Lucian Nicolae: ”Când eram copil, credeam că toate mamele cântă în casă”

Ultimul brunch din din proiectul „Gusturi și meșteșuguri – peisajul cultural din Oltenia și Muntenia” ne-a adunat pe toți la Bumbuia, pe 9 noiembrie, în comuna Gura Foii, din județul Dâmbovița. ”Zacuscă de ghebe și tochitură” a avut loc într-o zi de noiembrie neverosimil de caldă, cu aproape 30 de grade și o invazie de buburuze scăpate de sub control.

Când am ajuns la ultimul brunch din serie e greu de spus. Anul acesta am colindat prin Muntenia și Oltenia cu sentimentul că sunt turistă în propria țară fiindcă, fără aceste evenimente, multe dintre locurile și dintre oamenii care ne-au primit în gospodăriile lor ar fi rămas pentru totdeauna necunoscuți. Timpul a zburat ca vântul și ca gândul și, deși cu brunch-ul de la Bumbuia am avut, cu siguranță, parte de un final fericit, dorul pentru weekendurile prin țară și mâncărurile locale delicioase va veni mai repede decât ne-am gândi. Citește în continuare „Lucian Nicolae: ”Când eram copil, credeam că toate mamele cântă în casă””

Costel Amza: ”În sat, oamenii mă știu drept Costel Cruceru”

Într-o lume imprevizibilă, un lucru e sigur pentru fiecare dintre noi: moartea.  Iar unii oameni, prin prisma meseriei pe care o au, sunt aproape de ea tot timpul. Vara aceasta, în comuna Urși, din județul Vâlcea, am sărbătorit nu numai primul brunch din acest loc, ci și restaurarea care se apropia de final a micii biserici din lemn din secolul al XVIII-lea.

Biserica din lemn, despre care se spune că a fost ridicată în 1757, poartă hramul ”Buna Vestire” și ”Arhangelul Mihail” și are picturi murale exterioare și interioare viu colorate. Este o mică bijuterie arhitecturală de care localnicii sunt mândri și pe care, toți cei care o vizitează, o îndrăgesc pe loc datorită dimensiunilor sale reduse care face din încăpere un loc intim în care ai sentimentul că poți, într-adevăr, să fii mai aproape de Dumnezeu. Citește în continuare „Costel Amza: ”În sat, oamenii mă știu drept Costel Cruceru””

[Lidia în Hong Kong]: Scrisoare de dragoste

Lidia Rățoi scrie despre viața ei în Hong Kong. O găzduiesc pe acest blog să spună povești despre orașul pe care-l iubește și unde se simte, în sfârșit, acasă. Fă cunoștință cu ea și cu viața într-un oraș ”larger than life”.

“Sometimes I’m in the mood, I wanna leave my lonesome home
And sometimes I’m in the mood, I wanna hear my milk cow moan
And sometimes I’m in the mood, I wanna hit that highway road
But then again, but then again, I said oh, I said oh, I said
Oh babe, I’m in the mood for you.”

Bob Dylan, Baby I’m in the mood for you

Numele meu e Lidia Rățoi. M-am născut pe 5 iulie 1992, în orașul Bacău, România. Sunt cercetător în arhitectură robotică și profesor universitar în cadrul Hong Kong University. Predau atelierul de arhitectură pentru anul 2 și cursuri de fabricare robotică și modelare generativă pentru studenții din toți anii. Citește în continuare „[Lidia în Hong Kong]: Scrisoare de dragoste”

Maria Neacșu:”Visul meu e să transform casa părintească în muzeu”

De data asta, vremea n-a ținut cu noi. Dar asta nu ne-a împiedicat să avem un eveniment plin de voie bună, în care am mâncat delicios și-n care am aflat lucruri dintre cele mai interesante despre locurile și obiceiurile în care ne-am adunat. Adică la Poienarii de Argeș, în județul Argeș, la ”Plăcintă de dovleac, chiseliță, taci și-nghite”, pe 5 octombrie.

De la ciulamaua de praz și până la stufatul de miel, gustul bucatelor alese au fost desăvârșite de poveștile doamnei Maria Neacșu, culegătoare de folclor și cea care a salvat de la pieire zestrea muncită cu mâinile goale și sudoare de către bunica și mama ei.

Evenimentul a fost organizat, ca de fiecare dată, de Asociația My Transylvania și My Secret Romania, cele două grupuri de prieteni care își doresc să te readucă mai aproape de viața la sat și de mâncarea simplă, cu produse locale și cu gusturi incredibile, pe care părinții și bunicii noștri le cunosc prea bine. Citește în continuare „Maria Neacșu:”Visul meu e să transform casa părintească în muzeu””

De ce să vii la Astra Film Festival

Și de ce eu mă voi reîntoarce, după ce, anul acesta, timp de patru zile, am vizionat o parte dintre documentare. Dar nu pe cât de multe mi-ar fi plăcut să văd.

În ultimii ani, România a devenit una dintre destinațiile europene pentru turiștii care vor să se simtă bine. La București, Centrul Vechi e plin ochi în fiecare weekend pentru că distracția e peste tot și e ieftină. La Cluj, nu poți să arunci un ac vara, în timpul unor evenimente precum TIFF, Electric Castle, Untold. Iar Sibiul trăiește intens în zilele FITS și Astra Film Festival, care a încheiat recent cea de-a 26-a ediție, fiind unul dintre cele mai longevive happening-uri culturale din țară, cu peste 100 de filme documentare din toată lumea prezentate numai în acest an.

Astra Film Festival a avut în 2019 între 14 și 20 octombrie la Sibiu, într-o toamnă târzie și însorită, cu zile luminoase, numai bune să cutreieri sălile de cinema, dar să te bucuri și de experiențele pe care acest oraș transilvănean le oferă. După ce în 2007 a fost primul oraș din România care a devenit capitală culturală europeană, Sibiul a rămas cu reputația unui loc în care au loc spectacole și evenimente pentru care merită să bați drumul, oricât de lung. Un exemplu care stă mărturie în acest sens de peste 10 ani este ”Faust”, în regia lui Silviu Purcărete, care se joacă, chiar și după atâta timp, cu casa închisă, fiind mereu sold-out. Citește în continuare „De ce să vii la Astra Film Festival”

Mihai Bîscu: ”Bucuria pentru mine o reprezintă aplauzele copiilor”

Într-o toamnă care se încăpățânează să rămână senină și călduroasă, nu e de mirare că pe 12 octombrie, curtea casei din Costești, Vâlcea, în care a avut loc brunch-ul ”Dovleac copt, castane și mâncare de gutui”, a fost plină-ochi, încă un eveniment sold-out dintr-o serie care, în 2019, ne-a purtat prin Oltenia și Muntenia, în călătorii geografice și, mai ales, culinare, pe care nu le vom uita prea curând.

Evenimentul a fost organizat, ca de fiecare dată, de Asociația My Transylvania și My Secret Romania, cele două grupuri de prieteni care își doresc să te readucă mai aproape de viața la sat și de mâncarea simplă, cu produse locale și cu gusturi incredibile, pe care părinții și bunicii noștri le cunosc prea bine.

De data aceasta, mici și mari, ne-am reunit în gospodăria lui Ilie Huidu, cunoscut drept ”îmblânzitorul de cai” de la poalele parcului național Buila-Vânturarița, pe care azi o locuiește și o îngrijește familia Meseșan, mândră de reputația bunicului lor și de amintirile pe care, împreună, le-au adunat ca azi să le dea mai departe vizitatorilor. Citește în continuare „Mihai Bîscu: ”Bucuria pentru mine o reprezintă aplauzele copiilor””

3 filme pe care să le vezi în acest weekend la Astra Film Festival 2019

Am fost la Sibiu în primele patru zile ale festivalului de film documentar Astra, ajuns la cea de-a 26-a ediție, și-ți spun ce să vezi dacă ai în plan să faci turism cultural în acest sfârșit de săptămână și să ajungi acolo.

spectatori.jpg
E greu să alegi ce să vezi când ai peste 140 de producții internaționale la dispoziție, cu teme dintre cele mai diverse

Sibiu e orașul din România care din 2007, de când a fost capitală culturală europeană, a rămas cunoscut pentru acest lucru și, deci, cel mai adesea turiștii care vin aici o fac fie pentru frumusețea locurilor, fie pentru că e rost de vreun festival de teatru sau de film la care merită să mergi, așa cum sunt FITS (Festivalul Internațional de Teatru) sau AFF (Festivalul de Film Astra). Aș mai adăuga aici un spectacol-eveniment care, deși se joacă de peste 12 ani (premiera lui a avut loc în septembrie 2007), reușește în continuare să atragă public numeros și să fie sold-out. E, bineînțeles, vorba despre ”Faust” în regia lui Silviu Purcărete. Citește în continuare „3 filme pe care să le vezi în acest weekend la Astra Film Festival 2019”

”Moral Injuries of War”, despre traumele războaielor, o instalație care a avut debutul la Unfinished 2019

Vă povesteam în textul de ieri despre prezența lui Esther Perel pentru a doua oară la Unfinished 2019, festivalul de idei care a avut loc la București între 26 și 29 septembrie, și despre faptul că prima ei apariție în acest context (pentru că au fost două) a avut loc alături de soțul ei, Jack Saul, care e, de asemenea, psiholog și care, printre altele, lucrează și cu veteranii de război și corespondenții care au transmis din zonele de conflict precum Afghanistan și Irak și care au suferit, sau încă suferă, de sindrom post-traumatic.

Poveștile pe care Jack Saul le-a adunat în 18 ani de practică și de discuții cu astfel de oameni au devenit artă, mai precis ele și-au găsit vocea către public prin instalația ”Moral Injuries of War”, care a avut debutul la București, în cadrul festivalului Unfinished. Asta pentru că ideea ei a luat naștere prin colaborarea cu Cristian Movilă, unul dintre organizatorii festivalului, care anul trecut a mers la New York, unde a fost intervievat de Saul cu privire la timpul petrecut de el, ca fotograf, în Afghanistan. Citește în continuare „”Moral Injuries of War”, despre traumele războaielor, o instalație care a avut debutul la Unfinished 2019”

Esther Perel, față în față cu soțul ei, Jack Saul, la Unfinished 2019

Unfinished, festivalul de idei de la București, care a avut loc între 26 și 29 septembrie, a pus punct celei de-a treia ediții. Cu o participare pe care am perceput-o mai numeroasă decât anul trecut, Unfinished se remarcă prin câteva trăsături care-l fac unic în peisajul evenimentelor de acest gen din România:

  • participarea e gratuită, tot ce trebuie să faci e să completezi un formular de înscriere și să speri că vei fi selectat.
  • invitații, numiți ”thinkers” în acest context, sunt de renume internațional așa că ai șansa ca-n cele patru zile de festival să stai umăr la umăr lângă persoane ca psihoterapeuta Esther Perel, artistul Daniel Horowitz, regizoarea Adina Pintilie sau jurnalista de la The New York Times, Farah Nayeri; sunt doar câțiva dintre cei care au călcat pragul acestui loc.
  • evenimentul este un combo de prezentări, dialoguri și workshop-uri și fiecare participant își poate crea propria experiență, alegând ceea ce îl interesează sau îl atrage; cu toate că în imaginație ai vrea să mergi la tot ce se poate, în realitate e dificil să fii prezent și atent la aproximativ 10 ore de happening-uri pe zi, toate având loc în cadrul festivalului.
  • pentru că nu este supraprodus, evenimentul e unul relaxat, în care ca participant cel mai bine e să go with the flow și să te adaptezi schimbărilor din mers care au loc în program sau informațiilor care apar ad hoc sau o singură dată, deși, poate, s-ar putea să fie importante; de pildă, Esther Perel, care a fost unul dintre main speakerii de anul trecut, a apărut în programul de anul ăsta spontan, într-o postare a organizatorilor pe pagina de Facebook a evenimentului și abia în ziua prezenței ei la eveniment, și în calendarul oficial online.

Citește în continuare „Esther Perel, față în față cu soțul ei, Jack Saul, la Unfinished 2019”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑