Oameni, Timp liber

Esther Perel: ”Calitatea bună a relației e cea care ține oamenii împreună”

Încă dinainte de a începe, ziua a treia de la Unfinished Festival 2018 stătea sub semnul lui Esther Perel, terapeut de cuplu cu peste 30 de ani de experiență, autor de bestsellers New York Time, speaker la TED Talks cu peste 20 milioane de vizualizări și lista ar putea continua. Un lucru era sigur: lumea se va înghesui s-o vadă în carne și oase. Și așa a și a fost. Auditoriumul și Sala Tronului de la MNAR (unde prezentarea ei a fost proiectată pe un ecran pentru cei care n-au mai prins loc pe scaun în Auditorium) au fost pline ochi. Ce atmosferă grozavă!

Am plecat mai devreme de acasă ca să iau de la librărie una dintre cărțile ei fiindcă urma să avem și-o sesiune de autografe. De la Piața Română și până la Universitate am luat la rând toate librăriile posibile ca să primesc același răspuns: nu mai avem nici o carte de-a lui Esther Perel. În cele din urmă, cu o oră jumate înainte de prezentarea ei, cei de la Curtea Veche, editura care o publică în România, au venit cu cărțile la MNAR, s-a făcut instant coadă, s-au vândut ca pâinea caldă, așa că stocul a fost, din nou, suplimentat în timp real, în timp ce lumea stătea la coadă să-i fie semnată copia. Nimeni nu a plecat supărat acasă, așa că un mulțumesc se duce spre editura Curtea Veche că s-a mobilizat. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Ayesha Wazir, prima femeie cu partid politic din Pakistan

În unele locuri din lumea asta ai putea să mori pentru că te exprimi liber și vorbești despre lucrurile în care crezi. Da, poate că în România sunt multe care nu merg bine, însă cu siguranță nu putem vorbi despre sistem dictatorial sau totalitarism în țara noastră. E absurd și e nedrept față de țări în care să trăiești reprezintă, zilnic, o incertitudine. În aceste locuri, ”carpe diem”, e cu adevărat un îndemn care poate însemna, în același timp, o clipă de viață și-o clipă de moarte. Soarta e cea care are puterea de-a decide.

Dintr-un astfel de loc vine și AYESHA WAZIR, activistă și politician, prima femeie din Pakistan care și-a făcut partid politic în care majoritatea membrilor sunt femei. Vorbește despre nedreptate și cum să facem lumea un loc mai bun încă de la 7 ani, când tatăl ei, un mare suținător sl său și al surorii sale, MARIA WAZIR, care e jucătoare de squash, o activitate de neimaginat pentru o femeie musulmană din acea zonă, a dus-o la adunări publice și la întâlniri dintre politicieni și cetățeni. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Nicolas Jaar compune muzică din greșeală

O nouă zi la Unfinished Festival 2018, un nou prilej să scriu despre ce am văzut acolo și de a-mi face, iar, mea culpa pentru că nu am fotografiile mele bune de publicat. Sunt într-un loc atât de frumos, Muzeul Național de Artă al României, și mă plimb prin săli superbe și nu pot să vă arăt asta. Da, imaginile cu ce se întâmplă acolo, vor apărea în zilele următoare, dar asta nu mă consolează prea tare, faptul că nu le am și eu ca să însoțească aceste texte mă supără. Dar să mă bucur mai bine de ceea ce este decât ceea ce nu este și să vă povestesc despre a doua zi de magie, care mi-aș fi dorit să nu se mai încheie.

Dialogul dintre compozitorul și artistul de muzică electronică Nicolas Jaar și Farah Nayeri, jurnalistă de la The New York Times a fost o experiență minunată și ruptă de realitate. Sentimentul irealului îl trăiesc oricum de două zile datorită vorbitorilor pe care i-am văzut acolo sau a întâlnirilor dintre oameni extraordinari aduși laolaltă în dialoguri publice. Aș fi vrut să zic că e ca un get together la bere, dar că nu avem berea, însă aș minți, avem și bere, la discreție, în frigiderele amplasate prin muzeu (mulțumesc sponsorilor). Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Tehching Hsieh, artistul care ”pierde vremea”

Statele Unite ale Americii m-au convins încă o dată, cu adevărat, că e țara tuturor posibilităților când l-am văzut aseară pe scena de la Unfinished Festival 2018 pe artistul de origine taiwaneză Tehching Hsieh pe care Marina Abramovic l-a numit ”maestrul.” Cu toate că omul locuiește de 44 de ani pe continentul american, engleza lui e atât de sărăcăcioasă încât ai senzația că ieri a ajuns acolo. Spun asta fără să intenționez să-l iau peste picior, ci ca să subliniez că în țara asta oricine o poate lua de la capăt cu brio, chiar și când cele mai elementare unelte de supraviețuire, limba, de exemplu, pare să lipsească aproape complet, chiar și după 40 de ani. Oricum, așa cum ne-a zis Tehching, ”practice is more important than words.” Însă ajung imediat și la partea asta.

TEHCHING HSIEH e un artist remarcabil de care am auzit pentru prima dată aseară. La nivel mondial, omul, care azi are 68 de ani, pare super cunoscut, mai ales că performance-urile lui sunt simple și ieșite din comun, în egală măsură, și au avut ecou în muzee mari din New York precum MoMA ori Giggenheim. El a fugit din Taiwan și-a ajuns în SUA în 1974 într-un port mic din Philadelphia, cu barca, la care a vâslit el însuși, după ce, înainte, și-a petrecut o vreme ca marinar, tocmai pentru a se pregăti pentru escapada asta. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Jason Silva și ideea care poate mișca un miliard de oameni

Încep acest text cu un mea culpa: oricât mi-aș fi dorit să postez poze care îmi aparțin, telefonul meu e absolut oribil în încăperi întunecate și imaginile pe care le capturează sunt ca niște picturi realizate de un elefant. Ba nu, un elefant sigur s-ar descurca mai bine. Și cea de-a doua variantă, să vânez fotografiile profesioniste care s-au făcut la Unfinished Festival 2018 în prima zi a noii ediții, iese din ecuație pentru că fotografii cu siguranță nu au reușit până la ora asta la care scriu eu, cu noaptea în cap, să vadă ce-au produs aseară, să le selecteze pe cele mai bune, să le editeze și să le arunce în online.

Așa că mizez, încă o dată, că ceea ce voi scrie poate fi cel puțin la fel de interesant precum imaginile, cu promisiunea că am în minte să îmi iau un telefon nou la un moment dat (deși n-am terminat ratele nici la ăsta pe care-l am acum, un Huawei P9 Lite, nu-mi urmați exemplul). Acum că mi-am luat piatra asta de pe suflet, e momentul să sar în miezul acțiunii și să te duc unde am fost și eu aseară, pe tărâmul ideilor, la Muzeul Național de Artă al României, care are o sală de evenimente și spectacole minunată, despre care nu știam că există. Continuă lectura

Standard