Știi deja că în noiembrie 2019 am ajuns pentru prima dată în Vietnam. Ți-am povestit despre Hanoi și mausoleul lui Ho Chi Minh și despre Ha Long Bay, golful cu 2000 de insule, parte din patrimoniul mondial UNESCO. În povestea de azi ne plimbăm pe străzile orașului Hoi An, din centrul Vietnamului, un loc care, de asemenea, face parte din patrimoniul mondial UNESCO datorită centrului său vechi desprins parcă din altă lume. Nu uita: următoarea călătorie în Vietnam alături de Rezan va avea loc la finalul lui februarie 2020, adică peste numai o lună, însă mai ai timp să îi dai semn și să i te alături.
Hoi An e cunoscut ca oraș-port din secolul al XV-lea, iar vestea despre frumusețea lui s-a dus datorită clădirilor cu influențe autohtone, străduțelor înguste pline de farmec și luminilor care noaptea transformă orașul în ceea ce, pe bună dreptate, ar putea părea cel mai romantic oraș de pe fața pământului. În plus, Podul Japonez, cel mai important simbol al acestui loc, face din Hoi An o destinație de neratat.
Eu am ajuns aici într-o perioadă ploioasă, căci așa e centrul țării în noiembrie, așa că am vizitat Hoi An printre picături, la propriu. Asta când nu erau rafale de ploaie care făceau ca turiștii și comercianții deopotrivă să dispară în magazine, restaurante sau baruri cât ai bate din palme, pentru a reapărea, ca furnicile, imediat ce ultima picătură de ploaie lovea pământul. Însă asta nu m-a împiedicat să mă bucur de orașul ăsta ca un vis.
Mi-a plăcut că Hoi An se traduce drept ”loc de întâlnire în pace” și nici n-avea ce alt nume mai potrivit să poarte devreme ce între secolele al XV-lea și al XIX-lea a fost un important port în sud-estul Asiei. Pacea se resimte și azi, ca-n multe alte orașe vietnameze, care, în ciuda unui număr mare și foarte mare de oameni care trăiesc laolaltă, transmite calm și echilibru. Da, e zarvă, sunt claxoane (dar ele sunt semn de prietenie), se vorbește mult, însă, în ciuda vuietului continuu, te simți în siguranță, în unitate, iar oamenii sunt prietenoși și zâmbesc.
E multă istorie în acest oraș. De la arhitectură, la diferitele naționalități care au împărțit acest spațiu, de la muzee la piața centrală unde seara e momentul perfect să te pierzi printre tarabe, Hoi An e orașul desprins din cărțile cu povești, cu multă culoare și locuri de descoperit la fiecare pas. Într-o călătorie lungă, e popasul perfect pentru două-trei zile, să-ți tragi sufletul la o cană cu cafea sau un cocktail delicios, în timp ce privești oamenii care se mișcă cu rapiditate dintr-o parte în alta ca într-un furnicar. E locul în care am simțit cel mai mult fascinația turistului pregătit să pozeze tot ce-i iese în cale.
În următorul episod o să-ți povestesc despre My Son, un fost templu hindus, parțial distrus din cauza războiului din Vietnam, când a fost bombardat de americani, construit între secolele IV și XIV și dedicat lui Shiva. Locul, asemenea teritoriului, a aparținut populației Champa, acum dispărută și a numărat 70 de temple, majoritatea distruse în război, după ce, timp de secole, a fost ”înghițit” de vegetație și redescoperit de arheologi francezi în timpurile moderne. Este un loc unic în lume și se află, de asemenea, în patrimoniul mondial UNESCO din 1999.
