Cu întrebarea asta în minte m-am dus ieri la Casa Frumoasă să-l văd pe Giuliano Bartolozzi, unul dintre artizanii casei Salvatore Ferragamo, cum face pantofi, adică, pe româneşte, cizmărie. Cum coase, cum lipeşte, cum dă, în cele din urmă, naştere pantofilor Tramezza de la Salvatore Ferragamo.
Giuliano are 66 de ani, iar secretul pantofilor bărbăteşti Tramezza se ascunde în…branţ. Giuliano arată ca un cizmar pe care îl vedeţi în cizmăriile de la noi, are halat alb şi şorţ şi o masă plină cu instrumente, cam ca un chirurg în sala de operaţie: şurubelniţe de diferite mărimi, perii, ca periile de pantofi pe care le avem acasă, adeziv, pensule, ciocan, cleşti, aţă şi ac, bureţel cu care îşi freacă mâinile ca să îşi cureţe adezivul lipit de ele.
Giuliano vorbeşte mult. Chiar dacă oficial demonstraţia nu a început, el meştereşte deja la pantof şi-i explică translatorului de la Institutul Cultural Italian din România ce face acolo. Demonstraţia începe şi Giuliano pune branţul Tramezza, cu o grosime de 4 cm, pe talpă, apoi coase pielea pantofului de acest branţ. Dă găurile în piele cu şurubelniţa şi ai senzaţia că se luptă şi cu pielea, şi cu el însuşi. Îmi dau seama că este nevoie de o forţă foarte mare ca să împungi pielea aia pentru a-i da găuri şi apoi să bagi un ac cu aţă prin ele şi să fixezi cele două elemente ale pantofului. Mâinile îi sunt protejate de mănuşi şi doar buricele degetelor sunt libere ca să poată trage acul cu aţa. Dacă n-ar avea mănuşi, s-ar tăia. După ce coase jumătate de pantof, ia o pauză. Îşi şterge fruntea cu o batistă, apoi continuă să coasă. Firul de aţă este întărit cu un lipici special ca să ţină bine cusătura.
Când termină de cusut, taie excesul de piele. Mă gândesc că aşa cum băieţii deşurubează radiouri când sunt mici, curioşi să vadă ce-i înăuntru, aşa mi-aş desface eu pantoful să văd ce se ascunde în el, deşi în perechea mea de la Primark, model Oxford, care-a costat 13 lire, nu cred că stau pitite prea multe mistere. Eventual alte şi altfel de poveşti, cele ale unor copii de prin lumea a treia care au meşterit la pantofii mei vestici. Însă pe-ale lor nu le ştiu.
Stilul de lucru pe care Giuliano îl foloseşte e acelaşi de acum 50 de ani, e cizmărie pură ce face şi pentru prima dată cred că înţeleg cu adevărat că aici plăteşti într-adevăr munca manuală a unui om, efortul fizic depus. Să facă o pereche de pantofi îi ia între 7-9 ore. Pielea folosită e dură şi trebuie “îmblânzită” aşa că Giuliano o udă cu o pensulă cu apă.
“Seara, când închei o astfel de treabă, eşti terminat”, spune Giuliano care, deşi face munca asta de aproape 50 de ani, pare într-o formă foarte bună. Cred că la el e vorba de pasiune, adică sigur e vorba de pasiune că l-am întrebat…
