[Lidia în Hong Kong]: Scrisoare de dragoste

Lidia Rățoi scrie despre viața ei în Hong Kong. O găzduiesc pe acest blog să spună povești despre orașul pe care-l iubește și unde se simte, în sfârșit, acasă. Fă cunoștință cu ea și cu viața într-un oraș ”larger than life”.

“Sometimes I’m in the mood, I wanna leave my lonesome home
And sometimes I’m in the mood, I wanna hear my milk cow moan
And sometimes I’m in the mood, I wanna hit that highway road
But then again, but then again, I said oh, I said oh, I said
Oh babe, I’m in the mood for you.”

Bob Dylan, Baby I’m in the mood for you

Numele meu e Lidia Rățoi. M-am născut pe 5 iulie 1992, în orașul Bacău, România. Sunt cercetător în arhitectură robotică și profesor universitar în cadrul Hong Kong University. Predau atelierul de arhitectură pentru anul 2 și cursuri de fabricare robotică și modelare generativă pentru studenții din toți anii. Citește în continuare „[Lidia în Hong Kong]: Scrisoare de dragoste”

”Moral Injuries of War”, despre traumele războaielor, o instalație care a avut debutul la Unfinished 2019

Vă povesteam în textul de ieri despre prezența lui Esther Perel pentru a doua oară la Unfinished 2019, festivalul de idei care a avut loc la București între 26 și 29 septembrie, și despre faptul că prima ei apariție în acest context (pentru că au fost două) a avut loc alături de soțul ei, Jack Saul, care e, de asemenea, psiholog și care, printre altele, lucrează și cu veteranii de război și corespondenții care au transmis din zonele de conflict precum Afghanistan și Irak și care au suferit, sau încă suferă, de sindrom post-traumatic.

Poveștile pe care Jack Saul le-a adunat în 18 ani de practică și de discuții cu astfel de oameni au devenit artă, mai precis ele și-au găsit vocea către public prin instalația ”Moral Injuries of War”, care a avut debutul la București, în cadrul festivalului Unfinished. Asta pentru că ideea ei a luat naștere prin colaborarea cu Cristian Movilă, unul dintre organizatorii festivalului, care anul trecut a mers la New York, unde a fost intervievat de Saul cu privire la timpul petrecut de el, ca fotograf, în Afghanistan. Citește în continuare „”Moral Injuries of War”, despre traumele războaielor, o instalație care a avut debutul la Unfinished 2019”

Pentru Gabriela Lungu, lumea e o scenă cu posibilități nelimitate

Ea s-a mutat înapoi în Londra, unde ocupă, de aproape două luni de zile, poziția de Global Creative Director Diageo, în cadrul agenției Geometry. Gabriela Lungu este una dintre cele mai cunoscute femei din România din industria MarCom, care s-a remarcat prin creativitate, atitudine și unicitate. De câțiva ani, ea ”joacă” pe scenele internaționale ale industriei.

Mai puțin cunoscută marelui public, dar foarte familiară industriei de publicitate, PR și marketing din România și din străinătate, Gabriela Lungu are energie cât 10 oameni la un loc și capacitatea cameleonică de-a se reinventa atunci când situația o cere sau când însăși Gabriela simte că e momentul pentru experiențe profesionale noi. Citește în continuare „Pentru Gabriela Lungu, lumea e o scenă cu posibilități nelimitate”

Peru: o călătorie a inimii

Află cum a fost prima călătorie în Peru realizată de Rezan, un om cu care, în ultimii doi ani, am văzut India și Nepal și cu care anul acesta voi merge în Vietnam.

Următoarea călătorie în Peru în care mai sunt locuri libere va avea loc la anul, pe 27 aprilie. 

Călătoriile organizate de Rezan sunt, în primul rând, unele pentru inimă. Ele nu devin doar amintiri pentru o viață, ci, pentru mulți, și experiențe revelatoare care ne pot schimba în mai bine. De la an la an, destinațiile propuse de Rezan se înmulțesc și acoperă o varietate de experiențe potrivite atât pentru cei aventuroși, cât și pentru cei care vor să ia lumea la pas, mai domol.

Peru le-a îmbinat pe amândouă. Iar despre asta vorbește în povestea de azi Laura Cristina Popescu, de 28 de ani, care a fost cu Rezan în prima călătorie în Peru. Spune despre ea că e ”încă un copil care explorează viața cu multă curiozitate, încercând să o înțeleagă.” Iar când nu face asta, e consilier juridic, specialist în raportare non-financiară (GRI – Global Reporting Initiative) și parte din echipa care se ocupă cu protecția datelor cu caracter personal la firma la care lucrează. Citește în continuare „Peru: o călătorie a inimii”

Dragoste la prima vedere: Nepal

O călătorie în Nepal e o experiență de neuitat. Eu am fost acolo anul trecut cu Rezan și, de atunci, am vorbit și cu alți oameni care au mers în această călătorie ca să aflu și perspectiva lor asupra acestei țări.

Nepalul e o țară cunoscută pentru cei mai mulți munți de peste 8000 de metri din lume, printre care și Everestul, cel mai înalt munte din lume. Majoritatea oamenilor care ajung acolo sunt alpiniști profesioniști sau amatori curioși să escaladeze munții sau să facă trekking-uri solicitante, dar de neuitat. Citește în continuare „Dragoste la prima vedere: Nepal”

Berlin, o destinație mereu surprinzătoare

Am revenit în Berlin după 10 ani de când am mers prima oară acolo. Nu îmi mai aminteam mare lucru despre acest oraș în afară de punctele turistice de atracție precum Poarta Brandenburg sau Zidul Berlinului și istoria lui zbuciumată. Însă știam că e un oraș tot mai popular printre români pentru că 1. e doar la 2 ore de zbor cu Ryanair de București 2. e super cool și divers 3. unii dintre prietenii mei locuiesc acolo 4. știu și alți prieteni sau cunoștințe care intenționează să plece acolo definitiv. Citește în continuare „Berlin, o destinație mereu surprinzătoare”

Metoda KonMari: o casă mai organizată înseamnă o stare mai bună de spirit

Să ridice mâna cine nu are prea multe lucruri în casă? De la îmbrăcăminte, la pixuri, la veselă, la produse cosmetice, fiecare dintre noi se confruntă cu ceea ce, odată, poate că era semnul bunăstării: avem prea multe obiecte pe care nu le folosim, care ne ocupă spațiul și, în mod simbolic, mintea. Când suntem înconjurați de obiecte, pare că nu mai avem loc pentru noi înșine și nu mă refer numai la spațiul fizic, cât și la spațiul interior, ca și când tot excesul din jur pare să locuiască, cumva, în noi.

Știu că Marie Kondo nu mai e nici o noutate, dar eu am aflat de ea recent. Mi-a povestit într-o zi o prietenă și, apoi, în newsfeed, pe Facebook, mi-a apărut un articol despre ea, pe care l-am citit și așa am aflat că este o femeie din Japonia, de 30 și ceva de ani, care a scris o carte despre cum curățenia ne face fericiți și care a vândut-o undeva la 5 milioane de exemplare în toată lumea. N-a durat mult și-a venit Netflix să facă un show despre metoda ei de-a simplifica o casă și viața locuitorilor ei și așa s-a născut un soi de nebunie KonMari care pare să cuprindă pe toată lumea. Pe mine m-a cuprins. Să vă povestesc! Citește în continuare „Metoda KonMari: o casă mai organizată înseamnă o stare mai bună de spirit”

Povestea lui Michelle Obama: disciplină, perseverență și încredere în … viață

Cu o lansare concomitentă care a avut loc în 24 de limbi străine la finalul anului trecut și care a inclus și România, cartea autobiografică a lui Michelle Obama, intitulată simplu ”Povestea mea” (Becoming, în limba engleză), a reușit să devină, în numai două luni, cea mai bine vândută carte a anului 2018. O strategie de maketing care a dat roade, dar cred că această carte ar fi avut oricum succes și dacă lucrurile ar fi fost făcute diferit. Michelle Obama a fost nu doar o primă doamnă a SUA simpatizată, ci și prima doamnă de culoare pe care această țară a avut-o. În lumina actualei președinții a lui Donald Trump, familia Obama e cu atât mai mult regretată. Citește în continuare „Povestea lui Michelle Obama: disciplină, perseverență și încredere în … viață”

Cu moartea-n față: povestea lui Claire Wineland

Pe 3 septembrie, la 21 de ani, Claire Wineland din Statele Unite ale Americii a murit. Așa am aflat și eu de ea, pentru prima dată, după ce am citit un articol despre moartea ei pe site-ul BBC. Apoi prieteni și cunoștințe au început să posteze pe paginile lor de Facebook un video cu Claire, parte dintr-un film despre ultimii ei ani de viață, realizat de regizorul Justin Baldoni și intitulat ”My Last Days.” Așa am reușit, dintr-un articol în altul și dintr-un video în altul, să aflu mai multe despre Claire și să înțeleg de ce viața ei a fost inspirație pentru mulți oameni.

Majoritatea dintre noi suntem sănătoși și avem o viață întreagă prilejul să trăim cum ne dorim și să facem toate lucrurile la care visăm. Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, viața pare mai degrabă o povară, un drum încâlcit căruia încercăm să îi dăm un sens, astfel încât, la un moment dat, să avem măcar sentimentul că știm ce facem. E, uneori, nevoie de oameni precum Claire, care are orele numărate, să ne ajute să ne revenim în fire, să începem să fim mai puțin plângăcioși pentru toate nimicurile și mai curajoși și implicați în legătură cu lumea în care trăim, să nu mai reducem tot ce se întâmplă la propriile persoane și să începem să ne vedem ca parte dintr-un întreg care fără noi nu ar funcționa, poate, la fel de bine. Să ne vedem, până la urmă, drept niște norocoși că avem privilegiul de a experimenta viața, cu bune și rele. Citește în continuare „Cu moartea-n față: povestea lui Claire Wineland”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑