Pe 3 septembrie, la 21 de ani, Claire Wineland din Statele Unite ale Americii a murit. Așa am aflat și eu de ea, pentru prima dată, după ce am citit un articol despre moartea ei pe site-ul BBC. Apoi prieteni și cunoștințe au început să posteze pe paginile lor de Facebook un video cu Claire, parte dintr-un film despre ultimii ei ani de viață, realizat de regizorul Justin Baldoni și intitulat ”My Last Days.” Așa am reușit, dintr-un articol în altul și dintr-un video în altul, să aflu mai multe despre Claire și să înțeleg de ce viața ei a fost inspirație pentru mulți oameni.

Majoritatea dintre noi suntem sănătoși și avem o viață întreagă prilejul să trăim cum ne dorim și să facem toate lucrurile la care visăm. Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, viața pare mai degrabă o povară, un drum încâlcit căruia încercăm să îi dăm un sens, astfel încât, la un moment dat, să avem măcar sentimentul că știm ce facem. E, uneori, nevoie de oameni precum Claire, care are orele numărate, să ne ajute să ne revenim în fire, să începem să fim mai puțin plângăcioși pentru toate nimicurile și mai curajoși și implicați în legătură cu lumea în care trăim, să nu mai reducem tot ce se întâmplă la propriile persoane și să începem să ne vedem ca parte dintr-un întreg care fără noi nu ar funcționa, poate, la fel de bine. Să ne vedem, până la urmă, drept niște norocoși că avem privilegiul de a experimenta viața, cu bune și rele. Continuă lectura →