Timp liber

Ce mai ascult: The XX – I See You

Stăteam pe malul râului Bega în Timișoara și beam un pahar de prosecco când la bar a început muzica celor de la The XX. ”Îmi plac foarte mult”, a spus Adrian, fără să-și dea seama că astfel îmi readuce în atenție o trupă pe care și eu ascult cu mare plăcere și care anul ăsta m-a însoțit în căști datorită ultimului album ”I See You”. I-am ascultat la fel de mult cum i-am ascultat pe Twenty One Pilots și al lor ”Blurryface”, un album superb, despre care o să scriu separat (lansat însă în 2015). Continuă lectura

Standard
Timp liber

Homemade: poftă de mâncare bună la Timișoara

Îmi place mâncarea bună, deși sunt departe de a fi o gurmandă. O brânză gustoasă cu o roșie cărnoasă de țară s-ar putea să mi se pară, uneori, mai incredibilă decât un fel de mâncare pe care nu-l pot pronunța. Însă în vreme ce discursul meu despre bucate alese lasă de dorit, cel despre locurile în care le consum e mai entuziast pentru că, hei, cui nu-i place să se simtă ca acasă într-un restaurant primitor, luminos, colorat? Continuă lectura

Standard
Timp liber

Un weekend la Timișoara: de ce merită să mergi?

Să merg la Timișoara a fost o decizie spontană. În urmă cu vreo două luni am văzut că Ryanair, cu care nu mai zburasem niciodată, avea bilete la numai 10 euro/one way și, printre destinații, era și Timișoara. Am rezervat două bilete dus-întors pe care am dat numai 40 de euro, apoi am rezervat o cameră pentru două nopți aproape de Piața Nicolae Bălcescu, la pensiunea Arthouse Lucrezia și iată că vacanța de weekend a fost gata.  Continuă lectura

Standard
Timp liber

Zilele UNTEATRU: de ce să nu le ratezi?

Toată lumea e la tot felul de festivaluri prin țară și-ți pare rău că n-ai ajuns și tu, în timp ce te uiți la fotografii frumoase pe Facebook cu atmosfera grozavă de la Neversea, Electric Castle sau Untold? Nu-ți face griji pentru că, deși e vară, Bucureștiul se ține tare și pune la bătaie evenimente la fel de mișto pentru zilele caniculare. Unul dintre ele, care e și printre preferatele mele, se numește ”Zilele UNTEATRU”, și va avea loc între 19 – 23 iulie. Continuă lectura

Standard
Timp liber

Unde mănânci bine în București: Condimental de Calif

M-am luat cu una, alta și-am uitat să vă spun că am fost recent la Condimental de Calif. E un alt fel de fast-food, cu mâncare sănătoasă, pentru că în procesul de gătire s-a eliminat complet prăjirea în baia de ulei. Cum se fac atunci cartofii crocanți și chifteluțele de falafel? Simplu! Cu ajutorul unor cuptoare care au tehnologie de ultimă oră, despre care îmi place să cred că am aflat încă dinainte ca locul să spună ”start joc”. Continuă lectura

Standard
Timp liber

Experiența mea la Neversea

Neversea a fost primul meu festival de muzică la care am participat anul ăsta. Sora mai mică a lui Untold, festivalul Neversea a avut loc între 7-9 iulie, între plajele Modern și 3 Papuci din Constanța, lângă portul Tomis. Au fost 3 zile pline cu muzică datorită celor 7 scene existente și o grămadă de lucruri de făcut și-n afara programului. A fost un festival cu bune și câteva rele, dar, în ansamblu, o experiență reușită, de care m-am bucurat.

20170708_174144.jpg

În timpul zilei, lumea a stat la plajă și-a făcut baie.

Am ajuns la Constanța pe 7 iulie și după ce m-am cazat la hotelul Oxford, un loc decent, de trei stele, recondiționat în 2011, am și plecat spre festival pentru că nu mai aveam răbdare și voiam să văd despre ce este vorba. De la hotel până la festival era o distanță de vreo 5 km pe care i-am făcut de cele mai multe ori dus-întors cu autobuzul. Pe toată durata festivalului au circulat non stop autobuze speciale și asta a ajutat enorm, am apreciat transportul public și faptul că s-a mișcat foarte bine. Un bilet a costat 5 lei, a avut valabilitate 24 de ore și puteai să ți-l iei și prin SMS. Continuă lectura

Standard
comunicare, Timp liber

Să vorbim despre răbdare

Mâna sus cine face treișpe, paișpe când ce vrea nu se-ntâmplă ACUM, AICI, REPEDE? Cu toții am trecut, cel puțin o dată, printr-o situație în care așteptarea a ceva, a cuiva ne-a pus pe jar. Și-n timpurile astea când totul se întâmplă pe fast forward, să ai răbdare pare un fel de picătură chinezească menită să ne scoată peri albi.

Mie însă îmi place să ”lovesc” fix acolo unde mă doare cel mai rău. Poate că, la fel ca tine, pot să ignor o vreme ”problema”, s-o ascund, să mă fac că n-o văd, să-i găsesc justificări. Dar ca orice om cu o busolă interioară care funcționează și care uneori prinde glas, și-a mea strigă până la urmă suficient de tare: ”Te văăăăd, nu mă poți ignoraaa!” Știu în acel moment că nu mai pot să o dau cotită și e nevoie să acționez. Continuă lectura

Standard