. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Vara evenimentelor memorabile

A venit din nou acea perioadă din an când toate evenimentele mișto se-ntâmplă la Cluj, acest paradis pierdut pe care pare că, dintr-o dată, românii l-au descoperit și nu se mai satură de el. Mă număr și eu printre ei. Dar nici n-ar putea să fie altfel pentru că Cluj are multe dintre calitățile pe care și Bucureștiul mi-ar plăcea să le aibă: arhitectura clădirilor a fost păstrată și conservată, infrastructura este pusă la punct astfel încât orice om, indiferent de gradul său de mobilitate, să poată fi independent, ai o grămadă de feluri de a-ți petrece timpul liber în oraș și-n afara lui, este aproape de alte țări, unde poți ajunge ușor și cu mașina, fără să-ți bați capul cu rezervări pentru bilete de avioane făcute cu luni de zile înainte, deci poți fi spontan. Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni, Timp liber

De ce să călătorești singur?

Vă zic din capul locului: sunt ultima persoană din lume care-ar fi scris despre cât de mișto e să te plimbi de unul singur. Într-un fel, tocmai acest gând m-a și împins să fac asta atunci când am plecat la TIFF, să văd cum o să fie să fiu 4 zile singură. Panica mea cea mare legată de a merge singură pe te miri unde e … plictiseala. Vrei să schimbi o vorbă, n-ai cu cine. Vrei să-ți dai coate cu un cunoscut, n-ai cu cine. Eu, pe cont propriu, sunt în regulă, îmi fac de lucru, mă simt antrenată de propriile gânduri, idei, glume. Dar cât să faci asta?

Propunerea Staropramen, berea care a cerut mai mult de la gust, a venit la fix. Știi cum e când, în minte, îți repeți o întrebare: cum ar fi, cum ai face, cum ai simți? Ei, bine, la toate astea mă gândeam eu în acele zile în care mi s-a dat pe tavă șansa asta. Ultima dată când am mai mers singură cuc undeva a fost prin anul întâi de facultate, la Viena, cu trenul, la o conferință a jurnaliștilor la Națiunile Unite, eveniment pe care l-am ratat că a întârziat trenul, așa că am ajuns direct la wrap-up, pupături și îmbrățișari, și-apoi la masă. Am mai rămas să mă plimb pe urmă vreo 3 zile prin oraș și tot ce voiam era să plec mai repede acasă. Nu era de mine să umblu brambura fără să am cui să-i zic o glumă, o observație, orice! Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni, Timp liber

Zilele trei și patru la TIFF

Sunt la recepția hostelului și tipa care tocmai a ieșit din tura de noapte vorbește la telefon:

– Aham, cam astea sunt filmele interesante ale zilei, la ce vrei să mergem?

Răsfoiește revista APERITIFF, care, pe parcursul festivalului, a apărut în fiecare zi cu știrile zilei trecute, astfel încât oamenii să fie mereu la curent cu ce se întâmplă la festival.

Eu cer o rolă de hârtie igienică și-o duc în cameră, pentru colegele mele de ocazie, care încă dorm buștean. Pe una dintre ele nu mai apuc s-o văd trează, ca multe altele care s-au tot perindat prin camera cu patru paturi, dispare înainte să aflu orice despre ea. Singura figură familiară cu care mă trezesc lângă patul meu cât sunt la Cluj e Ciara din Irlanda. Continuă lectura

Standard
comunicare, Oameni, Timp liber

Prima zi la TIFF

Este ora 6.30 dimineața când ajung pe Calea Griviței sub un pod de lângă Gara de Nord de unde pleacă autobuzul mult lăudat cu WI-FI și toate condițiile necesare pentru o călătorie de 10 ore până la Cluj. Sunt înarmată cu senvișuri, apă, răbdare și două cărți – Oliver Sacks, ”În mișcare”, o autobiografie excelentă a neurologului britanic care-a murit anul trecut și care-a lăsat în urmă studii importante, dar și mesajul că medicina fără empatie și interesul real pentru oameni nu poate exista și Simone de Beauvoir, ”Memoriile unei fete cuminți”, din nou, o autobiografie despre cea care la 21 de ani devenea profesoară la Sorbona, una dintre cele mai importante feministe ale începutului de secol 20 și, printre altele, deși nu o informație crucială, dar totuși relevantă pentru cine-a fost femeia asta, iubita filosofului, scriitorului, activistului ș.a.m.d. Jean Paul Sartre.

În scurt timp descopăr că plecăm de fapt cu un mini van cu 8 locuri pentru că suntem doar patru oameni la bord, 3 călători și șoferul. Nu am WI-FI, în plus plouă de rupe și mie mi-e mai mult somn. Planul de acasă se transformă rapid în lungi sesiuni de moțăială, știri în loop pe Europa FM (n-am mai ascultat timp de 8 ore un post de radio de nu mai știu când) și, deci, planul meu de-acasă de-a scrie și citi se duce pe apa sâmbetei. Aflu în schimb povești despre șoferul care ne duce la Cluj și care e-n branșă de 26 de ani, despre felurite situații de familie, unele tragice și despre cum se va dezvolta business-ul pe care-l reprezintă prin meseria pe care o face, știe tot ce mișcă-n compania aia și ne spune și nouă, de-a fir a păr, în popasurile pe care le facem în benzinării obscure. Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni, Uncategorized

Cum am hotărât să fiu turistă-n Cluj și să mă bucur de experiența TIFF pe cont propriu

Îmi aduc aminte că în perioada liceului am început să am tot felul de obiective personale pe care să mi le doresc împlinite. În acea perioadă mi-am imaginat că dacă voi reuși să aduc la viață, pe cont propriu, dorințe pe care mintea mea doar le născocea, mă voi simți mândră de mine și bucuroasă că pot să fac lucrurile să se întâmple. În timp, multe dintre ele au devenit realitate! Cu toate astea, printre visurile adolescenței, se numără unul pe care, din punct de vedere simbolic, l-am asociat mereu cu sentimentul de libertate: să pot să călătoresc în lume cu laptopul de pe care să scriu povești și cu un card bancar pe care să am bani suficienți și, mânată de intuiție și curiozitate, să trăiesc și să cunosc viața așa cum mi se arată și așa cum pot eu să o înțeleg și să o simt la momentul la care aș avea asemenea escapade. Continuă lectura

Standard