O călătorie în Nepal e o experiență de neuitat. Eu am fost acolo anul trecut cu Rezan și, de atunci, am vorbit și cu alți oameni care au mers în această călătorie ca să aflu și perspectiva lor asupra acestei țări.
Nepalul e o țară cunoscută pentru cei mai mulți munți de peste 8000 de metri din lume, printre care și Everestul, cel mai înalt munte din lume. Majoritatea oamenilor care ajung acolo sunt alpiniști profesioniști sau amatori curioși să escaladeze munții sau să facă trekking-uri solicitante, dar de neuitat.

Port tradițional din Nepal
Delia Stoenescu a fost în Nepal în luna martie, cu ocazia zilei ei de naștere, 30 de ani. Îi place să călătorească oriunde are ocazia și spune că job-ul în IT îi permite să savureze astfel de experiențe de mai multe ori pe an. Când e într-o altă țară vrea experiențe autentice, departe de recomandările pe care le găsește pe Trip Advisor, ci, mai degrabă, încearcă să vadă un loc nou prin ochii localnicilor.
Am vorbit cu Delia despre ce a impresionat-o în Nepal, cum a fost trekking-ul prin parcul național Annapurna și de ce recomandă această detsinație și călătoria cu Rezan și vouă, cititorilor.
Introdu ”Nepal” în funcția SEARCH de pe blogul meu și găsește toate articolele despre acest subiect.

Delia a împlinit 30 de ani în timpul călătoriei în Nepal
De ce ți s-a părut interesantă o destinație precum Nepal și ce anume te-a convins să mergi în călătoria cu Rezan?
Am aflat prima dată de călătoriile lui Rezan, în special de cea din Nepal, de la tine, de pe blogul tău. Nepalul nu a fost vreodată top de listă la mine, dar cum eu îmi doresc să văd absolut fiecare colțisor din lumea asta, mi s-a părut o destinație super interesantă, la care, deși nu mă gândisem înainte, am zis ”da, vreau să văd asta!” Ce m-a convins să merg în călătorie în urmă cu două luni a fost timing-ul, deoarece a coincis cu aniversarea mea de 30 de ani și, mai mult, cu sărbătoarea Holi Festival, pe data de 21 martie, când eu am schimbat prefixul. M-am amuzat teribil să spun cunoscuților cum mă duc eu în Nepal să mă serbeze o țară întreagă la 30 de ani (râde).
Ce știai despre Nepal înainte să ajungi acolo și ce ți-ai dorit să vezi sau să experimentezi mai mult și mai mult din ceea ce era planificat în această călătorie?
Nu știam mare lucru despre Nepal, în afara poziției geografice și a faptului că este una din cele două opțiuni pentru aventurierii care decid să escaladeze cel mai înalt munte din lume, Everestul. Cât despre ce mi-am dorit să experimentez acolo, în top au fost Holi Festival și experiența de a sta la un templu budist. M-am dus acolo pregătită să fiu surprinsă și să explorez totul prin ochii unui copil, care vede și află totul pentru prima dată.

Un loc cu de toate pe străzile din Kathmandu, Nepal
Care a fost prima ta impresie despre Nepal când ai ajuns pe străzile din Kathmandu?
Prima impresie, WOW, te lovește! Încă de când ieși din aeroport, vezi îmbulzeala aia pe care o cunoști de-acasă, din filmulețele cu românii care aleargă să cumpere tigăi la promoție (râde). Lăsând gluma la o parte, I loved it! Deși este mult praf, și haos, și vezi traficul ăla nebun cu mașini, și scutere, și motociclete care nu par să respecte vreo regulă de circulație, este fantastic să vezi agitația aia, și chioșcurile mici, care-s mai degrabă niște gherete, sau vânzătorii ambulanți care vând de toate și care merg după tine să-ți vândă un suvenir la preț de pornire de 10 dolari, pe care îl poți scoate, de fapt, la 2 dolari sau chiar frizeri care oferă o tunsoare rapidă, la umbra unui copac, care este lângă un mic templu.
Ce anume ți-a mai plăcut în capitala Nepalului și de ce?
Ce mi-a mai plăcut foarte tare a fost să văd văcuțele lor vagaboande pe străzi și pe trotuare. Mașinile nu le claxonau și șoferii nu păreau deranjați când erau câteva fix pe șosea. Lucrurile la ei sunt așa cum sunt, iar ei par OK cu asta, este normalitatea lor, la care tu te adaptezi, dacă vrei. Mi-au plăcut și toate stegulețele lor tibetane, colorate și multe, peste tot, la cazări, pe stradă, pe câmp, la temple.

Un ”business” pe două roți, o piață ambulantă

Toți ca unul
Cum a fost să trăiești câteva zile alături de călugării budiști și ce anume din viața la mănăstire ți s-a părut interesant?
În primul rand, cred că am plecat cu o prejudecată în călătoria asta. Mă așteptam ca mănăstirea să fie ceva foarte sobru, foarte încărcat, nepermisiv aproape. În schimb, am văzut mulți copii și adoloscenți, cu ultimul model de Iphone în mână, stând de vorbă, jucându-se, râzând sau relaxându-se la umbra unui copac. Noi am avut libertate să ne plimbăm prin templu, nu ne-am simțit nedoriți. Am avut pielea de găină și chiar un mic trip la prima slujbă la care am participat, este o experiență foarte puternică și, pentru câteva momente, parcă te scoate din propriul tău corp.
Cred că e greu pentru ei că sunt departe de familiile lor, să respecte programul foarte strict, cu prima slujbă la 6 dimineața, cu eventuala lipsă de apă, de care suferă tot Nepalul, căci am văzut semne peste tot în care eram rugați să economisim apa, căci altfel călugării poate nu aveau suficientă pentru gătit.
Frumos mi s-a părut sentimentul de familie și de comunitate pe care îl au. Au grijă unii de alții, în special de cei mai mici. Cel mai mic călugăr în devenire părea să aibă în jur de 5 ani. Experiența celor două zile acolo a fost fantastică, m-am simțit onorată să pot trăi alături de ei pentru câteva zile, să mănânc cu ei, să meditez cu ei. Ce să zic, m-a făcut chiar să mă gândesc să trec la budism, eu nefiind deloc religioasă, însă este o religie atât de diferită de a noastră, am simțit cu adevărat legătura lor spirituală, mult mai mult decât o vad sau o știu eu din biserica noastră de acasă.

În timpul slujbei într-o mănăstire budistă

Pauză de lectură
Cea mai mare provocare au fost zilele în parcul național Annapurna. Cum au fost pentru tine zilele de trekking?
Am plecat în prima zi plină de entuziasm și de spirit de aventură. Până am dat de primele scări. Eu îl tot intrebasem pe Rezan cum, câte, cât de grele sunt aceste scări din prima zi de care tot eram preveniți. Ei bine, a fost al naibii de greu! Te încearcă multe sentimente când dai de greu și prima zi este plină de greu. Eram atât de concentrată pe destinație, încât am uitat de călătorie.
Însă, când îți dai seama că prin localitățile alea retrase, oamenii, în special copiii, fac drumul ăla de două ori pe zi, mergând la școală sau după provizii și că totul se poate aduce numai cu cârca sau, în cel mai bun caz, ajutat de un catâr, brusc îți dă putere. Iar sentimentul pe care îl ai, după ce ai ”dovedit” cele aproape 4000 de trepte urcate încontinuu, este de neegalat, eu am țipat victorios când am ajuns la primul tea-house, plină de satisfacție și mândrie! Zilele mele preferate au fost însă a doua și a treia, pentru că sunt zilele când ești cel mai aproape de optmiari și mergi și prin jungla aia plină de rododendroni înfloriți, de liane și de mușchi. Când s-a încheiat trekking-ul, am simțit că mai pot și mai vreau, ba chiar eram un pic dezamăgită că se termină.

Priveliște în parcul național Annapurna

Cu fața către optimiari pe care nu-i uiți niciodată
Cum a fost pentru tine să vezi cu ochii tăi optmiari?
M-am simțit mică, cu toți cei 1.81m ai mei. Păreau atât de aproape încât simțeai că dacă mergi pentru o oră și urci o vale mică, gata, ai ajuns în vârful muntelui (râde). Machhapuchhre era cel pe care îl vedeam cel mai mult și mai des și, având în vedere că este muntele lor sacru, mai avea și un nor în permanență deasupra lui, parcă prevenind potențialii temerari să nu se încumete să îl urce. Te simți mic și umil în fața naturii care a creat minunea asta.
Ce anume din ce ai mai făcut în Nepal ți s-a părut inedit?
Totul? (râde) A fost o experiență într-adevăr unică și nu se aseamănă cu nimic din ce am făcut eu până acum. Ce a mai rămas cu mine foarte puternic a fost când am fost la templul Pashupatinath, unde am văzut cum arată o incinerare în mijlocul naturii și am mirosit, literalmente, moartea. E o experiență unică, la care trebuie să fii deschis și fără prejudecăți. E dificil dacă vii cu “ochelarii” tăi de european care trăiește și se plimbă prin Vest. Pentru Nepal trebuie să fii deschis. M-am întors în țară simțindu-mă profund recunoscătoare pentru țara mea, șansele mele, oportunitățile pe care eu le am în viață și ăsta a fost cel mai puternic lucru pe care l-am trăit constant în acest Journey to the Heart, căci chiar asta este, reîntoarcere către tine și inima ta.

Funeralii la templul Pashupatinath
Ce alte experiențe ți-ar mai fi plăcut să încerci acolo și, dacă ai reveni într-o a doua călătorie acolo, ce ți-ar mai plăcea să vezi?
La ce sentiment de satisfacție ai când termini fiecare zi de trekking și ce forță și curaj îți dă, mi-ar plăcea ca o dată în viața asta să ajung la Everest Base Camp. Am plecat din Nepal simțind că da, eu pot face asta!
În ce călătorie din cele planificate de Rezan te-ar mai tenta să mergi?
Toate? Mi se pare că Rezan a gândit totul atât de bine, e o experiență atât de plină și atât de bine gândită, încât m-aș mai “lăsa” pe mainile lui anytime, anyday! Dacă ar fi să aleg însă, următoarea aș vrea să fie cea din India și apoi cea din Peru – două experiențe foarte diferite, dar la asta se pricepe foarte tare Rezan, să îți ofere experiențe, aventură, totul prin ochii unui explorator, nimic făcut doar de dragul de a bifa locuri, ci totul făcut să trăiești cu adevărat experiența!

Un fel de bucătărie

Educație înainte de toate
De ce recomanzi oamenilor să încerce experiența în Nepal?
Pentru cum te întorci acasă. În toată negativitatea care mustește acasă, călătoria asta te face să îți vezi viața cu alți ochi și să te simți recunoscător pentru ce ai. Ca vestici, luam lucrurile ca și când ni se cuvin, dar nu este așa, să explorezi o țară ca Nepalul, o astfel de cultură, te centrează și te readuce un pic cu picioarele pe pământ.
Următoarea călătorie în Nepal alături de Rezan va avea loc în luna noiembrie. Intră pe pagina de Facebook a evenimentului și află toate detaliile.
Pentru alte destinații alături de Rezan intră pe pagina Facebook numită Bodhi Yoga cu Rezan.
1 comment
Doar o mica parte din morti sunt incinerati si cea mai mare parte sunt taiati cu satarul si oferiti sa fie mancati de vulturi. Gasesti referinte despre asa ceva pe tot internetul… si aia sunt dementi: practica poliandria, adica o femeie se casatoreste cu mai multi barbati.