Internațional, Oameni

Cu moartea-n față: povestea lui Claire Wineland

Pe 3 septembrie, la 21 de ani, Claire Wineland din Statele Unite ale Americii a murit. Așa am aflat și eu de ea, pentru prima dată, după ce am citit un articol despre moartea ei pe site-ul BBC. Apoi prieteni și cunoștințe au început să posteze pe paginile lor de Facebook un video cu Claire, parte dintr-un film despre ultimii ei ani de viață, realizat de regizorul Justin Baldoni și intitulat ”My Last Days.” Așa am reușit, dintr-un articol în altul și dintr-un video în altul, să aflu mai multe despre Claire și să înțeleg de ce viața ei a fost inspirație pentru mulți oameni.

Majoritatea dintre noi suntem sănătoși și avem o viață întreagă prilejul să trăim cum ne dorim și să facem toate lucrurile la care visăm. Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, viața pare mai degrabă o povară, un drum încâlcit căruia încercăm să îi dăm un sens, astfel încât, la un moment dat, să avem măcar sentimentul că știm ce facem. E, uneori, nevoie de oameni precum Claire, care are orele numărate, să ne ajute să ne revenim în fire, să începem să fim mai puțin plângăcioși pentru toate nimicurile și mai curajoși și implicați în legătură cu lumea în care trăim, să nu mai reducem tot ce se întâmplă la propriile persoane și să începem să ne vedem ca parte dintr-un întreg care fără noi nu ar funcționa, poate, la fel de bine. Să ne vedem, până la urmă, drept niște norocoși că avem privilegiul de a experimenta viața, cu bune și rele. Continuă lectura

Standard
Internațional, Sport, Timp liber

Ce înseamnă să muncești într-o companie cu tradiție de peste 100 de ani

Lavazza este partenerul principal al tuturor turneelor mari de tenis din lume: Australian Open, Roland Garros, Wimbledon și US Open. Sunt trei ani de zile de când, în cadrul fiecărui turneu de Mare Șlem, Lavazza oferă gratuit sute de mii de cafele spectatorilor care vin să vadă tenis de cea mai bună calitate.

În iulie, la Wimbledon, unde m-am întâlnit cu Andre Agassi, ambasadorul brandului Lavazza, compania pregătise în centrele lor din Italia 100 de baristas gata să servească în 60 de puncte peste 600.000 de preparate din cafea în cele două săptămâni de turneu.

Am vorbit cu Giuseppe Lavazza, vice președintele companiei, și am aflat ce înseamnă să muncești într-o companie de familie, cu tradiție, și de ce nu e suficient să fii un Lavazza ca să conduci o afacere care valorează 2 miliarde de euro. Cum a reușit să se mențină pe piața internațională un brand înființat în 1895 de Luigi Lavazza și de ce a fost ales ambasador Andre Agassi, un om definit, în egală măsură, de succese și eșecuri răsunătoare, îți spun în interviul următor. Continuă lectura

Standard
Internațional, Sport, Timp liber

Wimbledon, o experiență de cinci stele

Lavazza, brandul italian de cafea, cu tradiție încă din 1895, m-a invitat săptămâna trecută la startul turneului de tenis de la Wimbledon, cel mai vechi și prestigios turneu de tenis din lume și unul dintre cele patru Mari Șlemuri. Poți să citești cum am ajuns la Wimbledon AICI. În plus, am avut ocazia să îl întâlnesc pe Andre Agassi, o legendă a tenisului, și să fac interviu cu el.

Din anul 2016, Lavazza a devenit partenerul oficial al celor patru turnee de tenis de Mare Șlam, iar Andre Agassi a fost ales ambasador al brandului dintr-o serie de motive pe care am să ți le spun în următorul meu text, când voi publica interviul cu fostul tenismen. Pe scurt însă tenisul, Andre Agassi și cafeaua Lavazza sunt uniți de valori comune și, plecând de la ele, colaborarea dintre brand, tenis și sportiv s-a legat natural. Continuă lectura

Standard
Internațional, Oameni, Timp liber

De ce să depui efort pe munți de la capătul lumii?

Recent, Ryan Sandes și Ryno Griesel au alergat pe Great Himalaya Trail, adică 1406km în sub 23 de zile, cel mai rapid timp pe care cineva l-a obținut vreodată pe un traseu cu o diferență totală de nivel de peste 66.000 de metri. Great Himalaya Trail e unul dintre cele mai lungi și mai grele trasee din lume care traversează Nepalul prin munții Himalaya. Când zic traseu mă refer la faptul că ai poteci pe care mergi și cam atât, fiindcă nu există unele special amenajate pentru temerari ca Sandes și Griesel, așa cum există, de pildă, Appalachian Trail în SUA. Continuă lectura

Standard
Internațional, Oameni, Timp liber

Despre iubire și compasiune cu un călugăr budist

Dacă te întrebi de ce scriu despre ceea ce cred budiștii despre iubire și compasiune în prima zi de Paște, e pentru că mă simt mai atrasă de felul în care ei trăiesc și vorbesc despre aceste valori. În esență, și creștinismul în care m-am născut le propovăduiește, însă de prea puțin ori am rezonat cu mesajul transmis de biserica ortodoxă, pe care o percep mai degrabă ca pe o instituție preocupată cu lucrurile materiale decât cu cele spirituale. Continuă lectura

Standard
Internațional, Oameni, Timp liber

”Visez să mă întorc în țara mea”

E prima zi în care urcăm pe munte și când mă gândesc că mai sunt încă cinci mă întreb dacă voi rezista. Când am plecat din Pokhara, orașul în care poposesc toți turiștii înainte să înceapă trekking-ul în Himalaya, m-am asigurat că îmi ușurez rucsacul de încă 2-3 kg. Ceea ce am și făcut, așa că am în spate cam 7-8 kg și, cu toate astea, simt că mor.

Până la prima oprire, în Ulleri, avem de mers mult, dar greul cu adevărat greu înseamnă vreo 3200 de trepte pe care trebuie să le urcăm înspre final. Sunt cele mai înalt trepte pe care le-am urcat vreodată și, cu fiecare pas, am senzația că ele devin niște guri uriașe care mă înghit. ”Să mă mănânce,” îmi zic în gând, ”măcar așa nu mă mai dor picioarele!” Continuă lectura

Standard
Internațional, Oameni, Timp liber

Să înveți să trăiești înseamnă să înveți să accepți schimbarea

Masa de prânz durează fix 20 de minute. La fel și micul dejun. La fel și cina. Sunt în mănăstirea budistă Thrangu Tashi Yangtse sau, pe scurt, Namo Buddha de două zile și știu deja că totul se întâmplă după un plan bine stabilit, nicio secundă mai devreme sau mai târziu.

Aici, disciplina nu e doar pentru călugări, ci și pentru turiștii care vor să experimenteze cum e să trăiești ca un om în căutarea iluminării. Căci, fie că o spun, fie că nu, fiecare călugăr aspiră la asta: să înțeleagă lumea în care trăiește și pe sine doar cu inima. Ca și când te-ai uita la motorul defect al unei mașini și, dintr-o dată, exclami AHA!, te-ai prins ce e în neregulă și cum poți remedia situația. Cam așa e și cu iluminarea. Fie că te antrenezi să o ai, fie că nu, mărturiile celor care au obținut-o duc la aceeași concluzie: de ea poate să aibă parte oricine. Continuă lectura

Standard