Să fii văzut vs să te lași văzut! De tine însuți, de ceilalți. Să arunci o privire în tine și să ți se arunce o privire sunt două acțiuni aparent diferite, dar de fapt foarte asemănătoare pentru că te obligă să răspunzi la întrebarea: cine sunt eu? Departe de-a fi un moment filosofic de autodescoperire și interogare, Unseen. Concert in the Dark e mai degrabă un prilej creat de-o așa manieră să îți ofere timp, liniște, spațiu și atmosfera să își tragi sufletul și să te gândești la tine și la ceilalți. Așa s-a simțit evenimentul de la Brașov pe 9 octombrie când la Centrul Multicultural și-a făcut debutul a doua ediție a proiectului Unseen. Concert in the Dark, care-n următoarele două luni va călători și prin alte orașe din țară.
Următoarele concerte Unseen. Concert in the Dark vor avea loc la:
BRAȘOV – 22 – 23 octombrie – BILETE AICI
TIMIȘOARA – 25 octombrie – BILETE AICI
Când s-a gândit să creeze Unseen. Concert in the Dark, Cristina Bobe, artistă vizuală, s-a imaginat pe sine și angoasele sale. Se spune că tot ce creăm vine dintr-o nevoie personală, din încercarea de a ne răspunde în primul rând nouă înșine la întrebări și de a le găsi soluții și rezolvări. Cum să vorbesc despre ceea ce simt și despre ceea ce gândesc fără să-mi mai fie frică de vocea mea? Aceasta este întrebarea de la care a pornit tot. ”Motorul meu e teama de a provoca publicul; prin ceea ce fac, încerc să fiu cât mai discretă,” explică Cristina. La Unseen. Concert in the Dark, ea a pus discreția pe pauză și a adus împreună muzica clasică și întunericul într-o experiență multisenzorială care să le ofere și altora prilejul să simtă pe bune propriile emoții, fără cenzură și fără teama de-a fi judecați. Și-a făcut-o publică în spații largi, cu mulți oameni, pentru o trăire colectivă, care, la final, să fie împărtășită într-un dialog onest, în care ești întrebat pe bune, ”Și tu ce simți?” după ce, timp de o oră, ai ascultat live muzică clasică în întuneric deplin.
Violoncelistul Makcim Fernandez Samodaiev și pianista Monica Florescu, ambii membri ai Filarmonicii din Sibiu, au spart gheața în acest an în fața unui public nevăzător, pentru care sunetele și liniștea sunt deopotrivă importante. Pentru Makcim și Monica a fost prima experiență de acest fel, să cânte la instrumentele lor în beznă. Amândoi au recunoscut că le-a fost teamă de necunoscut, căci aveau să simtă pe pielea lor, în fața publicului, cât de bine își cunoaște fiecare instrumentul fără să-l vadă, efectiv, cu ochii. Însă ochii minții și atingerea unui obiect care e parte din ei – violoncelul, respectiv pianul – și-au făcut cu brio treaba și cei doi muzicieni au interpretat peste o oră fără partitură un repertoriu care a inclus „Suita nr. 1 pentru violoncel solo în Sol Major” de J. S. Bach, patru sonate pentru pian de D. Scarlatti, „Improvizație pe temă de simfonie” de A. Vivaldi, „Oglinzi în oglinzi” de A. Pärt și „Siciliana” de Maria Theresia von Paradis.
”Improvizația mă fascinează,” a mărturisit Monica Florescu. ”Iar întunericul îți lasă mai multă libertate și conectare cu tine însuți să faci asta.” ”Întunericul din seara asta a creat o energie atât de puternică încât la începutul concertului nu mi-am putut-o asuma pentru că simțeam că nu o pot stăpâni. M-am simțit ca un începător care nu știa de unde să apuce situația. Știi cum e, începătorul vrea, profesionistul știe …,” râde Makcim.
O lume pe care nu o vedem, dar o iubim…
Azi, pe 15 octombrie, se sărbătorește Ziua Bastonului Alb și-n avanpremiera acestei zile, la Brașov, nevăzătorii și văzătorii au împărtășit unii altora ce înseamnă să vezi și să nu vezi, ce înseamnă să fi văzut odată și dintr-o dată să nu mai vezi nimic.
”Am dansat desculță în iarbă, într-o rochie albastră ca cerul,” spune Elena Dumitru despre cum a trăit acest concert pe întuneric. În vârstă de 56 de ani, doamna Dumitru a rămas fără vedere în urmă cu 30 de ani din cauza unui accident de muncă. A orbit treptat, într-o săptămână, fără să știe că nu va mai vedea niciodată. Dintr-o dată, într-o sâmbătă dimineața, s-a făcut întuneric.
”Să rămân fără vedere a fost ca atunci când s-a stins lumina la spectacol. Eram încă în spital după accident și seara, când m-am dus la culcare, lumina din salon pâlpâia. Dimineața, când m-am trezit și am deschis ochii, nu se mai vedea nimic,” își amintește doamna Dumitru acele zile de august din anul 1991 când avea 26 de ani, era proaspăt divorțată, avea doi copii mici și nu știa ce îi va rezerva viitorul și noua ei viață ca nevăzătoare. ”Primul meu gând a fost că trebuie să fiu puternică să îmi cresc copiii și m-am bucurat că nu am murit, fiindcă doi dintre colegii mei au murit în urma acelui accident,” povestește ea.
Să rămân fără vedere a fost ca atunci când s-a stins lumina la spectacol. Eram încă în spital după accident și seara, când m-am dus la culcare, lumina din salon pâlpâia. Dimineața, când m-am trezit și am deschis ochii, nu se mai vedea nimic.
Elena Dumitru
Muzicienii au impresionat-o fiindcă au interpretat atât de mult fără partituri, iar publicul că a fost atât de liniștit, că nu se auzea nici musca. ”Și dacă i-a venit cuiva să tușească, probabil că și-a înghițit tusea. Lumea a apreciat munca celor de pe scenă și a celor care au organizat evenimentul din seara asta,” a spus doamna Dumitru, pe care, la rândul ei, muzica a salvat-o în acele prime luni de orbire, fiindcă mereu i-a plăcut să cânte. Odată înscrisă în Asociația Nevăzătorilor din Onești, unde a locuit până-n 2017, și-a descoperit valențele de artistă. ”Noi, cei care nu vedem, avem o sensibilitate auditivă mai mare,” explică ea.
”E bine să cunoască și văzătorii întunericul,” spune, meditativ, domnul Gabriel Molocea, ”că la ce prețuri urmează la electricitate, o să stăm cu toții mai mult pe întuneric,” completează dânsul și izbucnim cu toții în hohote de râs. În vârstă tot de 56 de ani, domnul Molocea s-a născut nevăzător într-o familie cu 13 frați și surori, dintre care alți trei fără vedere. Medicii nu au putut să explice niciodată cauza, mai ales că nici părinții, nici bunicii lui nu au avut probleme cu vederea.
A urmat școala specială pentru nevăzători la Tîrgu Frumos, apoi școala profesională la București și-n cele din urmă, în 1986, a ajuns la Brașov, la Cooperativa Meșteșugărească Progresul, unde a asamblat cutii și ambalaje. Totul s-a terminat abrupt după anii 1990, când fabricile și uzinele din România au început să intre în faliment, așa că nici domnul Molocea nu a mai avut de muncă. La începutul anilor 2000 a ieșit la pensie și de atunci își ocupă timpul așa cum poate. Statul român a uitat de nevăzători și i-a pus pe linie moartă, căci nici ei nu mai fac azi parte dintr-un sistem care să-i recunoască în calitate de cetățeni și să-i integreze în viața profesională așa cum merită. În viața socială se integrează însă pe cont propriu, fiecare după posibilități și curaj, căci să navighezi ca nevăzător prin lume nu e chiar la îndemâna oricui.
”Concertul mi s-a părut interesant și mi-a plăcut foarte mult că a fost liniște. Ascult genul acesta de muzică mai mult acasă, la radio, e o muzică ce te ajută să te gândești la una, la alta, să te reculegi, într-un fel,” spune Gabriel Molocea despre ce a simțit la Unseen. Concert in the Dark. ”Pentru noi, nevăzătorii, liniștea e importantă pentru că datorită ei ne putem orienta sau nu în spațiu. Cu cât e mai liniște, cu atât mai bine, pentru că astfel putem fi atenți la tot ce contează pentru noi, pentru siguranța noastră, deci mai ales la circulația mașinilor și a altor elemente care constituie obstacole pentru noi,” explică domnul Molocea.
”Când asculți muzică clasică pe întuneric, înveți să asculți mai atent, să simți mai profund, să îți recunoști emoțiile și să vorbești despre ele,” împărtășește Cristina Bobe experiența ei. Teo Țigănaș, Vicepreședinta Asociației Nevăzătorilor din Brașov, o completează: ”Iar văzătorii își pot da seama astfel cum percepem noi lumea și poate așa ne vor înțelege mai bine.”
Care este cel mai mare cadou pe care le oferă liniștea și întunericul la Unseen. Concert in the Dark? Contemplația. Un spațiu în care să meditezi, dacă vrei, la ceea ce se vede și la ceea ce nu se vede. Un loc în care să îți odihnești mintea și sufletul în timp ce asculți live muzică clasică de cea mai bună calitate interpretată de muzicieni remarcabili care pot construi, de la zero, o experiență unică, pentru toate simțurile. Unseen. Concert in the Dark e o stare pe care trebuie s-o trăiești pe pielea ta ca să o înțelegi pe deplin.
Când asculți muzică clasică pe întuneric, înveți să asculți mai atent, să simți mai profund, să îți recunoști emoțiile și să vorbești despre ele.
Cristina Bobe, creatoarea conceptului Unseen. Concert in the Dark
Mulțumirile merg la:
Makcim Fernandez Samodaiev – violoncel
Monica Florescu – pian
Ruxandra Miuți – moderator
Asociația Nevăzătorilor din România – Filiala Brașov (Teo Țigănaș și Virgil Gheorghe Lazăr)
Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov
Următoarele concerte Unseen. Concert in the Dark vor avea loc la:
BRAȘOV – 22 – 23 octombrie – BILETE AICI
TIMIȘOARA – 25 octombrie – BILETE AICI
𝗨𝗡𝗦𝗘𝗘𝗡. 𝗖𝗢𝗡𝗖𝗘𝗥𝗧 𝗜𝗡 𝗧𝗛𝗘 𝗗𝗔𝗥𝗞, curatoriat de 𝗖𝗿𝗶𝘀𝘁𝗶𝗻𝗮 𝗕𝗼𝗯𝗲, propune primele concerte de muzică clasică din România, care pot fi ascultate în întuneric deplin. Proiectul a fost lansat în anul 2018, fiind dezvoltat, timp de doi ani, în colaborare cu violonistul 𝗩𝗮𝗹𝗲𝗻𝘁𝗶𝗻 𝗦̦𝗲𝗿𝗯𝗮𝗻, câștigătorul marelui premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu (ediția 2020/21).
𝗨𝗡𝗦𝗘𝗘𝗡. 𝗖𝗢𝗡𝗖𝗘𝗥𝗧 𝗜𝗡 𝗧𝗛𝗘 𝗗𝗔𝗥𝗞 este un proiect cultural organizat de 𝗔𝘀𝗼𝗰𝗶𝗮𝘁̦𝗶𝗮 𝗦𝗠𝗔𝗥𝗧 𝗠𝗘𝗗 și realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Brașov şi al Consiliului Local Brașov.
𝗢𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝘇𝗮𝘁𝗼𝗿: Asociația SMART MED
𝗣𝗿𝗼𝗶𝗲𝗰𝘁 𝗳𝗶𝗻𝗮𝗻𝘁̦𝗮𝘁 𝗱𝗶𝗻 𝗯𝘂𝗴𝗲𝘁𝘂𝗹 Primăriei Municipiului Brașov și Consiliului Local Brașov
𝗣𝗮𝗿𝘁𝗲𝗻𝗲𝗿𝗶: Filarmonica Brașov, Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, Asociația Nevăzătorilor din România – Filiala Brașov
𝗣𝗮𝗿𝘁𝗲𝗻𝗲𝗿𝗶 𝗺𝗲𝗱𝗶𝗮: Radio România Muzical, Radio România Cultural
1 comment
[…] CITEȘTE ȘI: Unseen. Concert in the Dark: un exercițiu de autocunoaștere și empatie neîngrădită […]