Dragoste la prima vedere: Nepal

O călătorie în Nepal e o experiență de neuitat. Eu am fost acolo anul trecut cu Rezan și, de atunci, am vorbit și cu alți oameni care au mers în această călătorie ca să aflu și perspectiva lor asupra acestei țări.

Nepalul e o țară cunoscută pentru cei mai mulți munți de peste 8000 de metri din lume, printre care și Everestul, cel mai înalt munte din lume. Majoritatea oamenilor care ajung acolo sunt alpiniști profesioniști sau amatori curioși să escaladeze munții sau să facă trekking-uri solicitante, dar de neuitat. Citește în continuare „Dragoste la prima vedere: Nepal”

Dă o șansă la viață prematurilor de la Spitalul Universitar din București

În fiecare zi, în România, e câte ceva de rezolvat. Sunt atât de multe de făcut, încât nu e loc de plictiseală sau de lipsă de opțiuni. Fiecare dintre noi poate alege cu inima unde vrea să ofere energia, timpul și, uneori, banii. Și asta e minunat pentru că avem multe exemple în jurul nostru că, din nimic, se pot construi lucruri vitale pentru societate, așa cum e, de pildă, primul spital de oncologie și radioterapie pediatrică construit exclusiv din donații și sponsorizări. Citește în continuare „Dă o șansă la viață prematurilor de la Spitalul Universitar din București”

Prima mea cursă de alergare

Niciodată nu e prea târziu să încerci ceva nou! Pentru mine noul a fost weekend-ul acesta, când am avut prima mea cursă de alergare. Am fost la Bucharest International 10K unde am participat la cursa populară de 3,4km și unde am strâns din donații de la voi 500 de lei pentru cauza organizației Habitat for Humanity România care ajută familiile cu posibilități reduse să aibă un acoperiș decent deasupra capului fie prin reabilitarea locuinței, fie prin construirea uneia noi. Am pus și eu de mai multe ori osul la treabă pe șantierele lor, pentru că, pe lângă specialiști, locuințele prind viață cu ajutorul voluntarilor. Citește în continuare „Prima mea cursă de alergare”

Runners for Humanity: Alerg la Bucharest International 10K 2019

Sunt șase ani de zile de când fac mișcare în mod constant, chiar dacă am mai avut și eu pauzele mele mai lungi, după care fiecare revenire m-a făcut să promit că niciodată nu o să mai fac pauze de mișcare mai lungi de două săptămâni. De ce? Pentru că orice pauză lungă te face să te simți, atunci când reiei mișcarea, ca și când n-ai depus efort niciodată în viața ta. Mușchii te dor iar ca-n prima zi când i-ai pus la treabă și trebuie s-o iei de la zero cu construirea rezistenței și-a flexibilității. Citește în continuare „Runners for Humanity: Alerg la Bucharest International 10K 2019”

12 ore de muncă ale unui freelancer (cu tot cu pauze active)

Printre cele mai frumoase părți ale vieții de freelancer e faptul că n-ai timpi morți și că poți să valorifici fiecare moment. Dacă la un loc de muncă stabil, fie că ai, fie că n-ai ce face, ești obligat să rămâi acolo pentru că ești în timpul programului, ca freelancer poți să îmbini utilul cu plăcutul, viața profesională cu cea privată. Nu obții vreo harababură, ci, cu disciplină, ești pur și simplu eficient și-n ciuda unui timp utilizat la maxim, dar cu cap, vei avea și mai mult timp disponibil pentru ce-ți place.

Ziua mea de azi e cel mai bun exemplu de zi de freelancer în care le poți face pe toate. A fost o zi în care am fost doar acasă, așa că îți voi povesti ce am făcut în 12 ore, de la 7 dimineața, când m-am trezit, și până la 7 seara, când, e drept, nu m-am dus la culcare, dar pot să zic că ziua mea activă s-a încheiat. Așadar, dacă ți-ai imaginat vreodată o zi de lucru în care să faci și activități casnice fără să te prindă 12 noaptea, îți spun că se poate, fără să-ți irosești energia, rămâi cu zâmbetul pe buze și mai ai parte și de o seară liniștită, să faci ce-ți place. În cazul meu, azi, fiindcă e marți, mă uit la Asia Express, dar asta e o altă poveste, pe care o voi scrie în textul dedicat ”plăcerilor vinovate”.

Kreti 29.jpg

M-am trezit la 6.50 dimineața, înainte să sune ceasul, ca să beau un pahar cu apă, îmi era sete. Nu m-am mai culcat, căci alarma urma să ”cânte” oricum la 7.00. După rutina de dimineață, mi-am făcut cafeaua și m-am așezat la birou la 7.30, unde am citit câteva știri, apoi am început să traduc un text din română în engleză, pentru un proiect la care lucrez și în care am făcut o serie de interviuri care vor fi bilingve, și română, și engleză. Treaba asta mi-a luat cam două ore și jumătate, căci am mai editat, încă o dată, și textul în română. Îmi place să am timpul necesar să revin la textele pe care le lucrez așa că atunci când pot face asta, mă uit peste ele de mai multe ori, să fiu sigură că sună așa cum trebuie, ca ton și mesaj, deopotrivă.

În jurul orei 9.30, am mâncat micul dejun, un iaurt cu musli și o banană și am mai citit alte știri, apoi pe la 9.45 am lucrat la o a doua traducere din română în engleză pentru același proiect, activitate care a durat tot cam două ore și jumătate. Pe la 12.00 am luat o pauză mai mare, de vreo 20 de minute, în care am pus o tură de rufe la mașina de spălat și am măturat și am dat cu mopul pe holul de la etajul unde locuiesc, atât în fața ușii mele, cât și a vecinilor mei.

Kreti 12.jpg

Pe la 12.30 am făcut o nouă adaptare din engleză în română, de data asta pentru site-ul RedBull.ro și, pentru că mi-a picat un interviu pe care trebuia să îl fac online, pe Skype, am profitat de momentul liber ca să calc niște haine care stăteau pe fotoliu de vreo săptămână și pe care, în așteptarea momentului oportun, le tot mutam dintr-o parte în alta.

Așa că după ce am terminat cu călcatul, în jurul orei 1.15, a urmat pauza de masă, în care mi-am făcut 2 ouă ochiuri, cu un avocado și niște brânză. În timpul acesta am ascultat un podcast pe Spotify, de fapt e o meditație ghidată de 21 de zile, pe care o urmez inconsecvent, căci ultimul episod îl ascultasem săptămâna trecută. Tot e bine că n-am uitat de el. După ce am terminat de mâncat, am pus la uscat rufele din mașina de spălat, căci se terminase programul.

Pe la 1.45 m-am reașezat la birou, am dat mai multe mailuri și am făcut câteva plăți, căci am primit banii de la un proiect, așa că a fost un moment bun să mă achit de orice fel de datorii financiare. De fiecare dată când am bani, mă asigur că am plătite, la zi, toate facturile, mă stresează să știu că am întârzieri cu plățile de orice fel și mă liniștește, deci, să știu că-s la punct cu toate.

Kreti 22.jpg

La ora 2.00 am început să editez un alt interviu în limba engleză, căci am primit un feedback pe care-l așteptam pentru el, așa că am putut să fac modificările de rigoare. Editarea a mers ușor așa că într-o oră am terminat-o. Simt nevoia să mă dezmorțesc, deci bag un antrenament de 15 minute pe care-l găsesc pe YouTube și îmi crește iar energia.

Pe la 3.30 citesc niște transcrieri de interviuri pe care le-am făcut săptămâna trecută și pe care trebuie să le folosesc săptămâna asa ca să scriu un articol. Am deadline vineri așa că vreau să mă familiarizez cu informația și să mă reconectez cu subiectul. Sunt transcrieri cu trei personaje diferite, așa că lectura și notițele pe care le iau pe marginea lor durează cam o oră și jumătate. Mă simt bine că am făcut și treaba asta, acum tot ce-mi rămâne de făcut e să scriu articolul.

La ora 5.00 îmi mai fac o cafea scurtă și mă apuc de citit una dintre multle cărți pe care le am pe birou. Luna care a trecut am citit foarte puțin că nu prea am avut chef, însă nu mă îngrijorez, sunt, la fel ca-n cazul serialelor, o cititoare care atunci când se apucă de lectură, rade 2-3 cărți dintr-un foc, după care iau o pauză lungă, după care mă reapuc și tot așa.

Kreti 18.jpg

Citesc vreo 40 de minute, apoi plec la sala de sport care e lângă mine, în 5 minute sunt acolo, iar ora mea începe la 6.00, o oră frumoasă de pilates care mă relaxează și care mă ajută să-mi reechilibrez postura după o zi petrecută mai mult la birou. Termin ora la 7.00 și vin acasă, unde fac un duș, mă pregătesc să-mi fac de mâncare și să mă uit, ca-n fiecare marți, la Asia Express, un show care, deși nu credeam, m-a prins cu totul și la care mă uit cu sufletul la gură de 3 ori pe săptămână, în parte pentru că pe unii dintre oamenii de acolo îi cunosc, în parte pentru că am astfel prilejul să visez cu ochii la deschiși la o aventură similară, dar să mă și pun în locul concurenților pentru care experiența e plină de provocări, mai ales că destinația în care sunt acum, India, nu e deloc floare la ureche, ci, dimpotrivă, te poate face complet cu nervii.

Cum ar arăta o zi de-a ta dacă ai fi freelancer? Sau, dacă ești deja unul, cum e o zi perfectă în care apuci să le faci pe toate?

Imaginile au fost realizate de Andreea Irina Leu cu ocazia evenimentului Walk’n’Shoot.

Cum a fost la No.mad Talks

Din când în când sunt invitată să vorbesc la evenimente. Suficient de rar încât să nu plictisesc publicul, din fericire, cu aceleași povești, deși, în timp ce vorbesc, îmi dau, adesea, seama că am câteva pe care le repet, pentru că știu sigur că, în principal, vor stârni râsul. Deși nu țin morțiș, devin, inevitabil, unul dintre oamenii care, în cele din urmă, vor avea mâna aia de întâmplări bune, pe care TREBUIE să le spună a 78291-oară.

DSC_0356.jpg

La finalul lunii februarie am fost la ediția a 8-a a evenimentului creat de Iunieta Sandu, No.mad Talks, care are loc în fiecare lună și care invită nomazi digitali și freelanceri să-și împărtășească experiența profesională. Citește în continuare „Cum a fost la No.mad Talks”

Au renunțat la ambalajele de plastic, așa că vânzarea de legume și fructe a crescut cu până la 300% într-un an de zile

Frumusețea ideilor simple poate fi admirată în toată splendoarea ei atunci când le vedem și implementate! S-a întâmplat recent în Noua Zeelandă, unde mai multe supermarket-uri din lanțul New World au reușit să vândă în ultimul an cu până la 300% mai multe legume și fructe prin adoptarea unei idei, pe cât de banală, pe atât de eficientă: renunțarea la ambalajele de plastic și prezentarea produselor așa cum le-a lăsat natura, ”goale”. Citește în continuare „Au renunțat la ambalajele de plastic, așa că vânzarea de legume și fructe a crescut cu până la 300% într-un an de zile”

30-Day Well Challenge: Provocarea celor de la The New York Times pentru o viață mai bună (și mai disciplinată)

Începutul de an este, pentru mulți, un prilej pentru planuri și promisiuni care să ne îmbunătățească felul în care trăim. De la cursuri de perfecționare în profesia pe care o avem și până la mișcare constantă și alimentație în care primează legumele și fructele în detrimentul junk food-ului și zahărului adăugat, cu toții am trecut, cel puțin o dată, prin acest moment al unui alt început în care încercăm să ne reinventăm.

Unii am dus cu bine la capăt tot ce ne-am propus, alții am renunțat poate înainte de finalul lunii ianuarie, însă, oricum ar sta lucrurile, fiecare dintre noi ne-am dorit să facem ceva bun pentru noi, cândva. Iar intenția asta e un început bun. Nu ne rămâne decât să ne organizăm mai bine, să fim mai implicați și, în cele din urmă, ne va ieși. Partea bună e că putem s-o luăm de la capăt de câte ori ne dorim și că nu trebuie să așteptăm o zi de luni sau un 1 ianuarie ca să-i dăm bătaie. Citește în continuare „30-Day Well Challenge: Provocarea celor de la The New York Times pentru o viață mai bună (și mai disciplinată)”

Meditația și regăsirea răbdării

Și eu, ca mulți dintre voi, îmi pierd deseori răbdarea. De fapt, lipsa de răbdare e o temă personală la care lucrez de multă vreme pentru că mi-am dat seama că, fără să vreau, sunt contexte în care mă pripesc și judec lucrurile aiurea, din grabă. De aceea, încerc, cu pași mărunți, să transform această atitudine și, atunci când îmi vine să vorbesc sau să acționez mai repede decât e nevoie, ”îmi mușc limba”, cum s-ar spune.

Una dintre cele mai dificile etape ale meseriei mele este transcrierea interviurilor pentru că necesită multă răbdare să stai locului și să asculți cu atenție ce ai vorbit cu un om și apoi să scoți pe foaie fiecare cuvânt. Am făcut probabil sute de astfel de transcrieri până acum și uneori e mai greu, alteori e mai ușor, depinde și de starea de spirit pe care o am în momentul în care fac asta. Citește în continuare „Meditația și regăsirea răbdării”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑