O călătorie în Nepal e o experiență de neuitat. Eu am fost acolo anul trecut cu Rezan și, de atunci, am vorbit și cu alți oameni care au mers în această călătorie ca să aflu și perspectiva lor asupra acestei țări.
Nepalul e o țară cunoscută pentru cei mai mulți munți de peste 8000 de metri din lume, printre care și Everestul, cel mai înalt munte din lume. Majoritatea oamenilor care ajung acolo sunt alpiniști profesioniști sau amatori curioși să escaladeze munții sau să facă trekking-uri solicitante, dar de neuitat. Citește în continuare „Dragoste la prima vedere: Nepal”→
Am revenit în Berlin după 10 ani de când am mers prima oară acolo. Nu îmi mai aminteam mare lucru despre acest oraș în afară de punctele turistice de atracție precum Poarta Brandenburg sau Zidul Berlinului și istoria lui zbuciumată. Însă știam că e un oraș tot mai popular printre români pentru că 1. e doar la 2 ore de zbor cu Ryanair de București 2. e super cool și divers 3. unii dintre prietenii mei locuiesc acolo 4. știu și alți prieteni sau cunoștințe care intenționează să plece acolo definitiv. Citește în continuare „Berlin, o destinație mereu surprinzătoare”→
Să ridice mâna cine nu are prea multe lucruri în casă? De la îmbrăcăminte, la pixuri, la veselă, la produse cosmetice, fiecare dintre noi se confruntă cu ceea ce, odată, poate că era semnul bunăstării: avem prea multe obiecte pe care nu le folosim, care ne ocupă spațiul și, în mod simbolic, mintea. Când suntem înconjurați de obiecte, pare că nu mai avem loc pentru noi înșine și nu mă refer numai la spațiul fizic, cât și la spațiul interior, ca și când tot excesul din jur pare să locuiască, cumva, în noi.
Știu că Marie Kondo nu mai e nici o noutate, dar eu am aflat de ea recent. Mi-a povestit într-o zi o prietenă și, apoi, în newsfeed, pe Facebook, mi-a apărut un articol despre ea, pe care l-am citit și așa am aflat că este o femeie din Japonia, de 30 și ceva de ani, care a scris o carte despre cum curățenia ne face fericiți și care a vândut-o undeva la 5 milioane de exemplare în toată lumea. N-a durat mult și-a venit Netflix să facă un show despre metoda ei de-a simplifica o casă și viața locuitorilor ei și așa s-a născut un soi de nebunie KonMari care pare să cuprindă pe toată lumea. Pe mine m-a cuprins. Să vă povestesc! Citește în continuare „Metoda KonMari: o casă mai organizată înseamnă o stare mai bună de spirit”→
Pe 3 septembrie, la 21 de ani, Claire Wineland din Statele Unite ale Americii a murit. Așa am aflat și eu de ea, pentru prima dată, după ce am citit un articol despre moartea ei pe site-ul BBC. Apoi prieteni și cunoștințe au început să posteze pe paginile lor de Facebook un video cu Claire, parte dintr-un film despre ultimii ei ani de viață, realizat de regizorul Justin Baldoni și intitulat ”My Last Days.” Așa am reușit, dintr-un articol în altul și dintr-un video în altul, să aflu mai multe despre Claire și să înțeleg de ce viața ei a fost inspirație pentru mulți oameni.
Majoritatea dintre noi suntem sănătoși și avem o viață întreagă prilejul să trăim cum ne dorim și să facem toate lucrurile la care visăm. Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, viața pare mai degrabă o povară, un drum încâlcit căruia încercăm să îi dăm un sens, astfel încât, la un moment dat, să avem măcar sentimentul că știm ce facem. E, uneori, nevoie de oameni precum Claire, care are orele numărate, să ne ajute să ne revenim în fire, să începem să fim mai puțin plângăcioși pentru toate nimicurile și mai curajoși și implicați în legătură cu lumea în care trăim, să nu mai reducem tot ce se întâmplă la propriile persoane și să începem să ne vedem ca parte dintr-un întreg care fără noi nu ar funcționa, poate, la fel de bine. Să ne vedem, până la urmă, drept niște norocoși că avem privilegiul de a experimenta viața, cu bune și rele. Citește în continuare „Cu moartea-n față: povestea lui Claire Wineland”→
Lavazza este partenerul principal al tuturor turneelor mari de tenis din lume: Australian Open, Roland Garros, Wimbledon și US Open. Sunt trei ani de zile de când, în cadrul fiecărui turneu de Mare Șlem, Lavazza oferă gratuit sute de mii de cafele spectatorilor care vin să vadă tenis de cea mai bună calitate.
În iulie, la Wimbledon, unde m-am întâlnit cu Andre Agassi, ambasadorul brandului Lavazza, compania pregătise în centrele lor din Italia 100 de baristas gata să servească în 60 de puncte peste 600.000 de preparate din cafea în cele două săptămâni de turneu.
Am vorbit cu Giuseppe Lavazza, vice președintele companiei, și am aflat ce înseamnă să muncești într-o companie de familie, cu tradiție, și de ce nu e suficient să fii un Lavazza ca să conduci o afacere care valorează 2 miliarde de euro. Cum a reușit să se mențină pe piața internațională un brand înființat în 1895 de Luigi Lavazza și de ce a fost ales ambasador Andre Agassi, un om definit, în egală măsură, de succese și eșecuri răsunătoare, îți spun în interviul următor. Citește în continuare „Ce înseamnă să muncești într-o companie cu tradiție de peste 100 de ani”→
Lavazza, brandul italian de cafea, cu tradiție încă din 1895, m-a invitat săptămâna trecută la startul turneului de tenis de la Wimbledon, cel mai vechi și prestigios turneu de tenis din lume și unul dintre cele patru Mari Șlemuri. Poți să citești cum am ajuns la Wimbledon AICI. În plus, am avut ocazia să îl întâlnesc pe Andre Agassi, o legendă a tenisului, și să fac interviu cu el.
Din anul 2016, Lavazza a devenit partenerul oficial al celor patru turnee de tenis de Mare Șlam, iar Andre Agassi a fost ales ambasador al brandului dintr-o serie de motive pe care am să ți le spun în următorul meu text, când voi publica interviul cu fostul tenismen. Pe scurt însă tenisul, Andre Agassi și cafeaua Lavazza sunt uniți de valori comune și, plecând de la ele, colaborarea dintre brand, tenis și sportiv s-a legat natural. Citește în continuare „Wimbledon, o experiență de cinci stele”→
Recent, Ryan Sandes și Ryno Griesel au alergat pe Great Himalaya Trail, adică 1406km în sub 23 de zile, cel mai rapid timp pe care cineva l-a obținut vreodată pe un traseu cu o diferență totală de nivel de peste 66.000 de metri. Great Himalaya Trail e unul dintre cele mai lungi și mai grele trasee din lume care traversează Nepalul prin munții Himalaya. Când zic traseu mă refer la faptul că ai poteci pe care mergi și cam atât, fiindcă nu există unele special amenajate pentru temerari ca Sandes și Griesel, așa cum există, de pildă, Appalachian Trail în SUA. Citește în continuare „De ce să depui efort pe munți de la capătul lumii?”→
Dacă te întrebi de ce scriu despre ceea ce cred budiștii despre iubire și compasiune în prima zi de Paște, e pentru că mă simt mai atrasă de felul în care ei trăiesc și vorbesc despre aceste valori. În esență, și creștinismul în care m-am născut le propovăduiește, însă de prea puțin ori am rezonat cu mesajul transmis de biserica ortodoxă, pe care o percep mai degrabă ca pe o instituție preocupată cu lucrurile materiale decât cu cele spirituale. Citește în continuare „Despre iubire și compasiune cu un călugăr budist”→
