Blogul meu a avut întotdeauna suișuri și coborâșuri, zile în care a fost foarte popular și zile în care p-aici a bătut vântul. E ceva normal, căci așa se întâmplă cu orice proiect de cursă lungă: ca-n viață, ai parte și de cele 5 minute de glorie, și de cele 55 de minute în care nimeni nu știe cine ești, haha. Însă pe propria-mi piele am descoperit că disciplina, perseverența și anduranța fac diferența, atât în ceea ce privește un simplu blog, dar și în alte aspecte, mai importante, din viețile noastre. Continuă lectura
Arhive pe categorii: comunicare
Să vorbim despre răbdare
Mâna sus cine face treișpe, paișpe când ce vrea nu se-ntâmplă ACUM, AICI, REPEDE? Cu toții am trecut, cel puțin o dată, printr-o situație în care așteptarea a ceva, a cuiva ne-a pus pe jar. Și-n timpurile astea când totul se întâmplă pe fast forward, să ai răbdare pare un fel de picătură chinezească menită să ne scoată peri albi.
Mie însă îmi place să ”lovesc” fix acolo unde mă doare cel mai rău. Poate că, la fel ca tine, pot să ignor o vreme ”problema”, s-o ascund, să mă fac că n-o văd, să-i găsesc justificări. Dar ca orice om cu o busolă interioară care funcționează și care uneori prinde glas, și-a mea strigă până la urmă suficient de tare: ”Te văăăăd, nu mă poți ignoraaa!” Știu în acel moment că nu mai pot să o dau cotită și e nevoie să acționez. Continuă lectura
Cine sunt oamenii din spatele albumului foto PROTEST și ce vor ei
Ce este protestul și la ce anume ne folosește el nouă, cetățenilor?
În ultimii ani s-a ieșit mult în stradă și din ce în ce mai mulți oameni au început să înțeleagă că pot să spună sus și tare ce-i nemulțumește fiindcă așa simt și vor, nu fiindcă sunt scoși de alții să facă asta. Tocmai de aceea, Corina Murafa a avut ideea unui album foto despre protestele din România ultimilor 10 ani – cum s-au transformat ele de-a lungul timpului și care au fost subiectele care i-au mobilizat pe oameni să se pună în mișcare.
Ea a reușit să strângă repede alți oameni la fel de interesați de un astfel de proiect și, împreună, au început să construiască o idee pe care vor acum s-o ducă la capăt. Continuă lectura
Un director de școală a fost ras în cap de unul dintre elevi
Cele mai frumoase povești sunt cele despre care e greu să scrii pentru că sentimentul pe care-l trăiești atunci când le citești e dificil de descris în cuvinte. Poate că, de aceea, pentru mine, rușii rămân unii dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile: ei au înțeles natura umană cu toate subtilitățile ei și au scris despre asta cu înțelegere și, mai ales, compasiune.
O astfel de poveste frumoasă a avut loc zilele trecute la o școală din SUA. Acolo, directorul, domnul Hardy, a fost ras în cap de către un elev, Jackson, în fața colegilor săi. De ce s-a întâmplat asta? Ei, bine, în weekend-ul care tocmai se încheiase, băiatul s-a ras în cap în semn de solidaritate cu bunicul lui bolnav de cancer. La școală, colegii au făcut mișto de el și de felul în care arată. Continuă lectura
Norvegia vrea să-i dea cadou Finlandei un vârf de munte
Cu toții avem bătăi de cap când trebuie să oferim un cadou, indiferent că e vorba de oameni cunoscuți sau mai puțin cunoscuți. Însă nivelul problemei a fost cu adevărat ridicat când Norvegia a hotărât să-i dea Finlandei un vârf de munte cu ocazia celor 100 de ani pe care-i împlinește ca stat liber în decembrie anul acesta. Hei, cine poate ține pasul cu așa ceva?
Cadoul năstrușnic, dar care a înduioșat oamenii din toată lumea datorită gestului, a fost ideea unui inginer ieșit la pensie, Bjørn Geirr Harsson. De aici și pâna ca propunerea să ajungă de interes național n-a fost decât un pas. Omul, alături de mai marii Norvegiei, a început să vadă cum ar putea să ofere, efectiv, cadoul. Continuă lectura
Donarea de sânge: de ce Parlamentul abia ales și miniștrii proaspăt învestiți ar trebui să doneze sânge (guest post Diana Turturică)
În cea de-a două zi a anului 2017, o postare mai bizară pe Facebook a răscolit în mine niște amintiri triste despre anul 2016:
„Centrul de Transfuzie Sanguină Bucureşti
Like This Page · January 2 · Edited ·
Chemare la donare
La mulţi ani, dragi prieteni!
Haideţi să intrăm în noul an cu o fapta bună. 🙂
Începând de mâine (marţi, 3 ianuarie), vă aşteptăm la donare în număr cât mai mare! Facem un apel special şi către donatorii fideli, deoarece nevoia de trombocite este foarte mare. Pacienţii se bazează pe noi. Împreună putem să salvăm vieţi!
Vă reamintim că programul este de la 7:30-13:30, de luni până vineri.”
Am gândit-o pe multe părţi. Ce strategie de comunicare ciudată! „La mulţi ani şi hai să donezi sânge.” Cum să faci apel la „donatorii fideli”? Că doar nu este vorba despre clientela fidelă. Știind că eu nu pot dona din cauza că sunt subponderală, am ridicat din umeri, am făcut minima fapta bună de a da share şi am trecut la următoarea postare din listă. Continuă lectura
Brigada binelui: fundraiserii stradali
”Mamăăă, ia uite-i p-ăștia din nou, ce mai vor și azi?”, te-ntrebi în gând în vreme ce te apropii de tineri cu tricouri pe care sunt incripționate diferite nume – WWF, Hospice, UNICEF, SOS Satele Copiilor. Pe unele dintre ele le recunoști, pe altele nu și, cu toate că habar n-ai ce au să-ți spună oamenii ăștia, îți faci griji cum să-i fentezi.
Ba chiar, uneori, prezența lor te aduce la exasperare când îi întâlnești a nu știu câta oară la metrou la Piața Romană sau la Pipera ori lângă clădirile de birouri ca un furnicar unde, poate, lucrezi. Când te abordează a nu știu câta oară îți zici că, fără îndoială, au pus ochii pe tine și până nu faci cum vor ei, nu scapi. Cel mai probabil însă habar n-au că tu ești același cu omul pe care l-au oprit și ieri. Ei văd sute de fețe în fiecare zi. Continuă lectura
