Oameni, Timp liber

Lacrimile unei mame. Ce se întâmplă când te muți de la părinți?

Aveam 25 de ani când am plecat de acasă, de la părinți. Aș fi făcut-o mai devreme, dar nu aveam suficienți bani ca să fiu sigură că mă pot descurca pe cont propriu, fără niciun ajutor din partea lor. Ăsta a fost pariul pe care l-am pus când m-am decis că e momentul să-mi văd de drum într-o altă casă: să nu cer ajutorul lor financiar pentru chirie, întreținere și alte cheltuieli. M-am ținut de plan până azi, 7 ani mai târziu, lucru care nu poate decât să mă bucure.

Cu toate astea nu pot uita ziua în care am plecat de acasă. Era o zi frumoasă de vară, cu o săptămână înainte de ziua mea de naștere. Când mi-am anunțat părinții prima dată că am găsit o locuință, tata a acceptat informația cu lejeritate. M-a întrebat unde voi locui, cu cine, cum arată spațiul, dacă am nevoie de ajutor cu mutarea și așa mai departe. Mama a evitat subiectul, ca și când nu ar exista. A ascultat discuția mea cu tata, apoi am vorbit despre altele. Continuă lectura

Standard
Oameni

Pisicuță, pis, pis, pis

-M-a mușcat o pisică!

Așa a început tata conversația când m-a sunat ieri. Abia se întorsese de la doctor unde s-a dus ca să fie bandajat. Mirolăitoarea îl capsase cu simț de răspundere și, pentru că tata nu știa dacă e sălbatică sau doar speriată, a decis că paza bună trece primejdia rea, așa că a cerut opinia avizată a unui medic: e nevoie de vaccin anti turbare sau nu?

Fac o pauză de la povestea asta ca să dau anii înapoi. Cu vreo 23 în urmă, îmi vine să plâng numai când îi număr, aveam în curtea blocului un câine pe care o chema Fetița. Era un maidanez adus la cotețul blocului unde primea mâncare și apă la discreție și cu care eu mă jucam în zilele în care nu aveam chef să mă joc cu copiii. Într-o zi, când m-am întors din vacanță de la mare, m-am dus s-o pup pe Fetița care însă mânca. Continuă lectura

Standard