Theresa Rebeck:”Teatrul romanesc mi se pare pur”

by Andreea

Theresa Rebeck este un dramaturg american foarte jucat, care a venit in Romania in cadrul programului ARTE (American-Romanian Theatre Exchange), organizat de Teatrul Odeon in perioada 12-14 mai. Theresa Rebeck este si scenarista binecunoscutelor seriale NYPD Blue si Lege si Ordine. In exclusivitate pentru revista VIP, Theresa Rebeck a povestit despre ceea ce inseamna sa lucrezi la Hollywod.

Care sint subiectele despre care scrieti?

Mi-am inceput cariera ca dramaturg si imi place sa scriu despre America si sa-i examinez cultura. Mai scriu mult despre diferenta dintre sexe si despre putere pentru ca, in America, este inca dificil pentru femei sa discute deschis.

De ce spuneti ca este inca dificil?

Am fost surprinsa sa constat asta cind am inceput sa scriu dramaturgie si cind am intrat in contact cu televiziunea. Abia iesisem din universitate, adica dintr-un sistem in care, in America, invatasem o multime de lucruri despre feminism, despre miscarea feminista si despre cit de radicale fusesera schimbarile pentru femei si cit de repede avusesera ele loc. Asa ca atunci cind am intrat la facultate, am presupus ca lumea era un loc in schimbare pentru femei asa ca am studiat foarte mult tema feminismului mai ales prin prisma scrierilor din anii 1970-1980 care sugerau ca lumea se transforma. Dar dupa ce am absolvit, am fost socata sa aflu ca, in lumea reala, lucrurile nu se schimbasera prea mult.

Care aspecte ale culturii americane va intereseaza?

Sint mai multe. Cred ca in multe privinte, America este o tara care se auto iluzioneaza mult. Sint interesata de modul in care oamenii imbratiseaza anumite idei despre America pentru ca, in final, sa se comporte cu totul diferit. Ma mai intereseaza modul in care cultura americana este reprezentata. De exemplu, intr-una dintre piesele pe care le-am scris recent, vorbesc despre actorii de la Hollywood si despre cit de mult li se degradeaza spiritul cind se afla sub presiunea constanta a lumii corporatiste si a unei masinarii culturale birocratice, aceeasi masinarie care cere ca o femeie sa arate intr-un anumit fel pentru ca, in final, sa fie o versiune fara sens a ei insisi. Sint fascinata de felul in care nu doar ca ne lasam absobiti de aceasta masinarie, dar ii si ducem mai departe ideile.

Munca dumneavoastra se bazeaza pe experienta directa cu temele despre care scrieti?

Mare parte din munca da. Cind am inceput sa lucrez la Hollywood, am descoperit ca munca era plina de recompense si eram foarte mindri de ceea ce faceam. Cind am lucrat pentru NYPD Blue, atmosfera era extraordinara, insa la Hollywood exista locuri in care interventia politica face lucrul foarte dificil si citeodata asta se intimpla si la noi si atunci aceste probleme se reflectau si-n atmosfera de lucru. De multe ori, povestile din seriale trec prin filtrul corporatist si, de aceea, mi-a placut mereu sa revin la teatru pentru ca are o dinamica diferita si pentru ca interventiile sint mai putine. Chiar si in New York care are cea mai importanta scena de teatru din State. Mi se pare ca in Romania lucrurile sint mai pure si sint fascinata de felul in care teatrul functioneaza aici. E adevarat ca in State cistig foarte bine si sint recunoscatoare ca imi pot sustine familia de pe urma a ceea ce fac, dar citeodata e dureros sa vezi ca vocea ta, a autorului, piere in fata altor voci mai puternice care trebuie sa aiba un cuvint de spus in toata povestea. Intr-un fel, cred ca de aia m-am apucat sa scriu si fictiune ca sa pot arata o poveste dintr-un singur punct de vedere. In fictiune, constiinta autorului razbate cu claritate.

Cum ati inceput sa lucrati la NYPD Blue si la Lege si Ordine?

Piesele mele abia incepeau sa fie jucate in New York cind am fost prezentata unor oameni de la Hollywood. Steven Bochco (n.red. producatorul executiv al NYPD Blue) a vazut cum lucrez si m-a invitat sa scriu un episod pentru L.A. Law, un serial celebru la vremea respectiva. Am facut-o si, la sfirsit, m-a intrebat daca n-as vrea sa scriu citeva episoade pentru NYPD Blue. Dupa ce am facut si asta, i-am aratat lui Bochco scenariul, lui i-a placut si asa a inceput totul.

Si cum a fost sa lucrati la Hollywood?

Mi-a placut mult sa lucrez la NYPD Blue. Era un mediu foarte macho (ride). Simteam ca sint testata tot timpul, insa m-am gindit ca daca ramii concentrat pe ceea ce ai de facut si ignori agresivitatea celorlalti, vei fi apreciat. Odata ce treci testul, totul e bine. A fost minunat fiindca am lucrat cu foarte multi ofiteri de politie si mai ales cu Bill Clark care a fost consultantul nostru si detectiv timp de 25 de ani. Este cel care a dus la bun sfirsit cazul Son of Sam, un criminal in serie faimos in New York la sfirsitul anilor 1970. Deci am scris foarte mult despre ceea ce inseamna personalitatea unui politist si i-am respectat mereu pentru nivelul de periculozitate la care se expun. Mi-a placut mult sa scriu si sa cercetez pentru ca multe din cazurile din serial s-au intimplat si-n realitate. Lege si Ordine a fost putin diferit pentru ca este o franciza enorma cu un scenariu bine stabilit in care totul este despre intriga si foarte putin despre personaje. Asta a fost stresant pentru mine pentru ca, desi imi plac povestile, intriga nu este o poveste in adevaratul sens al cuvintului. A fost o munca solicitanta la un serial la care imi placea apoi sa ma uit.

Fiecare scriitor are un stil propriu de-a munci. Dan Brown spunea ca scrie cel mai bine intre orele 4 si 7 dimineata. Dumneavoastra?

(Ride). Am trecut prin multe etape. Obisnuiam sa scriu in toiul noptii, apoi, pentru o vreme, am scris doar dimineata. Programul asta a functionat cel mai bine pentru mine. De la 8 dimineata pina la mijlocul zilei. Citeodata scriam in birou in casa, citeodata in bucatarie unde ma deranja toata lumea.

Si cliseul cu casa de la munte unde te retragi sa scrii?

(Ride in hohote). L-am urmat si eu. Am o casuta in Vermont si imi place sa ma duc acolo singura sa scriu. Cind fac asta, pot scrie continuu vreme de o saptamina si astfel termin o gramada de treaba. De exemplu, piesa cu care am venit acum in Romania, Dublura, am scris-o in Vermont in numai 10 zile.

(interviul a fost facut de subsemnata si a aparut in revista VIP pe 24 mai 2010; drepturile apartin revistei)

0 comment

You may also like

0 comment

flori May 28, 2010 - 5:14 am

foarte misto interviul. o scriitoare foarte interesanta si un foarte bun partener de discutie! felicitari!

Reply
Andreea May 28, 2010 - 5:17 am

multumesc. 🙂

Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: