Timp liber

Scoția, țara în care trăiești aventurile lui Harry Potter

Scoția e un tărâm de poveste. Nu e, deci, de mirare că filme și seriale cu caracter fantastic au fost realizate aici. În Scoția te simți ca într-un basm cu zâne, pitici verzi și multă magie. Asta pentru că Scoția e o țară cu multă verdeață, oi și vaci și castele impunătoare. Și când mai afli că fiecărei zone i se spune comitat, te simți brusc fie rege, fie cavaler în armură strălucitoare. În Scoția redevii copil și te bucuri de aerul curat, de priveliștile încântătoare, de liniște. Și, poate, dacă ai noroc, o vei vedea și pe Nessie, celebrul monstruleț din Loch Ness, un lac care, dacă n-ar avea parte de legenda care l-a făcut cunoscut în toată lumea, ar fi doar o întindere banală de apă.

loch ness.jpg

Vedere spre Loch Ness, locul unde toată lumea ajunge cu speranța că o va vedea pe Nessie, un monstruleț care arată ca un dragon-pește și pe care orice turist, dar și localnic, îl vânează. Se spune că există scoțieni care și-au petrecut întreaga viață încercând să dea de urma lui Nessie, pentru ca, la final, să exclame: ”Ce pierdere de vreme!”

Cu toată popularitatea de care a avut parte prin intermediul filmelor și serialelor și, îndeosebi, datorită seriei de cărți despre aventurile lui Harry Potter scrise de JK Rowling, Scoția nu e deloc o țară în care turiștii dau năvală. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

În jurul lumii la 90 de ani

La 90 de ani, o femeie din Siberia a decis că vrea să-și petreacă diferit anii din urmă ai vieții, călătorind în jurul lumii.

Ea e baba Lena Erkhova și are, în prezent, peste 50.000 de followers pe Instagram, lucru care a făcut-o, evident, cunoscută în multe colțuri ale lumii. Continuă lectura

Standard
Timp liber

Prima mea dată în Delta Dunării

La 31 de ani am ajuns pentru prima dată în Delta Dunării. Când fetele de la My Secret Romania au propus pe pagina lor de Facebook să mergem, cu mic, cu mare, la privit de nuferi, am știut că e momentul să fac călătoria asta. În plus, costul excursiei era imbatabil, știam, din poveștile altora, ce înseamnă să mergi în Deltă pe cont propriu.

IMG_2554.jpg

Pe dunele de nisip din pădurea Caraorman.

Cu My Secret Romania, am plătit doar 860 de lei pentru transport dus-întors până la Murighiol, transfer cu barca dus-întors de la Murighiol până la hotelul plutitor Anastastia de pe brațul Sfântu Gheorghe, 3 nopți de cazare cu câte 3 mese pe zi gătite de tanti Aurora datorită căreia am mâncat, din nou, supă de pește, lucru pe care nu l-am mai făcut din copilărie din cauza unei experiențe culinare nașpa, plimbări zilnice cu barca pe canale, câteodată și de câte 2 ori. Nu puteam să cer mai mult de-atât și motivul pentru care încep cu detaliile astea administrative e pentru că, realmente, ele contează dacă ai de gând să faci vreodată ceva asemănător.

img_3022

Nufăr în Delta Dunării. Dacă te gândești să-l iei cu tine, n-o face. Va muri imediat și tu vei lua o amendă de 5000 de lei. Nufărul e protejat prin lege. Continuă lectura

Standard
Oameni, Timp liber

De ce să mergi la Nucșoara?

Dacă te cheamă Gabriela Solomon, începi și-ți pui probleme. Ai primit moștenire de la bunica un ”cel mai frumos loc de pe pământ” și te gândești cum poți să-l transformi, cu adevărat, într-un rai și pentru alți oameni care n-au aflat, până acum, cum este să ai unul aici, pe pământ.

La doar două ore și jumătate de București, în județul Argeș, se află satul Nucșoara. Pentru mulți, doar un alt sat, pentru Gabriela, o oază de natură neexplorată, un loc care ar putea să primească turiști pe bandă rulantă, pentru mine, o carte vie cu povești ale unor oameni care au fost față în față cu războiul, cu opresiunea, cu lipsurile și care azi, la peste 90 de ani, îți arată că au ajuns la vârsta asta cu ajutorul lui Dumnezeu.

IMG_20160710_133200.jpg

Tanti Leana are 92 de ani. I-am făcut poza pe prispa casei unei prietene din sat, după ce se întorsese de la biserică. Continuă lectura

Standard
Campanii, Oameni, Timp liber

De ce să călătorești singur?

Vă zic din capul locului: sunt ultima persoană din lume care-ar fi scris despre cât de mișto e să te plimbi de unul singur. Într-un fel, tocmai acest gând m-a și împins să fac asta atunci când am plecat la TIFF, să văd cum o să fie să fiu 4 zile singură. Panica mea cea mare legată de a merge singură pe te miri unde e … plictiseala. Vrei să schimbi o vorbă, n-ai cu cine. Vrei să-ți dai coate cu un cunoscut, n-ai cu cine. Eu, pe cont propriu, sunt în regulă, îmi fac de lucru, mă simt antrenată de propriile gânduri, idei, glume. Dar cât să faci asta?

Propunerea Staropramen, berea care a cerut mai mult de la gust, a venit la fix. Știi cum e când, în minte, îți repeți o întrebare: cum ar fi, cum ai face, cum ai simți? Ei, bine, la toate astea mă gândeam eu în acele zile în care mi s-a dat pe tavă șansa asta. Ultima dată când am mai mers singură cuc undeva a fost prin anul întâi de facultate, la Viena, cu trenul, la o conferință a jurnaliștilor la Națiunile Unite, eveniment pe care l-am ratat că a întârziat trenul, așa că am ajuns direct la wrap-up, pupături și îmbrățișari, și-apoi la masă. Am mai rămas să mă plimb pe urmă vreo 3 zile prin oraș și tot ce voiam era să plec mai repede acasă. Nu era de mine să umblu brambura fără să am cui să-i zic o glumă, o observație, orice! Continuă lectura

Standard