Oameni, Timp liber

U – July 22 – un film pe care îl trăiești cu sufletul la gură

Aseară am mers să văd, în sfârșit, U – 22 iulie, filmul regizat de norvegianul Erik Poppe, despre masacrul de pe insula Utoya din 22 iulie 2011, când extremistul de dreapta Anders Breivik, atunci în vârstă de 32 de ani, a detonat o mașină-capcană lângă guvernul din Oslo, apoi a omorât 77 de tineri, membri ai Partidului Laburist, care erau în tabără, pe insula aflată la 40 de kilometri de capitala Norvegiei. De ce-a făcut Breivik asta? Pentru că el considera că Partidul Laburist, care era la guvernare la acea vreme, are o politică prea permisivă cu imigranții și că numărul lor în creștere va duce, în cele din urmă, la islamizarea Europei. Pe scurt, a vrut să îi pedepsească.

Filmul, lansat în 2017, la șase ani de la evenimente, urmărește povestea imaginară, dar bazată pe mărturiile reale ale supraviețuitorilor, a lui Kaja, o adolescentă care, în timpul atacului, își pune propria viață în pericol pentru a o găsi pe sora mai mică, Emilie. Situații similare au existat cu adevărat pe 22 iulie 2011, iar pe unele dintre ele le poți citi în cartea ”Unul dintre noi”, scrisă de jurnalista novergiană Åsne Seierstad, și tradusă grozav în limba română de Simina Răchițeanu. Continuă lectura

Standard
Oameni, Uncategorized

8 motive să mergi în vacanță în Nepal

În 2017 și-n 2018 am avut parte de două dintre cele mai grozave aventuri din viața mea, o călătorie în India și una în Nepal. Nu știu dacă aș fi făcut vreodată aceste călătorii pe cont propriu, deși, la cum mă cunosc, probabil că da. Însă, pentru că am mers într-un grup organizat, totul a fost mult mai simplu din punct de vedere administrativ, mai ales că India și Nepal nu-s chiar niște țări floare la ureche în care să le rezolvi pe toate cât ai bate din palme. Uneori, mai apar surprize.

De aceea, vreau să-ți spun azi de ce merită să faci pasul acesta alături de Rezan, un om pe care l-am cunoscut într-un context profesional în urmă cu trei ani de zile, dar care, între timp, mi-a devenit unul dintre cei mai apropiați prieteni. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Poveste de familie: doi tați, doi copii gemeni, o viață fericită

Lestat Monroe, Perry Zizzi și cei doi copii ai lor, Lucrezia și Orazio formează o familie fericită de opt ani de zile. Sunt o familie în care părinții sunt bărbați, dar pentru ei asta nu contează. Cu toții trăiesc în România. Lestat este om de afaceri, iar Perry este avocat. Copiii lor merg la școală și au parte de activități obișnuite, ca orice alt copil.

Primul meu loc de muncă după terminarea facultății a fost cel de asistentă personală pentru Lestat Monroe, care la acea vreme era manager al evenimentului artistic ”Cow Parade”, în București. Relația de muncă s-a transformat într-una de prietenie și așa a rămas de atunci. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

”Iubește și fii iubit(ă)” sau despre asumare în viața de cuplu (și nu numai)

Unele cărți le citesc cât ai bate din palme. Pe altele, chiar dacă îmi plac, le termin într-o mie de ani. Nu știu prea bine de ce se întâmplă asta, însă lucrurile au tendința să se complice atunci când citesc mai multe cărți deodată. Așa s-a întâmplat și cu cartea ”Iubește și fii iubit(ă)”, scrisă de psihologul și psihoterapeutul de cuplu, Domnica Petrovai, pe care o urmăresc de multă vreme.

Iubește și fii iubit(ă) – Aproape totul despre relația de cuplu” este o carte care mi-a plăcut mult pentru că e scrisă simplu și dintr-o perspectivă personală, în care, adesea, Domnica face trimiteri la propria experiență de cuplu ca să ne ajute să înțelegem mai bine la ce se referă. Își asumă greșeli din relații trecute, iar asta o face să jongleze cu ușurință între tabăra specialiștilor în cuplu și cea a oamenilor care au aceleași probleme în relații, ca noi, restul. Din acest punct de vedere, Domnica devine un om cu care e ușor să rezonezi, nu doar un profesor care dă lecții. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Esther Perel: ”Calitatea bună a relației e cea care ține oamenii împreună”

Încă dinainte de a începe, ziua a treia de la Unfinished Festival 2018 stătea sub semnul lui Esther Perel, terapeut de cuplu cu peste 30 de ani de experiență, autor de bestsellers New York Time, speaker la TED Talks cu peste 20 milioane de vizualizări și lista ar putea continua. Un lucru era sigur: lumea se va înghesui s-o vadă în carne și oase. Și așa a și a fost. Auditoriumul și Sala Tronului de la MNAR (unde prezentarea ei a fost proiectată pe un ecran pentru cei care n-au mai prins loc pe scaun în Auditorium) au fost pline ochi. Ce atmosferă grozavă!

Am plecat mai devreme de acasă ca să iau de la librărie una dintre cărțile ei fiindcă urma să avem și-o sesiune de autografe. De la Piața Română și până la Universitate am luat la rând toate librăriile posibile ca să primesc același răspuns: nu mai avem nici o carte de-a lui Esther Perel. În cele din urmă, cu o oră jumate înainte de prezentarea ei, cei de la Curtea Veche, editura care o publică în România, au venit cu cărțile la MNAR, s-a făcut instant coadă, s-au vândut ca pâinea caldă, așa că stocul a fost, din nou, suplimentat în timp real, în timp ce lumea stătea la coadă să-i fie semnată copia. Nimeni nu a plecat supărat acasă, așa că un mulțumesc se duce spre editura Curtea Veche că s-a mobilizat. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Ayesha Wazir, prima femeie cu partid politic din Pakistan

În unele locuri din lumea asta ai putea să mori pentru că te exprimi liber și vorbești despre lucrurile în care crezi. Da, poate că în România sunt multe care nu merg bine, însă cu siguranță nu putem vorbi despre sistem dictatorial sau totalitarism în țara noastră. E absurd și e nedrept față de țări în care să trăiești reprezintă, zilnic, o incertitudine. În aceste locuri, ”carpe diem”, e cu adevărat un îndemn care poate însemna, în același timp, o clipă de viață și-o clipă de moarte. Soarta e cea care are puterea de-a decide.

Dintr-un astfel de loc vine și AYESHA WAZIR, activistă și politician, prima femeie din Pakistan care și-a făcut partid politic în care majoritatea membrilor sunt femei. Vorbește despre nedreptate și cum să facem lumea un loc mai bun încă de la 7 ani, când tatăl ei, un mare suținător sl său și al surorii sale, MARIA WAZIR, care e jucătoare de squash, o activitate de neimaginat pentru o femeie musulmană din acea zonă, a dus-o la adunări publice și la întâlniri dintre politicieni și cetățeni. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Nicolas Jaar compune muzică din greșeală

O nouă zi la Unfinished Festival 2018, un nou prilej să scriu despre ce am văzut acolo și de a-mi face, iar, mea culpa pentru că nu am fotografiile mele bune de publicat. Sunt într-un loc atât de frumos, Muzeul Național de Artă al României, și mă plimb prin săli superbe și nu pot să vă arăt asta. Da, imaginile cu ce se întâmplă acolo, vor apărea în zilele următoare, dar asta nu mă consolează prea tare, faptul că nu le am și eu ca să însoțească aceste texte mă supără. Dar să mă bucur mai bine de ceea ce este decât ceea ce nu este și să vă povestesc despre a doua zi de magie, care mi-aș fi dorit să nu se mai încheie.

Dialogul dintre compozitorul și artistul de muzică electronică Nicolas Jaar și Farah Nayeri, jurnalistă de la The New York Times a fost o experiență minunată și ruptă de realitate. Sentimentul irealului îl trăiesc oricum de două zile datorită vorbitorilor pe care i-am văzut acolo sau a întâlnirilor dintre oameni extraordinari aduși laolaltă în dialoguri publice. Aș fi vrut să zic că e ca un get together la bere, dar că nu avem berea, însă aș minți, avem și bere, la discreție, în frigiderele amplasate prin muzeu (mulțumesc sponsorilor). Continuă lectura

Standard