Câteodată este nevoie să “rupi” ceea ce există deja ca să poţi să creşti
Am citit zilele trecute un articol foarte interesant în revista Forbes despre oamenii de succes şi atitudinea lor în faţa limitelor sau a ceea ce, în aparenţă, par să fie bariere în calea progresului. Mi-a plăcut în mod deosebit punctul care spune astfel:
Resisting change
Successful people don’t break themselves against what is or drown in the changing tides. They go with the flow. They follow the trends, and embrace them. They are flexible, fluid and nimble. They react to what’s in front of them, and improvise deftly. Those who are unsuccessful bemoan what is appearing before them, and stay stuck in the past or in what they “expected,” complaining about how life is not what it should be and why what is feels so wrong.
În faţa schimbării, cei mai mulţi oameni opun rezistenţă. Că este vorba despre parteneri care nu mai vor să fie într-o relaţie cu noi, de şefi care ne pun să facem lucruri pe care nu dorim să le facem pentru că credem că nu ni se potrivesc sau pur şi simplu pentru că …, de prieteni pe care nu îi mai avem alături, deşi ni se pare că “istoria” împreună nu justifică ruptura ş.a.m.d., ne împotrivim schimbării prin faptul că derulăm, din nou, în propria minte argumentele din scenariul NOSTRU care par, mereu, perfect valide pentru situaţiile pe care le experimentăm. Însă uităm mereu că realitatea nu este unidimensională şi că atunci când vine vorba despre relaţii, oamenii se transformă, dorinţele lor se schimbă, nevoile lor, de asemenea, în acord cu felul în care omul respectiv îşi rescrie ordinea interioară. În ceea ce mă priveşte, am lăsat în mod natural să se stingă relaţii, profesionale şi personale, cu oameni care, poate până la un moment dat, au părut a-mi fi cei mai dragi din lume şi, cu adevărat, mi-au şi fost, însă a venit un ceas când compania lor a devenit fără substanţă, cum s-ar spune, pe româneşte, nu mai era nimic acolo care să ne ţină împreună.
Această filosofie poate părea dură, adesea nemilioasă, pentru că, mai ales atunci când tu eşti cel care lasă în urmă o relaţie, indiferent de natura ei, apare ca şi când celălalt nu mai este de ajuns prin el însuşi. Păi, adevărul este că celălalt chiar nu mai este de ajuns şi, de cele mai multe ori, experienţa mi-a arătat că asta se întâmplă atunci când simţim că harta noastră interioară este la un alt nivel la care nu îl mai regăsim pe celălalt alături de noi. Mi s-a întâmplat şi mie de multe ori: să cresc şi să-l las pe altul în urmă sau altul să crească înaintea mea şi să mă lase în urmă. Nu este o realitate uşor de acceptat, dar odată ce înţelegi că povestea fiecăruia se scrie la persoana I, poţi să vezi astfel de evenimente în lumina caldă a relaxării, a lui “come what may”.
Le efort intens, muşchiul se rupe, însă dacă ştii ce să faci, el se regenerează rapid şi este gata să te ajute în continuare
Precum ceea ce se vede la exterior, şi-n corpul nostru câteodată este nevoie să dărâmăm ca să reconstruim. Mă reîntorc la experienţa mea şi la punctul zero în care am început Limitless Workout: mi-am dorit un corp nou, fit, fără să ştiu însă ce presupune acest lucru şi ce se întâmplă în organismul meu pe care începeam să îl refac sub noii parametri doriţi. Aceste informaţii despre cum se schimbă corpul meu le-am aflat pe parcurs, atât datorită seminariilor Limitless, cât şi a lecturilor personale pentru că atunci când începi să şi înţelegi procesele care au loc în tine, eşti şi mai determinat să faci ce faci, schimbarea vine mână în mână cu înţelegerea conştientă.
Fibra musculară, la efort intens, se rupe. La seminarul Limitless de ieri am vorbit despre cum fiBRa musculară poate fi refăcută prin alimentaţia corectă. De fapt, subiectul nostru de discuţie a fost “mituri în alimentaţie” şi, pe scurt, fără să intru acum în discuţii şi explicaţii, cam tot ce se scrie şi se vorbeşte pe tema nutriţie în România sunt … mituri. Spun asta cu părere de rău, dar şi cu semnul exclamării astfel încât data viitoare când daţi cu nasul de părerea “specialistului” sau de vreo dietă minune, să aveţi o rezervă critică faţă de ceea ce citiţi.
Un exemplu bun în acest sens dat ieri de Valentin Vasile, instructorul şi creatorul Limitless Workout, sunt produsele care conţin denumiri ca “light” ori “fitness”. Nu uitaţi că, din punct de vedere al marketingului, obiectivul oricărui comerciant este să VÂNDĂ. Dacă un nume ca “fitness” poate induce ideea că, mâncat, produsul X este inofensiv, ba chiar te ajută să calci pe urmele oricărui atlet, think again! Ai citit, vreodată, de pildă ce conţine o cutie cu cereale Nestle Fitness? Obiectivul unor astfel de produse nu este sănătatea oamenilor, ci gustul bun, care dă dependenţă, care înseamnă vânzare. În plus, cantitatea recomandată la micul dejun este de 30 g de cereale cu 125 ml lapte semidegresat, o porţie infimă care nu îţi poate da energia bună, de calitate, la prima oră a dimineţii. Cantitatea recomandată este aşa mică pentru că 100 g de cereale Nestle Fitness, de pildă, conţin … 368 kcal, ENORM. Puteţi verifica aceşti parametri pe site-ul produsului, eu l-am luat ca simplu punct de referinţă pentru demonstraţia de faţă.
O alimentaţie curată are funcţia unui pansament în cazul oamenilor care depun efort intens. Dar şi pentru cineva care nu face mişcare ca un atlet, o alimentaţie curată înseamnă o minte alertă, un corp hrănit şi, în definitiv, randament.
Efortul pe care noi îl facem la Limitless se aseamănă cu efortul făcut de sportivii profesionişti. Am povestit în nenumărate rânduri că intensitatea programului este pe picior de egalitate cu rutina de care au parte soldaţii americani. Astfel, Valentin ne-a explicat că, atunci când lucrăm la capacitate de 100%, fiecare cu el însuşi ştie cât dă cu adevărat în timpul antrenamentului, fibrele noastre musculare fac POC.
De aceea, susţinerea energetică este foarte importantă, iar această susţinere vine din alimentele pe care le consumăm. Febra musculară este o rană pe care noi o producem muşchilor şi este important să mâncăm alimente bune şi să ne odihnim ca să ajutăm reconstrucţia muşchiului care să ne poată ajuta, data viitoare, să dăm randament fără să ne simţim obosiţi şi fără să avem dureri.
În legătură directă cu acest aspect vine şi faptul că nu trebuie să ne fie foame ca să mâncăm, ca să ne HRĂNIM. Corpul are nevoie de nutrienţi şi aceşti nutrienţi trebuie să îi oferim şi să ne asigurăm că astfel corpul are energie. Lumea, şi aşa făceam şi eu înainte, crede că trebuie să mănânce când e lovită de senzaţia de foame. Dar, cum interesant a punctat Valentin:
Senzaţia de foame nu indică neapărat că ne este foame, ci că îi lipsesc nutrienţii hrănitori corpului nostru.
Genul acesta de informaţie şi perspectivă mi-a schimbat cu 360 de grade felul în care privesc mâncarea acum, ca pe o sursă de energie, drept combustibil pentru ca organismul meu să reziste şi la antrenamente, dar şi în general, să mă ajute în tot ceea ce fac şi să arate şi bine.
Fit is beautiful
Aşadar, să construieşti şi să dărâmi când vine vorba despre propria persoană nu este capăt de ţară, dimpotrivă, este câteodată obligatoriu să dai deoparte TOT ca să poţi să evoluezi. Zona de confort este un tărâm seducător şi mintea noastră este un paznic de nădejde când vine vorba de a avea grijă de această grădină a convingerilor, şi prejudecăţilor, şi sistemelor noastre de gândire pe care le numim, pe scurt, “personalitate” şi de care ne simţim foarte mândri pentru că spunem că ea vorbeşte despre cine suntem.
Este nevoie, din când în când, să dai un şut la tot ce ştii, să-ţi dai reset şi apoi restart. Poate că te întrebi când este momentul să faci asta, cum ştii când este momentul să faci asta: păi, de obicei, momentul potrivit se simte, i se spune, pe scurt, intuiţie. Just follow it!
