What does it take to be a black swan?*

by Andreea

*Ce îţi trebuie să fii o lebădă neagră?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5jaI1XOB-bs]

Zilele astea citesc “Stăpânul Cântecelor” a lui Orson Scott Card. Ansset, un băiat foarte tânăr şi foarte priceput într-ale cântatului, deprinde arta Controlului imediat ce aceasta i se predă şi are capacitatea de a cânta muzica pe care o aude în cei din jur, amplificând sentimentele acestora atunci când redă melodia şi făcându-i pe aceştia să fie foarte veseli, foarte trişti, foarte plânşi, în funcţie de emoţiile cu care a jonglat. Însă Ansset nu are o muzică proprie, iar Esste, profesoara lui, are misiunea de a-i descoperi muzica înainte ca Ansset să plece, ca Privighetoare, la curtea lui Mikal cel Groaznic.

Muzica lui Ansset e perfectă, dar asta nu e suficient. Fără o muzică proprie, Ansset nu este decât un imitator, un om care deţine arta Controlului, fără să ştie ce se ascunde în el, pentru că propriile emoţii sunt cele dintâi reprimate. Într-o izolare forţată de peste zece zile, Esste reuşeşte să-l facă pe Ansset să-şi descopere propria muzică, dar asta numai după ce băiatul trece prin reprize violente de-a se manifesta, o atacă pe profesoara lui, se automutilează, încearcă să se arunce de la geam pentru că aşa îi spun vocile.

Drumul spre muzica din noi arată, adesea, în felul acesta!

*

În filmul “Black Swan” a lui Darren Aronofsky, povestea este, cumva, asemănătoare. Natalie Portman, în rolul Ninei, este o balerină care se dedică până la obsesie dansului în aşteptarea rolului care-i va schimba viaţa, acela de prim-balerină. Când directorul companiei de dans îi anunţă că vrea să pună în scenă “Lacul Lebedelor”, Nina nu concepe că rolul n-ar putea fi al ei. Dar, aşa cum îi spune şi directorul companiei de dans la audiţii, Nina e perfectă în rolul lebedei albe, dar nu şi-n rolul lebedei negre pentru că îi lipseşte pasiunea. Nina dansează, din punct de vedere tehnic, impecabil, dar să fii perfectă s-ar putea să fie, de cele mai multe ori, plictisitor.

Aşa că, what does it take to be a black swan?

În primul rând, maturitate. Nu poţi să fii o lebădă neagră dacă nu ai avut experienţe care să te transforme într-una. Când eşti o Nina, o fată frumoasă şi devreme acasă, dedicată dansului, trăind împreună cu o mamă, la rândul ei fostă balerină, care îşi continuă visul personal prin copilul ei, lebăda neagră nu prea are de unde să apară. Într-o scenă, când Nina dansează cu partenerul ei, directorul companiei îl întreabă pe tip dacă s-ar culca cu Nina. Acesta spune răspicat că “Nu”. Nu pentru că Nina nu e frumoasă, dar pentru că Nina n-are sare şi piper.

În al doilea rând, trebuie să fii foarte bine înfipt în propria-ţi minte. Acest supralicitat ” să ştii cine eşti “. Mulţi nu ştim, mulţi avem impresia că ştim. De obicei, îndoielnica cunoaştere de sine e spulberată când vreun eveniment cu greutatea unui tsunami, care te loveşte din toate părţile, reuşeşte să te lase gol în faţa propriei persoane. Cine sunt eu?, te-ntrebi. Cu cât nevoia de-a afla se-ntâmplă mai repede, cu-atât mai bine. Timp câştigat.

În al treilea rând, “the only person standing in your way is you”, spune, iar, directorul. Sigur, încă o sintagmă celebră şi pe cât de celebră, pe atât de goală de conţinut fiindcă nu mai acordăm atenţie sensului – singura persoană care stă în calea succesului personal eşti tu. Nina e o dansatoare foarte bună şi, pesemne, şi-un om bun, corect, dar care nu îndrăzneşte să fie mai mult – mai sexy, mai dominatoare, mai îndrăzneaţă, mai seducătoare. Pentru că nu-şi dă sieşi drumul să fie mai mult, Nina n-are pe unde să scoată lebăda neagră, care, altfel, la răstimpuri, îşi face simţită, timid, prezenţa.Până când, în cele din urmă, într-un mod la fel de violent ca la Ansset, iese la suprafaţă. Însă, în cazul Ninei, descoperiea propriei lebede negre, arată puţin altfel…

0 comment

You may also like

Leave a Reply

%d bloggers like this: