Viata unui ambasador la Natiunile Unite

by Andreea

simona-miculescu-res

Simona Miculescu, ambasador al Romaniei la UN

Romanii nu isi cunosc foarte bine ambasadorii. De fapt, aud de unii dintre ei cind vor fi facut cite o boacana si atunci se declara revoltati de proasta reprezentare pe care o au, ca popor, in lume. Ceilalti, care fac treaba buna, ramin necunoscuti. “Cred ca atit noi, ambasadorii, cit si MAE sintem cam timizi in promovarea noastra. Discretia, una dintre cerintele profesiei, ne-a intrat in singe cam mult”, este de parere Simona Miculescu, ambasador al Romaniei la Natiunile Unite.

Simona Miculescu are, poate, una dintre cele mai dificile misiuni diplomatice. Este ambasador al Romaniei intr-o arena internationala in care mai sint 191 de “combatanti”, adica reprezentantii permanenti ai celor 191 de state membre ale ONU care isi promoveaza, fiecare, interesul personal. “Reprezentarea tarii la cel mai inalt nivel este un exercitiu deosebit de dificil si de complex, mai ales in cadrul diplomatiei multilaterale”, spune cea caruia fostul presedinte Ion Iliescu i-a acordat gradul diplomatic de ambasador, fiind astfel prima femeie cu acest rang din istoria diplomatiei romanesti. Pe atunci era consilier diplomatic al presedintelui in functie.

O zi din viata unui ambasador

Simona Miculescu se trezeste, in fiecare zi, la ora 6.30. “Merg la sala pret de o ora pentru ca, de cele mai multe ori, aceasta este singura mea sansa de a face miscare. Apoi imi iau micul dejun consultind corepondenta personala si presa româna. Aceasta in cazul in care nu am vreun mic dejun de lucru pe diverse teme de interes. Apropo, aici, la ONU, ambasadorii au tot timpul mic dejunuri si dejunuri tematice, iar aproape in fiecare seara cel putin o receptie si un dineu. Deci se intimpla ca la micul dejun sa fiu la ambasadorul Norvegiei ca sa discutam informal despre schimbarile climatice, la dejun sa fiu la ambasadorul austriac discutind despre reforma Consiliului de Securitate, iar seara sa gazduiesc eu un dineu protocolar cu 10-12 invitati”, explica Simona. Dupa cafeaua bauta in birou, ambasadoarea trece prin teancuri intregi de corespondenta pe care trebuie sa le citeasca si sa le semneze, apoi incepe tumultul. “Pot avea 4-5 discursuri, dezbateri si reuniuni in fiecare zi, sedinte de coordonare cu ambasadorii din tarile membre UE, chestiuni legate de managementul cladirii Misiunii (n.red. cladirea Misiunii Romaniei la ONU) care gazduieste trei institutii si 100 de oameni, intilniri formale sau informale cu omologi sau oficiali ONU, pe scurt, consumarea intregului spectru posibil de evenimente protocolare mai ales ca New York-ul gazduieste cel mai mare corp diplomatic din lume pentru ca la ONU, asa cum spuneam, sint acreditati 192 de ambasadori ai tarilor membre”, spune Simona care, la momentul intilnirii, se afla intr-o scurta vacanta in Romania pentru a-si vedea familia.

Intilniri de neuitat

Orele lungi de munca sint compensate de intilniri de care unii au parte doar o data in viata. “Cred ca atuul principal al acestei pozitii este faptul ca interactionezi cu elita mondiala, de la cea diplomatica la cea politica si artistica”, spune Simona Miculescu. “Pe linga distinsii mei omologi care, de obicei, sint cei mai buni si cei mai sofisticati diplomati in tarile lor, la ONU are loc zilnic o reala parada de nume grele. Pe unii dintre ei – Bill Clinton, Michael Douglas, Jay Z, Armand Assante, Nicole Kidman sau Charlize Theron – am avut ocazia sa ii salut si sint convinsa ca, pina la sfirsitul mandatului, lista cu celebritati si cu personalitati interesante va fi mult mai lunga”, explica ambasadoarea. Si daca ne gindim ca mandatul onusian va expira in aproximativ trei ani, e lesne de inteles ca, in periplul sau, pe Simona o mai asteapta multe intilniri demne de retinut si de mentionat. Pasionata de jazz, ambasadoarea isi aduce aminte de momentul in care i-a cunoscut pe Tuck si Patti, un cuplu de muzicieni care a incintat-o si ca prestatie scenica, dar si uman. “A fost o seara la celebrul club Blue Note cind m-am dus sa vad un cuplu de muzicieni necunoscuti mie, dar care au fost fenomenali, Tuck si Patti. Si acum imi aduc aminte de acele sunete magice soptite de o vocalista incredibila si de un chitarist exceptional. Toti cei din public aproape ca nu respiram ca sa nu pierdem vreo silaba, vreo farima de armonie, iar la final am batut din picioare, aplaudind frenetic minute in sir, lucru destul de atipic pentru publicul american. La final, asa cum fac la fiecare concert, mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa iau autograf pe noul lor CD si sa imi fac o fotografie. Cei doi s-au dovedit a fi niste fiinte extrem de delicate, calde si modeste, asa cum sint toate adevaratele vedete, nu cele de mucava”, isi aminteste, cu vadita emotie, Simona.

Despre Romania, numai de bine…

Ce spune un ambasador despre tara sa? “Numai de bine”, raspunde Simona la obiect. “Un ambasador trebuie sa fie si un manager si un lider in acelasi timp, pozitivismul fiind, poate, una din tusele profilului ideal. Un ambasador spune tot ce stie despre tara sa si pentru asta trebuie sa fie bine informat si conectat permanent la realitatile si evolutiile din tara”, explica aceasta. In ceea ce priveste modelele diplomatice, Simona Miculescu admira multi ambasadori, “dar cred ca printre cei mai buni sint ambasadorul Rusiei, al Frantei, al Germaniei, al Marii Britanii, al SUA, al Danemarcei, al Irlandei si al Indiei. Personal, il am ca model pe Mihai Botez, fost stralucit ambasador al Romaniei la ONU si in SUA, care a ales sa plece prea repede dintre noi. Dintre cei straini, Madeleine Albright este modelul absolut pentru mine”. Cu ce imagine trebuie sa ramina cetatenii despre ambasadorii Romaniei in lume, in pofida comunicarii defectuoase a muncii pe care o fac? “Cu imaginea ca si-au facut pe deplin datoria si ca si-au slujit tara cu demnitate, competenta si onoare”, a incheiat Simona Miculescu.

[publicat in revista VIP in 26 octombrie 2009]

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: