Tătici în mișcare: ”Promovăm implicarea activă a tăticilor în creşterea şi educarea copiilor”

Doi prieteni buni, alergători pasionați, decid să combine hobby-ul pe care-l au cu copiii lor abia născuți! Mi s-a părut o idee deopotrivă interesantă și amuzantă așa că am vorbit cu ultramaratonistul Andrei Gligor despre kilometrii pe care el și Daniel Osmanovici, prezentatorul Observatorului de la Antena 1, îi fac când împing la căruț.

Tătici în mișcare, care-i treaba?

Anul trecut, înainte să plec la Marathon des Sables, sună telefonul şi o voce politicoasă de la celălalt capăt al firului mă invită să vorbesc în direct, la Observator, despre cursa asta nebună de 250km de alergare prin deşert. Îţi dai seama că m-am bucurat tare mult să pot povesti la ştiri despre cursă şi motivaţia pentru care fac asta, proiectul Pădurea Copiilor. Aşa l-am cunoscut pe Daniel (n.red. Osmanovici, prezentator al Observatorului la Antena 1). Ne-am reîntâlnit după aproximativ o lună, când am participat amândoi la Wings for life, el în calitate de ambasador al evenimentului în România, eu destul de „avariat” după aventura din deşert (râde).

Ulterior am descoperit că avem mai multe în comun decât pasiunea pentru sport. Eu tocmai aflasem că voi deveni tătic, iar el era deja fericitul tătic al unei fetiţe şi se bucura la rându-i de vestea venirii pe lume a unui băieţel. Copiii noştri s-au născut la diferenţă de 5 zile, iar în cele nouă luni premergătoare naşterii, Daniel ne-a fost de mare ajutor cu o mulţime de sfaturi, blogul lui, tataincepator.ro, fiind ca o carte de suflet din care mai citeam câte o pagină în fiecare seară.

Daniel Osmanovici

Din vorbă în vorbă, am aflat că, în luna februarie (n.red. anul curent), Daniel urma să alerge la Maratonul de la Los Angeles pentru Hospice Casa Speranţei şi m-am bucurat să îl pot ajuta cu un plan de antrenament. Din păcate, din cauza unei accidentări, eu nu l-am putut însoţi la antrenamente în ultimele două luni ale anului trecut. Însă de la 1 ianuarie am început să alerg împreună cu el. El pentru LA Marathon, eu pentru a doua participare la Marathon des Sables pentru Pădurea Copiilor.

Ideea proiectului ”Tătici în mişcare” a pornit de la câteva lucruri simple care s-au legat foarte frumos. În primul rând, pasiunea noastră pentru sport, pe care vrem să o transmitem şi copiilor noştri, apoi faptul că de când am aflat că vom fi tătici, am dorit amândoi să ne cumpărăm cărucioare de … alergare şi, nu în ultimul rând, credinţa că tăticul din zilele noastre trebuie să fie cu adevărat implicat în tot ceea ce înseamnă creşterea şi educarea copilului. Astfel s-a născut ideea „Tătici în mişcare”. Cele mai bune idei vin întotdeauna la o alergare lungă (râde).

Ce înseamnă să alergi cu copiii pe lângă tine?

Nu am experimentat această senzaţie, întrucât fetiţă mea este mult prea mică pentru a alerga cu ea în căruţ. De obicei, până la 4-5 luni, copiii trebuie ţinuţi în landou, la orizontală, deoarece atât musculatura spatelui, cât şi coloana vertebrală sunt destul de fragile şi în plină dezvoltare. După această vârstă, se poate renunţa la landoul căruciorului şi rămâne doar partea sport, iar copilul poate fi plimbat şi stând în şezut, fără probleme.

Însă nu pot uita chipul Teei, fetiţa de 4 ani a lui Daniel, când am mers la Baby Boom Show pentru a ne cumpăra cărucioare de alergare şi am făcut un „drive test”. Era toată numai un zâmbet. Se vedea pe faţă ei cât de tare îi place senzaţia şi ce mult se bucură de ceea ce i se întâmplă. Sincer, de abia aştept Semimaratonul Internaţional Bucureşti pentru a putea alerga împreună cu fetiţă mea!

Am ajuns la cărucioare, cât a avansat tehnica în domeniul ăsta?

Când am aflat că voi fi tătic, primul gând a fost: cărucior de alergare! (râde) Ştiam de existenţa lor, văzusem părinţi alergând cu astfel de cărucioare la maratoanele din afară, însă problema mea era că majoritatea modelelor aveau doar parte sport. Adică îl puteai folosi de la 5-6 luni. Până atunci trebuia să ai alt cărucior, cu landou.

Andrei Gligor

Într-adevăr, tehnica a avansat extrem de mult, iar unii producători au văzut potenţialul şi s-au adaptat tendinţei părinţilor de a avea un stil de viaţă sănătos şi de a face mişcare, așa că au început să ofere spre vânzare cărucioare de alergare. Ca să fie uşor de manevrat, dar în acelaşi timp şi confortabile pentru copii, ele au roţi cu cameră (ca la bicicletă), amortizoare, precum şi sisteme de frâne, suport pentru bidonul de hidratare, etc. De obicei, au două roţi în spate şi una în faţă, tot pentru uşurinţa manevrării, iar cea din faţă poate fi pivotantă (atunci când te plimbi) sau se poate bloca pe direcţia înainte (când alergi).

În luna noiembrie anul trecut am mers cu Daniel la târgul Baby Boom Show de la Romexpo pentru a vedea pe viu cărucioarele celor de la Thule. Da, Thule! Cei care sunt cunoscuţi la noi pentru portbagaje şi suporţi auto pentru biciclete. Habar n-aş fi avut că produc şi cărucioare de alergare. Importatorul pe România, portbagajeauto.ro, ne-au lăsat chiar să facem şi-un drive test afară. Nu pot să spun decât că a fost dragoste la prima vedere, pardon …alergare! (râde)

Andrei, Daniel și fiica lui, Tea, fac drive test cu căruțul de alergare.

După câteva minute la stand şi 10 minute de alergare am fost convins 100% că este ceea ce-mi doresc pentru fetiţa mea. Thule Urban Glide este un cărucior robust, dar extrem de uşor de manevrat şi super confortabil, după spusele fetiţei lui Daniel, care nu mai contenea cu zâmbetele. Pe blogul meu am scris un articol despre cărucior cu multe detalii şi poze, pentru cei interesaţi.

Stai, că am uitat: zi-mi câteva cuvinte despre copilul tău şi al lui Daniel, să știm cine-s norocoșii!

Pe fetiţa mea o cheamă Sara Maria şi are 1 lună şi o săptămână, iar pe băieţelul lui Daniel îl cheamă Radu Matei şi este mai mare cu 5 zile. Cei mici au făcut cunoştinţă în parc, acum două săptămâni, când am ieșit cu familiile la plimbare. Mă rog, e un fel de a spune că au făcut cunoştinţă (râde). Dormeau duşi în landou, legănaţi de amortizoarele cărucioarelor.  Moment de care noi am profitat şi am făcut poza care este acum coperta paginii de Facebook Tătici în mişcare.

Poza care a devenit ”emblema” paginii Tătici în mișcare.

Sunt şi eu curios cum vor reacţiona copiii la alergările noastre, sper să le placă. Nu ştiu Radu, dar Sara este atât de activă la o lună, când ar trebui mai mult să doarmă, încât sunt convins că n-o să fie genul care să stea în casă prea mult când va mai creşte. Probabil că exemplul pe care îl dăm noi, ca părinţi, va avea un rol important în dezvoltarea lor.

Care este distanţa maximă într-o astfel de alergare cu copiii şi cum e ea diferită faţă de alergarea pe cont propriu?

În primul rând copilul trebuie să se bucure de alergarea respectivă şi să nu fie un chin pentru el. Dacă alergi în cadrul unui eveniment organizat, de obicei copiii sunt atraşi de mulţimea din jur, stau liniştiţi în căruţ şi se bucură de moment, ba uneori mai şi aţipesc, atunci când căruciorul este de calitate şi nu îi zdruncină.

Aşadar, nu cred că există o distanţă maximă care poate fi alergată împingând căruciorul. Pornind de la 5 kilometri şi până la maraton sau chiar peste, este în regulă atâta timp cât şi părintele, şi copilul petrec timp de calitate împreună.

Andrei și Daniel, doi prieteni uniți de aceeași pasiune și de noul lor rol, cel de părinte.

Alergarea cu căruciorul este un pic diferită faţă de alergarea pe cont propriu. Se modifică poziţia braţelor, contactul cu solul, înclinaţia trunchiului. Şi, în plus, trebuie să fii în permanență atent la eventualele obstacole de pe traseu (borduri, gropi, etc).  Dar sunt convins că bucuria de pe chipul copilului tău, când la finalul cursei îi pui medalia la gât, merită din plin toată aventura! (râde)

Care e mesajul vostru?

Mesajul nostru e simplu: să faci sport e un beneficiu pentru tine, dar şi pentru alţii! Noi alergăm, biciclim şi încercăm să înotăm. Vrem să îi învăţăm pe copii de mici cu viaţa sănătoasă, dar vrem să îi obişnuim pe toţi că pot face sport, că pot face sport împreună cu ai lor copii, că pot schimba lumea din jur făcând bine în primul rând lor.

Suntem optimişti şi credem că putem depăşi mentalitatea conform căreia femeile se ocupă de creşterea copilului şi bărbatului îi revine doar sarcina să aducă bani acasă. Ne dorim ca prin sport, şi nu numai, să promovăm implicarea activă a tăticilor în creşterea şi educarea copiilor. După cum vezi, nu am spus Tătici sportivi, ci Tătici în mişcare. Acest „în mişcare”, după mine, are o conotaţie mult mai largă decât cea strict sportivă. Este acea implicare activă a tăticilor în toate aspectele care ţin de creşterea şi educarea copiilor.