Statele Unite ale Americii m-au convins încă o dată, cu adevărat, că e țara tuturor posibilităților când l-am văzut aseară pe scena de la Unfinished Festival 2018 pe artistul de origine taiwaneză Tehching Hsieh pe care Marina Abramovic l-a numit ”maestrul.” Cu toate că omul locuiește de 44 de ani pe continentul american, engleza lui e atât de sărăcăcioasă încât ai senzația că ieri a ajuns acolo. Spun asta fără să intenționez să-l iau peste picior, ci ca să subliniez că în țara asta oricine o poate lua de la capăt cu brio, chiar și când cele mai elementare unelte de supraviețuire, limba, de exemplu, pare să lipsească aproape complet, chiar și după 40 de ani. Oricum, așa cum ne-a zis Tehching, ”practice is more important than words.” Însă ajung imediat și la partea asta.
TEHCHING HSIEH e un artist remarcabil de care am auzit pentru prima dată aseară. La nivel mondial, omul, care azi are 68 de ani, pare super cunoscut, mai ales că performance-urile lui sunt simple și ieșite din comun, în egală măsură, și au avut ecou în muzee mari din New York precum MoMA ori Giggenheim. El a fugit din Taiwan și-a ajuns în SUA în 1974 într-un port mic din Philadelphia, cu barca, la care a vâslit el însuși, după ce, înainte, și-a petrecut o vreme ca marinar, tocmai pentru a se pregăti pentru escapada asta.
A fost imigrant ilegal timp de 14 ani și-n 1988 a primit în cele din urmă amnistie. Cu toate astea, în perioada dinaintea acestui an, a realizat cele mai cunoscute performance-uri ale sale despre care ne-a povestit ieri, făcând toată sala să râdă cu gura până la urechi datorită ideilor sale, felului deschis de-a fi și curajului de-a realiza încercări, uneori, extreme doar de dragul experimentului și fără nici o explicație filosofică sau dorința de a demonstra ceva.
Tenching ne-a spus încă din capul locului că l-a interesat mereu să piardă timpul și-n opinia lui, indiferent cine e și ce face un om, timpul trece la fel pentru toată lumea. El nu și-a dorit să arate oamenilor cum să își trăiască timpul personal, ci cum trece timpul, zi de zi. Spune că la asta a fost cel mai bun, la a trăi, pentru că ”life is a life sentence”, așa cum s-a numit și unul dintre proiectele sale artistice.
Chiar dacă, la final, publicul a încercat să scoată de la el vorbe de duh sau idei care să ne inspire pe toți, Tenching s-a dovedit a fi un existențialist care tace și face. ”Everyone has a different measurment of things,” a spus el, concluzionând că n-are nici un sens să spună în ce crede, fiindcă despre viață nu e nimic de zis, ea e de trăit și atât, ”life is what it is.” ”I try to do something more than to talk about something,” și asta a fost îndemnul lui pentru noi toți, faptele și acțiunile noastre sunt mai importante decât ceea e spunem.
CAGE PIECE (1978-1979)
În acest performance, artistul a stat izolat într-o cușcă timp de un an de zile, timp în care nu a vorbit, nu a citit, nu s-a uitat la TV, nu a ascultat radioul. În ”camera” sa avea doar un pat, o chiuvetă și lumină. În fiecare zi, cineva venea să-i aducă mâncare, să-i ia gunoaiele și să-i facă o poză care să documenteze procesul. Performance-ul era deschis publicului o dată sau de două ori pe lună, între 11 am – 5 pm.
TIME CLOCK PIECE (1980-1981)
Timp de un an de zile, Tehching a lovit un ceas din oră în oră de fiecare dată când acesta arăta oră fixă, indiferent că era zi sau noapte, și și-a făcut câte o fotografie în toate aceste momente, imagini care au rezultat într-un film de 6 minute care arată trecerea timpului. Într-un an de zile a lovit ceasul de 8760 de ori și doar de câteva ori a ratat să facă asta, în timpul nopții, când nu s-a putut trezi.
OUTDOOR PIECE (1981-1982)
Timp de un an de zile, artistul a stat numai pe străzi, fără să intre în clădiri, mașini, avioane sau orice altă încăpere. A dormit într-un sac de dormit și s-a spălat în râul Hudson. Ne-a amuzat teribil momentul în care a fost luat de poliție și principala lui împotrivire a fost aceea de a nu fi dus în secție pentru că i-ar fi stricat performance-ul. Nu a scăpat de vizita înăuntru, dar pe urmă, cu ajutorul unui avocat, a fost asigurat că acum e perceput drept un ”serious artist” și că nu va mai trece din nou prin așa ceva. Firește, polițiștii se uitau la el ca la felul cinșpe când țipa, în ușa secției de poliție, ”I am an artist and this is a performance.”
ROPE PIECE (1983-1984)
Timp de un an de zile, Tehching a stat împreună cu artista Linda Montano. Au fost legați unul de celălalt cu o sfoară, în jurul brâului, și așa au petrecut timpul 365 de zile. În plus, nu au avut voie să se atingă în nici un fel. A fost interesant să vedem poze cu cei doi făcând tot felul de activități însoțite de comentariile delicioase ale artistului. Au fost imagini cu Tehching uitându-se la Linda cum face yoga și meditație, pentru că el nu făcea așa ceva sau la Linda asistându-l pe Tehching în construcții, una dintre pasiunile lui, în timp ce tăia vreo placă sau meșterea la ceva. Au fost simpatice și fotografiile cu ei la petreceri sau la nunți, firește, legați cu aceeași sfoară.
13 YEARS PLAN (1986 – 1999)
Timp de 13 ani, Tehching a creat artă, dar n-a arătat-o niciodată public în tot acest timp. Ideea lui a fost că, indiferent că ne arătăm sau nu înaintea celorlalți prin ceea ce facem, timpul trece oricum. La finalul performance-ului, cu litere decupate și lipite, a prezentat concluzia sa oamenilor după 13 ani de anonimat artistic: ”I kept myself alive. I passed the December 31, 1999.” 31 decembrie este ziua sa de naștere.
”I just experienced time, it was not endurance, I just lived it. I had to do what I had to do, but not all people have to do what I do,” a fost concluzia lui Tehching, care mi s-a părut un om incredibil de mișto, care și-a urmat inima, care a pus în aplicare niște idei în care a crezut și care, contrar opiniilor celorlalți, nu au fost manifestări extreme sau dureroase, ci doar exemplificarea a ceea ce el și-a dorit să arate, că, oricum ar trece, TIMPUL e același pentru toți.
Vrei să afli mai multe despre Tehching Hsieh? Citește și acest articol despre el.
Citește despre Jason Silva la Unfinished Festival 2018.
Citește despre Ayesha Wazir la Unfinished Festival 2018.
Citește despre Nicolas Jaar la Unfinished Festival 2018.
Citește despre Esther Perel la Unfinished Festival 2018.
