În urmă cu trei ani de zile am devenit liber profesionistă și am ales să muncesc pe cont propriu. Îmi aduc și acum aminte emoția deciziei mele și toate întrebările care mi-au venit în minte o dată cu ea. Cele mai importante dileme ale mele pe care am vrut să le rezolv cât mai repede au fost legate de sănătatea și finanțele mele. Știam că, de acum înainte, voi fi propriul meu șef, așa că va trebui să am grijă de mine atât profesional, cât și personal.
Am vorbit cu multe femei din jurul meu care lucrau pe cont propriu de mai multă vreme și am descoperit că puține dintre ele își puseseră acest fel de probleme. Multe dintre ele îmi spuneau că se vor gândi la aceste aspecte mai târziu, în viitor, sau, în cazul sănătății, atunci când situația o va cere. Adică, pe scurt, atunci când li se va întâmpla ceva și vor trebui să ia măsuri. Continuă lectura →
Sunt fericită când sunt cu oamenii pe care-i iubesc. Iar familia mea se numără printre acești oameni. De aceea, momentele în care ne strângem la aceeași masă aș vrea să dureze o veșnicie. Sunt tot mai puține prilejuri să facem asta, așa că, atunci când există vreun motiv, trag de toată lumea să ne strângem laolaltă. Așa cum am făcut zilele trecute, când am avut o chiulotă de vită de la Karpaten Premium Angus.
Am auzit poveștile tuturor și întâmplări de tot felul de o mie de ori. Le-aș mai asculta de încă o mie pentru că știu că timpul curge în defavoarea tuturor. Văd imaginea de ansamblu: că nu vom fi unii cu alții pentru totdeauna și că e mai bine să mă bucur de orice moment cu ei. Continuă lectura →
În urmă cu 14 ani, medicul german Frank Hoffman era în duș când i-a venit o idee simplă, dar genială: instruirea persoanelor nevăzătoare astfel încât să poată să depisteze cancerul mamar în stadiul său incipient, doar prin palpare, și cu un grad de reușită mai mare decât aparatura tehnologică pusă la dispoziție.
Când în 2005 medicii ginecologi din Germania au fost înștiințați că nu mai pot trimite la mamografie femei despre care nu sunt siguri că ar putea avea cancer la sân, doctorul Hoffman a știut că trebuie să facă ceva. ”Nu aș fi putut să stau față în față cu o pacientă care mă întreabă dacă totul e bine și eu să-i spun fără ezitare că totul e grozav,” spune medicul. Aceasta cu atât mai mult cu cât 20% dintre cazurile de cancer mamar sunt în rândul femeilor sub 50 de ani. În Germania, doar femeile între 50 și 69 de ani beneficiază de mamografie ale cărei costuri sunt decontate de casa de asigurări. Continuă lectura →
La începutul acestei luni am scris despre un proiect nou, care îmi atrăgea atenția: Irina Vasilescu strângea fonduri ca să cumpere absorbante pentru femeile fără adăpost. De la copiii cei mai săraci, la copiii cei mai deștepți și până la artiștii buni și mai puțini cunoscuți, Irina spune că e ONG-istă de când a intrat în câmpul muncii. ”Acum gândesc ateliere de ecologie și protecția mediului și, în timpul liber, umblu pe străzi cu pachete cu absorbante pentru femeile foarte sărace,” spune ea.
Proiectului i s-a alăturat, încă de la început, și Alexandra Tănase, care de câțiva ani ajută persoanele defavorizate – face teme cu copiii din Ferentari, gătește uneori pentru oamenii străzii și acum umblă și ea pe străzi cu pachete cu absorbante.
Am vorbit cu Irina despre proiectul Pe Stop, despre ce a reușit să facă în numai o lună de când l-a anunțat public și despre ce planuri pe termen lung are.
Alexandra pregătește pachetele cu absorbante pentru beneficiare
Cum ți-a venit ideea proiectului Pe Stop?
Pe Stop nu este o idee originală. De fapt, nu cred că originalitatea este miza într-un astfel de proiect, ci utilitatea. Am văzut în toamnă un reportaj despre o persoană care făcea asta în SUA – Nadya Okamoto. A părut o idee foarte utilă, așa că am preluat-o – i-am scris și Nadyei că aș vrea să fac asta și s-a bucurat! Între timp, am aflat că astfel de inițiative au apărut prin cam toate colțurile lumii.
Ce faci în mod concret?
Strângem fonduri și cumpărăm produse de igienă intimă (absorbante, pantyliners etc.), pe care le distribuim lunar femeilor foarte sărace din București. Spun „noi” pentru că suntem două – Alexandra Tănase a venit în echipă la foarte scurt timp după ce am început proiectul. Lucrăm pro bono și, inițial, produsele erau cumpărate din banii noștri de buzunar. În continuare acoperim noi o parte din costuri.
Am început proiectul abia din ianuarie, dar ne străduim să facem totul cât mai structurat și previzibil, ca beneficiarele să știe că se pot baza pe ajutor în fiecare lună. Mai sunt vreo două zile din campania de crowdfunding (până pe 28 februarie se pot dona bani la sprijina.ro/cauze/pe-stop). În plus, toată săptămâna aceasta, până pe 4 martie inclusiv, se pot dona produse în coșurile pe care le-am amenajat în 4 locuri din București – Dianei 4, Macaz, Manasia Hub și Facultatea de Farmacie.
Este posibil ca, în curând, să avem nevoie și de voluntari, așa că dacă sunt persoane care și-ar putea dona câteva ore de weekend pe lună ca să ne ajute la făcutul pachetelor și distribuție, ne pot scrie pe pagina de Facebook sau pe mail -irina.vasilescu30@gmail.com.
Cine sunt femeile pe care le ajuți?
Prima oară, în ianuarie, am căutat în locurile unde știam că se găsesc mai multe persoane fără adăpost. Am avut cel mai mare succes la Gara de Nord, unde am și revenit acum. Alexandra a venit apoi cu ideea să mergem și în Ferentari, la școala unde Valeriu Nicolae organizează în fiecare duminică sesiuni în care voluntarii vin să facă teme cu copiii dezavantajați. Părinții copiilor vin lunar acolo și primesc detergent, pastă de dinți etc. A fost ușor să ne alăturăm și noi cu pachetele Pe Stop. Acum ne străduim să ajungem la adăposturile de noapte și curând vom vorbi și cu cantinele sociale.
Cum au răspuns femeile?
Până acum am dat 68 de pachete – 9 în ianuarie și 59 în februarie. Încercăm să ne stabilizăm, în curând, pe la 100 de pachete lunar. Toate persoanele s-au bucurat. Vreo două au fost stânjenite din cauză că erau și bărbați în apropiere și o singură persoană a refuzat pachetul, bănuiesc că din aceeași cauză. În medie, oamenii au fost neașteptat de plăcut surprinși și de deschiși.
Ai avut parte și despre bețe-n roate. Despre ce a fost vorba?
Da – a fost, cred, o neînțelegere în cadrul echipei de la un adăpost de noapte – directorul ne-a anunțat telefonic că suntem binevenite, iar când am ajuns acolo, în ziua și la ora stabilite, asistenta de tură ne-a refuzat. Zilele astea încercăm să rezolvăm problema și căutăm să obținem o permisiune scrisă.
Pachete cu absorbante pentru beneficiarele Pe Stop
Ce îți propui în perioada următoare și cum anume te-am putea ajuta noi?
Vrem să ajungem cam la 100 de pachete lunar și la o stabilitate – în sensul că femeile pe care le vizăm ar trebui să știe să ne caute la anumite zile, în puncte fixe. Încercăm să introducem, în curând, și niște discuții despre igiena menstruală cu beneficiarele. Mergem din aproape în aproape. Ne ajută orice donație, în produse sau bani, orice voluntar și orice sugestie. Numai să nu fie sugestia cu cupele menstruale, că am primit-o de multe ori și am explicat de ce nu putem dona cupe menstruale, aici.
De ce crezi în proiectul tău?
Pentru că este nevoie de el și pentru că neașteptat de mulți oameni au avut încredere în noi. Dacă îl făceam doar o dată, ar fi fost o simplă „faptă bună” – dar răspunsul susținătorilor la apelul nostru ne-a încredințat că putem face ceva mult mai structurat. Pe Stop oferă o rezolvare unei probleme fiziologice și, în același timp, ajută beneficiarele să câștige un strop de demnitate. În curând, cum scriam mai sus, plănuim să introducem și o componentă educativă.
Coș pentru donarea absorbantelor la Dianei 4, București
Ieri am aruncat doi avocado și doi dovleci la coșul de gunoi pentru că se stricaseră și m-am simțit tare prost din cauza asta. Încerc să reduc la minim risipa alimentară și oricât de conștient aș face cumpărăturile, tot o mai dau din când în când în bară. Însă încerc să îmbunătățesc aspectul ăsta, mai ales că, în ceea ce mă privește, e o chestiune etică, la care țin: să nu îmi bat joc de alimente când alții n-au ce pune pe masă.
În România, unul din doi copii cu vârsta de până-n 6 ani se află în risc de sărăcie și excluziune socială. Asta înseamnă și că merge la culcare flămând. Suntem pe primul loc în UE în ceea ce privește sărăcia și avem și cel mai mare dezechilibru al veniturilor. Deși ai putea crede că mâncarea e irosită de oamenii fără educație și cu o situație precară de viață, o să ai o surpriză: statisticile au arătat că, în general, oamenii cu venituri mari și cu studii universitare sunt cei care fac cea mai mare risipă.Continuă lectura →
Femeia din imaginea de mai sus se numește Kailah și trăiește pe stradă. Am văzut-o prima dată în filmul scurt, dar de impact realizat de Bustle. E un film despre femeile care trăiesc pe stradă și despre cum reușesc să se descurce, în fiecare lună, cu ciclul menstrual și igiena intimă. A fost prima dată când m-am gândit că printre multe alte probleme pe care aceste femei le au, aceasta e încă una dintre ele, poate printre cele mai neplăcute și sâcâitoare.
Așa că ce faci atunci când nu ai bani pentru absorbante? Creativitatea te ajută, în mod sigur, să vii cu soluții care să te scoată din impas și sunt sigură că azi, în România, multe femei găsesc în continuare astfel de soluții chiar dacă nu trăiesc pe stradă. Sărăcia e o problemă care afectează, conform statisticilor, aproape 40% din populația țării noastre. E imens! Gândiți-vă, deci, că printre acești oameni sunt femei pentru care 10-15 lei pe lună pentru un pachet de absorbante sunt un lux pe care nu și-l permit. Continuă lectura →
Când mi-am propus să lucrez pe cont propriu m-am gândit că o să-mi fac programul așa cum vreau și că o să am parte de proiectele pe care eu le aleg, după bunul meu plac. Nu știam mai nimic despre freelancing și despre ce înseamnă să pornești profesional la drum de unul singur. Aveam o imagine mai degrabă ideală despre asta. Însă realitatea a avut grijă să mă aducă cu picioarele pe pământ și să-mi arate și aspectele pragmatice ale acestei alegeri. Mai precis, nevoia de a-mi purta singură de grijă și de a-mi face o asigurare privată de sănătate, dar și de a economisi pentru când voi fi pensionară. Cum am ales însă ce e potrivit pentru mine?Continuă lectura →
