Oameni, Uncategorized

8 motive să mergi în vacanță în Nepal

În 2017 și-n 2018 am avut parte de două dintre cele mai grozave aventuri din viața mea, o călătorie în India și una în Nepal. Nu știu dacă aș fi făcut vreodată aceste călătorii pe cont propriu, deși, la cum mă cunosc, probabil că da. Însă, pentru că am mers într-un grup organizat, totul a fost mult mai simplu din punct de vedere administrativ, mai ales că India și Nepal nu-s chiar niște țări floare la ureche în care să le rezolvi pe toate cât ai bate din palme. Uneori, mai apar surprize.

De aceea, vreau să-ți spun azi de ce merită să faci pasul acesta alături de Rezan, un om pe care l-am cunoscut într-un context profesional în urmă cu trei ani de zile, dar care, între timp, mi-a devenit unul dintre cei mai apropiați prieteni. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber, Uncategorized

Unfinished: pentru oamenii în continuă evoluție

Dacă Ioana Moșteanu nu îmi spunea de Unfinished Festival, un eveniment care se află anul acesta la a doua ediție, probabil că îl ratam din nou. Nu știu de ce nu am fost pe fază în ceea ce-l privește sau de ce nu mi-a apărut în newsfeed pe Facebook sau, dacă mi-a apărut, de ce nu i-am dat atenția cuvenită. Cu toate astea, inconștient îmi amintesc că, de câteva ori, mi-a sărit numele lui Esther Perel în ochi, însă am dat scroll mai departe fiind convinsă că orice eveniment la care vine femeia asta costă oricum bani pe care nu-i am, deci nu mi-am mai bătut capul să văd despre ce e vorba.

E o greșeală pe care am tendința să o fac constant și de care încerc să mă dezvăț: îmi tai, uneori, craca de sub picioare înainte de a vedea dacă pot sau nu pot, cu adevărat, să fiu parte dintr-un context în care mi-aș dori să fiu. La naiba, sunt unul dintre oamenii aceia care citește și scrie despre alți oameni care îți spun că orice e posibil dacă îți dorești și că adesea banii, deși ar putea părea un impediment, de fapt nu sunt. Mă rog, uneori chiar nu sunt, ca-n cazul lui Unfinished Festival. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

În România, la fiecare 30 de secunde, o femeie e bătută

Agresivitatea și violența din jurul nostru cresc în fiecare zi. La televizor sau aiurea auzim despre tot mai multe cazuri de abuz fizic și psihic, inclusiv în rândul prietenilor. De la mărturii ale femeilor care circulă cu mijloacele de transport și care sunt hărțuite de necunoscuți până la prietene de-ale mele care au fost abuzate psihic și, uneori, fizic de către partenerii lor, povești ca acestea sunt, din păcate, peste tot. 1,2 milioane de femei din România au de-a face cu violența domestică.

Violența domestică este un subiect în jurul căruia plutesc o mulțime de prejudecăți și împotriva căreia, în realitate, există puține măsuri eficiente. În ceea ce privește prejudecățile, de exemplu, oamenii cred că violența domestică se întâmplă numai în familiile sărace ori needucate. În realitate, violența domestică se întâmplă oricui, indiferent de etnie, statut civil, religie și așa mai departe. Continuă lectura

Standard
Oameni, Sport, Timp liber, Uncategorized

Merg la Wimbledon să mă întâlnesc cu o legendă a tenisului, Andre Agassi

Azi, 2 iulie, voi pleca la turneul de tenis de la Wimbledon, cel mai vechi turneu de tenis din lume și cel mai prestigios, la care toți marii jucători visează. Acolo mă voi întâlni, într-un interviu față în față, cu Andre Agassi, legenda tenisului mondial și câștigător la Wimbledon în 1992, printre altele. Ca o curiozitate, ultimul său antrenor, înainte de retragerea sa din viața sportivă, a fost Darren Cahill, antrenorul actual al Simonei Halep, sub îndrumarea căruia sportiva a câștigat recent primul ei Grand Slam, la Roland Garros. Și Simona participă la acest turneu. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber, Uncategorized

Dacă viața nu ți-a ieșit bine din prima, poate că mai ai o a doua șansă

Eram în facultate când am avut discuția cu părinții mei: ce vrem să se întâmple cu noi după ce murim? Nici unul dintre noi nu suntem religioși așa că am ajuns la concluzii repede, cu toții vrem să ne donăm organele și apoi să fim incinerați. Intuitiv, m-a atras mereu ideea asta, la fel cum mă atrag țările din Asia, de care mă simt aproape din punctul de vedere al gândirii, chiar dacă nu mă leagă nimic în mod direct de ele. Poate doar că bunicul meu avea porecla Chinezul datorită ochilor. Sau poate că, într-o altă viață, am fost acolo.

Nu sunt o persoană mistică, dar îmi place să cred în șansa unor alte vieți, chiar dacă nu-mi amintesc de ele. Știu că sunt tehnici prin care unii oameni mărturisesc că au avut acces la vieți anterioare, de exemplu hipnoza, dar nu m-am simțit tentată vreodată să o încerc. Dacă reîncarnarea e adevărată sau doar o poveste frumoasă e mai puțin important, însă ce mi se pare atrăgător e faptul de-a putea reveni aici – dacă avem norocul de-a fi din nou oameni – și de-a încerca să facem mai bine ca ultima dată. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

Crăciunul, sărbătoarea copilăriei la care ne întoarcem mereu

Când ai avut o copilărie frumoasă, tot ce s-a întâmplat atunci te urmărește pe viață. Eu sunt nostalgică și îmi aduc des aminte de multe momente deosebite pe care le-am trăit atunci. Iar sărbătoarea Crăciunului e una dintre ele. Așa că, nici azi, nu aș putea să îmi imaginez zilele astea fără brad și fără familie. Așa am crescut. În jurul meu, oamenii văd Crăciunul în felul în care sărbătoarea asta s-a imprimit în casele lor când erau mici. Pentru unii, Crăciunul e grozav, un prilej de voie bună, de cadouri, de colinde, de voioșie. Pentru alții, dimpotrivă, e un chin, o cheltuială-n plus, ceva artificial. Fiecare e liber să simtă cum dorește, până la urmă totul e o proiecție a felului nostru de-a fi, de-a gândi și de-a simți. Continuă lectura

Standard
Uncategorized

Un documentar care merită văzut despre atentatul terorist de la Maratonul de la Boston din 2013

Pe 15 aprilie 2013, celebrul Maraton de la Boston (a 117-a ediție) a fost zguduit, la propriu și la figurat, de 2 bombe care au explodat la distanță de numai câteva secunde una de cealaltă în apropierea liniei de sosire a competiției. 4 oameni au murit atunci, printre care și un băiat de numai 8 ani, iar peste 250 de oameni au fost răniți, unii dintre ei rămânând cu infirmități permanente, asemănătoare celor cu care se întorc soldații din teatrele de război atunci când vreo bombă le explodează prin preajmă.

La 3 ani de la eveniment, HBO în colaborare cu cotidianul The Boston Globe au lansat documentarul ”Marathon: The Patriots Day Bombing”. Astfel, pe 21 noiembrie 2016, cetățenii Statelor Unite ale Americii au putut să înțeleagă mai bine ce a însemnat acest atac pentru câteva familii care au avut de suferit în mod direct de pe urma lui, fie pentru că au rămas fără picioare, fie pentru că au pierdut copii, fie pentru că au documentat povestea, de la momentul exploziei până la condamnarea la moartea a unuia dintre atacatori, de numai 19 ani la vremea aceea, singurul care a și fost prins în viață, pentru că fratele lui a fost omorât într-o ambuscadă a poliției. Continuă lectura

Standard