Oameni, Timp liber

În inima Transilvaniei

Mi-am dat seama recent că unul dintre motivele pentru care îmi place să plec din București în weekend e ca să dorm mult și bine măcar o noapte. Un somn profund, liniștit și odihnitor cum acasă nu prea îmi mai iese de mult timp. Nu pentru că aș avea neliniști sau frământări sau gânduri care mă țin trează, ci pentru că, cumva, în jur e mereu zgomot de fond.

Așa că m-am bucurat enorm când am ajuns weekend-ul trecut în Saschiz, județul Mureș, o comună aflată la 20 de kilometri depărtare de Sighișoara, la o pensiune nouă și frumoasă, Keisd, pierdută pe niște străduțe departe de șoseaua principală. Locul e proiectul și munca de cinci ani a unor oameni care au avut curajul să își facă pe fonduri europene o casă primitoare, nu însă fără emoții, căci de la plan la realitate e mereu un drum lung și adesea doar cu încredere și nervi de oțel poți duce la capăt visul. Dar asta e o poveste pe care să v-o spună gazdele dacă ajungeți acolo cândva! Continuă lectura

Standard
Timp liber

Ce să faci o zi în Craiova?

În centrul orașului Craiova există o pancartă pe care scrie ”Uniunea Europeană KM 0”. Râzi când vezi una ca asta, însă așa cum unii spun că teritoriul României este leagănul civilizației, bănuiesc că și Craiova poate spune despre sine că e kilometrul zero al Uniunii Europene, orice ar însemna asta.

Oricum ar fi, am ajuns în weekend-ul care a trecut pentru prima dată în acest oraș. S-a întâmplat să merg acolo la fel cum s-a întâmplat să ajung în ultimii doi ani în tot felul de locuri în care, la prima vedere, pare că n-ar fi nimic de văzut. Însă la fața locului ai multe surprize plăcute și-n Craiova situația a fost la fel. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Life is a bitch and then you die. Interviu cu scriitoarea Lavinia Braniște despre romanul ”Interior zero”

Interior zero e romanul Laviniei Braniște pe care l-am citit anul trecut, dar pe care nu mi-l pot scoate din minte. Să ne înțelegem: citesc mult, dar rețin puțin din ce citesc. Recunosc că n-am nici o memorie prea bună, însă nu pot să spun nici că sunt prea multe cărți care se lipesc de mine și pe care simt nevoia să le recitesc.

Cu Interior zero lucrurile stau diferit pentru că nu ai sentimentul că citești o carte, că ai de-a face cu ficțiunea, ci că, fără să-ți dai seama, ai devenit parte din realitatea prezentată acolo. Hei, stai, de fapt, sentimentul îți e familiar fiindcă s-ar putea să fi trăit momente familiare celor din carte sau se poate să te fi întâlnit până acum cu oameni ca cei care-s acolo sau, și mai rău, s-ar putea ca pentru o vreme să fi fost chiar tu unul dintre oamenii ăia nesuferiți despre care scrie Lavinia (poate încă ești unul dintre ei).  Continuă lectura

Standard
Timp liber

12 blonde care-mi plac

Recent am redevenit blondă. S-a întâmplat în decembrie când am fost invitată de Fatal Studio să-mi fac o schimbare de look. Când vine vorba de părul meu sunt entuziastă și deschisă la provocări. Mă așez pe scaun și dau mână liberă stilistului să îmi facă ce dorește. Am părul scurt și mi se pare că și în cel mai rău caz nu are cum să fie totuși așa de rău. Am experimentat cu părul meu toată viața, deci schimbările nu mă sperie. Așa s-a întâmplat și de data asta, când am văzut rezultatul ales de Oana pentru mine abia la sfârșit. Și mi-a plăcut. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Acasă, pe drum. Povești de la Elena și Cosmin ca să cunoști mai bine lumea în care trăiești

Elena Stancu și Cosmin Bumbuț sunt o jurnalistă și un fotograf din București care în urmă cu mai bine de patru ani au făcut o mare schimbare în viața lor: s-au hotărât să trăiască într-o rulotă și să-și facă meseria fiind mereu pe drum. Nu le-a fost ușor, însă, în timp, s-au adaptat noilor condiții de viață. În plus, miza lor era mai mare decât disconfortul: să fie alături de oamenii ale căror povești le spun, în comunitățile lor, pe perioade nedeterminate, astfel încât să fie siguri că înțeleg mai bine lucrurile despre care scriu. Poveștile lor pot fi citite pe site-ul Teleleu și, mai nou, în cartea ”Acasă, pe drum”, apărută la editura Humanitas. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Lacrimile unei mame. Ce se întâmplă când te muți de la părinți?

Aveam 25 de ani când am plecat de acasă, de la părinți. Aș fi făcut-o mai devreme, dar nu aveam suficienți bani ca să fiu sigură că mă pot descurca pe cont propriu, fără niciun ajutor din partea lor. Ăsta a fost pariul pe care l-am pus când m-am decis că e momentul să-mi văd de drum într-o altă casă: să nu cer ajutorul lor financiar pentru chirie, întreținere și alte cheltuieli. M-am ținut de plan până azi, 7 ani mai târziu, lucru care nu poate decât să mă bucure.

Cu toate astea nu pot uita ziua în care am plecat de acasă. Era o zi frumoasă de vară, cu o săptămână înainte de ziua mea de naștere. Când mi-am anunțat părinții prima dată că am găsit o locuință, tata a acceptat informația cu lejeritate. M-a întrebat unde voi locui, cu cine, cum arată spațiul, dacă am nevoie de ajutor cu mutarea și așa mai departe. Mama a evitat subiectul, ca și când nu ar exista. A ascultat discuția mea cu tata, apoi am vorbit despre altele. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

Prima dată

-Sunt șnițele și chifteluțe de la bunica!, exclamă Andrada. Când mi-e foame, nu sunt eu, și colegii mei știu asta. Dacă mă văd abătută imediat spun: dați-i ceva de mâncare Andradei. Și mă simt instant mai bine.

Mai e jumătate de oră până începe Vocea României și-n camera lui Adrian Despot de la Kentauros Media e ca-n tabără: haine aruncate peste tot, oameni care se înregistrează cu telefonul mobil, apoi postează filmulețele pe social media, dulciuri, fructe și chifteluțe de la bunici sau mame pe care concurenții le primesc din când în când. Nu e doar mâncare, e afecțiune, atenție și dor de la cei de acasă pentru mâna asta de oameni care a ajuns în a treia ediție de live-uri și care se micșorează cu fiecare săptămână. Iar lui Adrian Despot îi e greu să facă față despărțirii. Continuă lectura

Standard