Statutul de freelancer m-a făcut să ajung la cea mai bună variantă a mea de până acum

Tocmai am revenit de la doctor unde am fost, și anul acesta, să-mi interpreteze analizele de sânge și alte analize pe care obișnuiesc să le fac ca să fiu sigură că sănătatea mea este în regulă. Sunt foarte sănătoasă și-n 2018, mulțumesc! M-am obișnuit să fac acest lucru regulat în ultimii cinci ani de zile, adică de când am devenit freelancer și mi-am dat seama, mai mult ca niciodată, că e reponsabilitatea mea, în totalitate, să am grijă de mine însămi.

Nu mă refer aici doar la a merge în scop preventiv la medic, asta a fost doar o consecință firească și una dintre deciziile pe care le-am luat în propriul beneficiu când noul meu statut profesional s-a schimbat din ”angajată” în ”liberă profesionistă.” Atunci am devenit conștientă de cât de important e să am un sistem personal de protecție la care să apelez în cazul în care voi avea nevoie. Citește în continuare „Statutul de freelancer m-a făcut să ajung la cea mai bună variantă a mea de până acum”

Alimente care nu-mi lipsesc din bucătărie pentru o viață mai sănătoasă

Azi am fost la cumpărături. În timp ce alegeam alimentele și le puneam în coș mi-am dat seama ce reflexe mi-am format când vine vorba de produsele pe care le aleg. Sunt produse care nu îmi lipsesc niciodată din casă și, de aceea, trag concluzia, în mod logic, că sunt preferatele mele.

Sunt mai bine de trei ani de când am o alimentație ordonată. Aleg de obicei alimente simple, pe care le prepar sănătos. Mă simt bine cu alegerile pe care le fac și la care am ajuns prin încercare și eroare. Adică, mult timp, m-am luat după recomandările altora în ceea ce privește alimentația. Am crezut că dacă sunt sugestii de la cunoscători, ele vor fi bune pentru mine. Însă, pe pielea mea, am aflat că ce merge la cineva, nu merge la altcineva. Citește în continuare „Alimente care nu-mi lipsesc din bucătărie pentru o viață mai sănătoasă”

Cum a ajuns PM Dacian Cioloș pe bicicleta staționară?

În urmă cu 2 zile, Dacian Cioloș, prim ministrul României, a fost surprins în fotografia de mai sus. Ea a fost făcută de un angajat al hotelului Marriott din București în timpul evenimentului susținut de SOS Satele Copiilor în urma căruia oricine dorea să facă sport în ziua respectivă, între 8 AM – 8 PM, putea să participe la acțiune și să doneze 25 de lei cu ocazia asta.

Cu banii strânși, SOS Satele Copiilor urma să termine renovarea terenului de sport din satul care-i aparține. Am fost curioasă să aflu mai multe despre momentul inedit, pentru că Dacian Cioloș era la Marriott cu ocazia unei conferințe ASPEN, iar faptul că s-a urcat pe bicicletă a fost unul spontan. Am vorbit cu Ana Ene, communication adviser la SOS Satele Copiilor, ca să văd ce s-a întâmplat în acea dimineață. Citește în continuare „Cum a ajuns PM Dacian Cioloș pe bicicleta staționară?”

Politica pașilor mărunți: cum o aplici pentru schimbări în bine și de lungă durată

Epoca vitezei, asta în care se pare și se spune că trăim, înseamnă că totul trebuie să se întâmple aici și acum. Într-un fel, epoca vitezei e parcă anume pentru mine făcută, căci, când vine vorba despre răbdare, nu o am deloc. Și eu, ca mulți alții, sunt adepta rezultatelor imediate, deși practica mi-a arătat de atâtea ori că nimic nu se întâmplă peste noapte. Când vine vorba despre constanță, există un singur aspect în care am avut atitudinea potrivită și anume scrisul.

Fac asta de peste 10 ani și știu că disciplina, consecvența, pasiunea, motivația interioară și exercițiul sunt cele care, în cele din urmă, au generat variate bucurii așteptate, de la oameni pe care am putut să-i intervievez datorită reputației pe care am câștigat-o în timp și până la proiecte interesante la care am ajuns să lucrez pentru că am avut expertiza necesară să le fac față. Toate acestea însă au apărut în timp!

Making notes

Aș fi putut să aplic această strategie la fel de bine și-n alte arii ale vieții mele, conștientă că există un fel de-a funcționa al lucrurilor, anume că nu poți să arzi etape ori că, dacă o faci, ceva inexplicabil, ca o lege nescrisă a firii, te va trage mereu înapoi, în punctul în care ești cu adevărat, astfel încât să-ți vezi lungul nasului și să nu mai încerci să trișezi din dorința de-a fi unde vrei cu mult mai repede decât ești de fapt pregătit sau calificat să fi. Însă, evident, nu am făcut asta! Citește în continuare „Politica pașilor mărunți: cum o aplici pentru schimbări în bine și de lungă durată”

Despre viața trăită sănătos: 3 concluzii

Dacă ar fi să scriu un roman despre viața trăită sănătos, aș descoperi despre mine că și eu, ca mulți alții, sunt un exemplu de clișee aplicate și, ulterior, ratate, un model de ”dacă la alții a mers, o să meargă și la mine”, un burete de îndemnuri, sfaturi, sugestii, rețete pentru care, uneori, am și plătit, doar ca să descopăr, ulterior, nu numai că anumiți oameni habar n-aveau ce fac și improvizau extraordinar cunoașterea cu sentimentul că au răspunsurile, dar chiar puteau să facă mai mult rău, firește, cu cele mai bune intenții, nu e mereu ăsta refrenul? Citește în continuare „Despre viața trăită sănătos: 3 concluzii”

3 motive să meditezi

Am început să meditez când mi-am dat seama că, oricât aș încerca, sunt puține momentele în care sunt doar eu cu mine, în liniște. Mereu am câte ceva de făcut și pentru că îmi place să termin ce-mi propun într-o anume zi, îndeplinirea obiectivelor este prioritară pentru mine. În același timp am observat că în drumurile mele am mulți timpi morți. Pentru că nu am mașină, merg mult cu RATB-ul sau metroul sau pe jos. Ăsta a fost momentul în care am început să practic meditația activă, în care pur și simplu sunt într-o stare de prezență și conștiență, fără să mă gândesc la nimic. Sunt într-o stare de observare, sunt … și atât.

Pentru mine, aceste intervale de meditație, care durează oriunde între 5 și 15 minute, sunt echivalente cu un power nap scurt și odihnitor și, câteodată, când îmi reiau șirul gândurilor, mă simt ca și când tocmai m-am trezit din somn. Primăvara am tendința să cresc numărul dăților în care practic meditația pentru că mă simt mai obosită. Încă nu am reușit să meditez stând pe loc pentru că mă plictisește, în schimb, când sunt în mișcare, pot să fac asta. Citește în continuare „3 motive să meditezi”

Sucuri făcute în casă și combinațiile mele preferate

Beau cam 2- 3 litri de apă pe zi, 2 cafele îndulcite cu o linguriță de sirop de agave și cam asta e tot. Vă spun despre ceea ce fac în mod obișnuit, dar, bineînțeles, că sunt și excepții: beau alcool la petreceri sau un pahar de vin roșu seara atunci când simt nevoia să mă răsfăț și sucuri naturale, mai ales în prima parte a zilei, când corpul îmi cere asta.

Nu mi-au plăcut niciodată fructele în mod special, însă legume am mâncat oricând și oricâte cu mare plăcere. Fructele mă balonează, în schimb, legumele mă ajută să am un tranzit intenstinal fericit (problemele mele cu balonarea sunt de când mă știu și chiar în timp ce scriu aceste rânduri sunt în procesul unor investigații medicale astfel încât să-mi rezolv, în cele in urmă, situația asta). Citește în continuare „Sucuri făcute în casă și combinațiile mele preferate”

Prima sală de sport la sat

La orașe, mulți copii chiulesc de la orele de sport. La sate, mulți copii n-au văzut niciodată cum arată o sală de sport în școala lor. Este și cazul comunei Bahnea din județul Mureș unde 160 de copii speră ca până la finalul lunii aprilie a.c. să aibă parte de prima lor sală de sport și, implicit, de ore de educație fizică.

Proiectul ”Prima sală de sport la sat” a fost pornit de Merci Charity Boutique, care a cooptat sala LadyFit Gym – first gym for delicate women a lui Cori Grămescu (și pentru care eu fac comunicarea) în rolurile de fundraiser și comunicator.

Obiectivul este să strângem împreună 7.500 de euro din cei 12.000 necesari, bani care vor fi folosiți la ridicarea sălii de sport și utilarea ei.

De această sală de sport vor beneficia și copiii din satele alăturate așa că este un bine care se va răspândi rapid.

Pentru noi, cei care suntem în București sau în orașele mari, sălile de sport încep să devină mai degrabă o banalitate, într-atât încât căutăm forme de mișcare tot mai diverse care ies dintr-un cadru organizat, închis.

Pentru copiii aceștia însă o sală de sport este de neînchipuit și maidanul pe care noi îl căutăm acum este singurul spațiu în care ei s-au mișcat vreodată în mod natural, fără să-și pună problema că, și-n spatele sportului, există o știință și că, unii dintre ei, s-ar putea, într-o zi, să ajungă la fel de buni la asta ca unii dintre colegii lor la mate, română sau desen.

Orice donație e binevenită!

 

Tătici în mișcare: ”Promovăm implicarea activă a tăticilor în creşterea şi educarea copiilor”

Doi prieteni buni, alergători pasionați, decid să combine hobby-ul pe care-l au cu copiii lor abia născuți! Mi s-a părut o idee deopotrivă interesantă și amuzantă așa că am vorbit cu ultramaratonistul Andrei Gligor despre kilometrii pe care el și Daniel Osmanovici, prezentatorul Observatorului de la Antena 1, îi fac când împing la căruț.

Tătici în mișcare, care-i treaba?

Anul trecut, înainte să plec la Marathon des Sables, sună telefonul şi o voce politicoasă de la celălalt capăt al firului mă invită să vorbesc în direct, la Observator, despre cursa asta nebună de 250km de alergare prin deşert. Îţi dai seama că m-am bucurat tare mult să pot povesti la ştiri despre cursă şi motivaţia pentru care fac asta, proiectul Pădurea Copiilor. Aşa l-am cunoscut pe Daniel (n.red. Osmanovici, prezentator al Observatorului la Antena 1). Ne-am reîntâlnit după aproximativ o lună, când am participat amândoi la Wings for life, el în calitate de ambasador al evenimentului în România, eu destul de „avariat” după aventura din deşert (râde). Citește în continuare „Tătici în mișcare: ”Promovăm implicarea activă a tăticilor în creşterea şi educarea copiilor””

Blog la WordPress.com.

SUS ↑