Pisicuță, pis, pis, pis

-M-a mușcat o pisică!

Așa a început tata conversația când m-a sunat ieri. Abia se întorsese de la doctor unde s-a dus ca să fie bandajat. Mirolăitoarea îl capsase cu simț de răspundere și, pentru că tata nu știa dacă e sălbatică sau doar speriată, a decis că paza bună trece primejdia rea, așa că a cerut opinia avizată a unui medic: e nevoie de vaccin anti turbare sau nu?

Fac o pauză de la povestea asta ca să dau anii înapoi. Cu vreo 23 în urmă, îmi vine să plâng numai când îi număr, aveam în curtea blocului un câine pe care o chema Fetița. Era un maidanez adus la cotețul blocului unde primea mâncare și apă la discreție și cu care eu mă jucam în zilele în care nu aveam chef să mă joc cu copiii. Într-o zi, când m-am întors din vacanță de la mare, m-am dus s-o pup pe Fetița care însă mânca. Citește în continuare „Pisicuță, pis, pis, pis”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑