Niciodată nu e prea târziu să încerci ceva nou! Pentru mine noul a fost weekend-ul acesta, când am avut prima mea cursă de alergare. Am fost la Bucharest International 10K unde am participat la cursa populară de 3,4km și unde am strâns din donații de la voi 500 de lei pentru cauza organizației Habitat for Humanity România care ajută familiile cu posibilități reduse să aibă un acoperiș decent deasupra capului fie prin reabilitarea locuinței, fie prin construirea uneia noi. Am pus și eu de mai multe ori osul la treabă pe șantierele lor, pentru că, pe lângă specialiști, locuințele prind viață cu ajutorul voluntarilor.
Așa că m-a bucurat invitația lor de-a lua parte la startul cursei în echipa lor, mai ales că alergarea, dintre toate formele de mișcare pe care le-am făcut până acum, rămâne cea care-mi dă cele mai multe bătăi de cap. Cu o pregătire modestă pentru acest eveniment în ceea ce privește antrenamentele de alergare, mi-am propus să fac tot ce pot mai bine și să trec linia de sosire, fie că alerg până la capăt, fie că mai și merg. Am băgat la cap tot ce am primit de la instructori înainte să pornesc în cursă și am fost surprinsă să constat că sfaturile lor și moderația mea chiar au dat rezultate.
M-am simțit foarte bine în timpul alergării și am simțit că voi putea să duc cursa la capăt. Știu că e un traseu foarte scurt și, pentru unii, insignifiant, dar ca începător într-ale alergării primii pași sunt mereu grei și ai sentimentul că nu vei progresa niciodată. Însă eu nu mă las repede descurajată mai ales că am înțeles de multă vreme că sportul înseamnă constanță, efort, antrenament și că, în momentul în care ai depășit primele încercări, totul va fi bine, corpul se obișnuiește și lucrurile devin mai ușoare.
Am ajuns pe bulevardul Constantin Prezan de lângă piața Charles de Gaulle la ora 8.00 dimineața după o noapte în care n-am dormit prea bine. Profesional, trec printr-o perioadă destul de plină și atunci somnul meu e agitat pentru că am un nivel de oboseală atât de crescut încât de multe ori simt că nu pot să adorm în ciuda faptului că aș dormi neîntoarsă vreo săptămână. M-am înarmat însă cu bună dispoziție și, pe drum spre parc, mi s-a părut ca lumea să văd alergători că vin toate părțile – de pe alte străzi, de la metrou, din autobuze. În plus, a ajutat și vremea frumoasă, care ne-a lipsit în ultima perioadă.
La cortul Habitat for Humanity era multă animație, cu cei peste 200 de alergători din echipă care începeau încet, dar sigur să se adune. Cu unii mă știam de la antrenamente așa că am mai stat la povești în așteptarea pozei de grup pe care am făcut-o înainte de start și a încălzirii pe care nu am mai făcut-o fiindcă, pur și simplu, a început târziu, când toată lumea aștepta startul.
Primii care au plecat, la 8.45, au fost sportivii în scaun cu rotile, în cursa de 3,4km, apoi la 9.00, restul de alergători care participam la una dintre cele trei categorii: cursa populară, 10K și 21K, semimaratonul. Traseul a fost de la mijlocul bulveradului Constantin Prezan către Arcul de Triumf, apoi șoseaua Kiseleff până la Casa Presei cu întoarcere, pe același traseu, până la locul de unde am pornit, care era și linia de sosire.
Cu Ana Nilă de la Habitat for Humanity România, care a alergat cursa de 10K
Am menținut un ritm constant și m-am bucurat că-s chiar eu acolo făcând un lucru care credeam că nu e pentru mine. A fost și mai surprinzător că m-am oprit numai de două ori să fac câțiva pași și câteva poze și că, în ansamblu, am simțit că pot să duc cursa la capăt în alergare, iar asta mi-a dat încredere că pot mai mult. Așa că, de azi, voi introduce și sesiunile de alergare în mișcarea mea săptămânală mai ales că am în zonă două parcuri care mă așteaptă, Floreasca și Herăstrău.
La sosire, pe ultimii 300 de metri, ne-am intersectat cu primii sosiți de la cursa de 10K, cu care am plecat de la start în același timp. Uralele pentru efortul lor ne-a prins în mijlocul lor și pe noi, unii dintre cei de la cursa populară, care ajungeam chiar atunci la finish și a fost energizant sentimentul că bucuria celor de pe margine e și pentru noi, de ce nu? Mi-am primit medalia de care m-am bucurat nespus și pe urmă m-am retras pe trotuar să mănânc niște fructe care ne-au fost oferite, să beau niște apă și să-mi trag sufletul.
Am văzut oameni de toate vârstele, de la copii la doamne și domni de 70-80 de ani. Mi-a rămas în minte o doamnă care, la o primă vedere, avea peste 80 de ani și care era frumos coafată, machiată, cu niște cercei mari, în formă de flori, care alerga laolaltă cu noi, într-un ritm constant, negrăbit, veselă și zâmbitoare. Când am trecut pe lângă dânsa i-am și zis că e foarte frumoasă. Chiar radia!
Prima medalie ca alergătoare într-o cursă
Tocmai pentru că azi m-am simțit așa bine, pe 12 mai voi merge și la Bucharest Half Marathon, unde voi alerga tot la cursa populară, care, de data asta, are 2,5km. Pe termen lung, îmi doresc să alerg mai bine, mai relaxată și mai mult. Însă nu îmi propun niciun termen limită în privința asta sau vreun obiectiv îndrăzneț, e pur și simplu o joacă a mea cu mine însămi, așa cum am făcut de atâtea ori până acum când vine vorba de mișcare. Mă simt bine când îmi dau silința, mișcarea de orice fel îmi place foarte mult și mă simt tot mai inspirată să-mi petrec tot mai mult timp liber încercând forme noi de mișcare. Despre tot ce fac, o să-ți povestesc aici, pe blog, și ție. Mișcarea înseamnă bucurie!
Poți să revezi festivitatea de premiere și să afli cine au fost câștigătorii apăsând pe acest link.
Mai jos îți las playlist-ul pe care l-am avut pregătit pentru cursa de azi și care m-a energizat:
JUSTIN BIEBER – BABY
BLOODHOUND GANG – THE BALLAD OF CHASEY LAIN
KHALID – LOCATION
TECHNOTRONIC – PUMP UP THE JAM
WHITNEY HOUSTON – I’M EVERY WOMAN
MOBY – BODYROCK
NAUGHTY BOY – RUNNIN’
MADONNA – WHAT IF FEELS LIKE FOR A GIRL
PINK – SO WHAT
FRENCH MONTANA – UNFORGETTABLE
